lectură şi noapte

Lectura precipită noaptea: în stele!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campania electorală

Reţin din formele făţişe
A mult înverşunatei lupte,
Că ziua se lipesc afişe
Iar noaptea se citesc... pe rupte.

epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Micu, autorul volumului "Citiţi-le ziua"

Sfatul ce se-obişnuieşte
Îl ofer în gura mare:
"Ziua cine le citeşte,
Noaptea va avea coşmare!"

epigramă de Gheorghe Grosu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Fiind de ani de zile căpitan
Citesc de data asta un roman:
"La miezul nopţii va cădea o stea"...
Pe epoleţii de pe haina mea!

epigramă de Vasile Huţu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există, într-adevăr, decât o singură fericire pe lumea aceasta: aceea de a aduna cu drag cărţi în timpul zilei şi de a le citi în timpul nopţii.

proverbe egiptene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am vrut să îmi învăţ copilul să citească, aşa că Eu obişnuiam să îi citesc noaptea şi să închid cartea când ajungeam la partea cea mai interesantă. El mi-a spus: "Ce s-a întâmplat mai departe tati?" Eu i-am răspuns: "Dacă înveţi să citeşti, o să poţi să afli. Eu sunt prea obosit să mai citesc. Îţi voi citi mâine." Aşa, el a avut un motiv să înveţe să citească. Nu învăţaţi copii cum să citească. Daţi-le un motiv să vrea asta. În şcoli ei fac exact pe dos...

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de noapte
singurul fapt curat
citesc Scriptura.

haiku de Szilvia Szabo din revista "Anotimpuri Literare", nr. 67 - 68 (2009)
Adăugat de Szilvia Szabo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Ce mai este... cărţi de noapte
Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu -
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Ţăcănă un ceas pe-o planşă...
Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
Noapte...
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul cel mai fidel

Iubito

eşti cea mai frumoasă

carte

pe care

am citit-o

vreodată

în

biblioteca nopţii

Însă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (9 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţeam înainte de a gândi; asta este soarta oamenilor. Am încercat-o mai mult ca oricare altul. Nu ştiu ce-am făcut până la cinci sau şase ani; nu-mi dau seama cum am învăţat să citesc; nu-mi amintesc decât de primele lecturi şi de efectul pe care l-au avut asupra mea: e perioada când am căpătat fără întrerupere conştiinţa despre mine însumi. Mama lăsase câteva romane. Ne apucam să le citim după cină, tata şi eu. La început, nu era vorba decât să mă deprindă cu lectura graţie unor cărţi plăcute dar, în curând, interesul deveni atât de mare, încât citeam rând pe rând, fără încetare, şi ne petreceam nopţile cu această îndeletnicire. Nu ne puteam niciodată despărţi decât la sfârşitul volumului. Uneori tata, auzind dimineaţa rândunelele, spunea ruşinat: "Haide la culcare; sunt mai copil decât tine".

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te iubesc

Nu vreau decât să te iubesc
O furtună umple valea
Un peşte râul

Te-am făcut pe măsura singurătăţii mele
Lumea întreagă să ne ascundem
Zile şi nopţi să ne înţelegem

Să nu-ţi mai citesc în ochi
Decât ceea ce gândesc despre tine
Şi de-o lume care să-ţi semene

Şi zile şi nopţi rânduite de pleoapele tale.

poezie celebră de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea prea multă îţi oferă ocazia de a-ţi citi şi reciti sufletul care zace într-o durere nesimţitoare. Această durere se vrea să înfrunte sinele de sine pentru a atenua speranţa ce se luptă cu un şir de nopţi generatoare de insomnii. Realul şi irealul se înfruntă la dimensiuni colosale; eu cred că de aceea D-zeu a lăsat speranţa omului, ca el să redevină la starea de om.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în şoaptă

Departe sunt de tine,
de sufletu-ţi boem,
am să-ţi citesc la noapte
un altfel de poem,
un vers de suflet
cu rimă de rubine
şi-ai să mă chemi
în şoapte,
vino,
flămândă sunt de tine,
şi voi veni,
trup lângă trup,
vremelnic,
vom zămisli
în miez de noapte
poemul nostru
de iubire fără moarte.

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. C.: De ce arăţi aşa de mulţumit?
Niles: Ei, doar un incident în camera domnişoarei Fine noaptea trecută.
C. C.: Între ea şi Kurt?
Niles: Nu, între ea şi alt bărbat.
C. C.: Oo, ador asta! Povesteşte! Povesteşte!
Niles: O, nu, n-aş putea. Am promis că nu suflu un cuvânt. (Scrie pe un carneţel.) Citeşte asta.
C. C.: (Zâmbeşte până citeşte că în "incident" era implicat dl. Sheffield) Ce?!! (Se dă cu capul de masă.) Vreau să mor...
Niles: Gata, gata. (Îi strecoară un cuţit în geantă.) Să nu faci nimic nesăbuit.

replici din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul neştiitor al cărţilor sale şi n-am să-l întreb:
ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută şi stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona şi cele şapte stele
ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ nu înţeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de dragoste

După ce-i citi o carte
Ce-o scrisese la ''răcoare''
Îi declară zi şi noapte
Că-l iubeşte cu ardoare.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci, dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, -
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.

Ci ziua să mă uiţi te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum şi vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ţi fie altcuiva prinos,
dar noaptea - numai mie credincios.

În şuierul sirenelor citeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-aşa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Aşa precum se scrie în iubire.

În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.

Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu eşti departe,
Când se scurg nopţi, iar după ele zile.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori citeşti viaţa martirilor, a sfinţilor, a lui Nietzche sau a lui Dostoievski simţi nevoia să-ţi spânzuri carnea de stele, să păşeşti sub nopţi şi să-ţi sfărâmi membrele de un vis de întuneric. Un tremur de bucurie te cuprinde apoi şi într-un extaz crepuscular îmbraci aştrii cu un nimb de suspine.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!