Citate despre lemn și lumină
citate despre lemn și lumină (inclusiv în versuri).
Umbra de aur
Pentru Ștefan Aug. Doinaș
Vatră
Lumina îmi este.
(Și întunericul la fel!)
Ah, razele dalbe-ale ei
Care-ndulcesc
Chipu-mi de salcie amară
Și încălzesc piatra
Pe care se lasă mama
Trudită!
Și suflarea ei aurie de sus,
Dezmorțind
Degeratele ramurii degete!
Ah, lama cuțitului ei
Cu-al cărei tăiș
Bucățesc pâinea pe masă,
Cioplesc dulcele doinelor lemn!
Eu nu îngrădesc lumina,
Ci întunericul:
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce vorbea s-a răspândit o mireasmă parcă de mii și mii de trandafiri, fiindcă fiecare lemn din rug făcuse rădăcini și scosese ramuri. Rugul era acuma ca o tufă mare de trandafiri roșii, care toți erau înfloriți, în vârf cu o floare albă și strălucitoare, care lumina ca o stea. Craiul a cules-o și a prins-o Elizei în piept. Și atunci ea s-a trezit ușoară și senină.
Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră fără tine
Oră năruită-n văzduhuri. Oră
lăsând o urmă arsă pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinsă,
ca luna peste caravane...
Oră sfâșiată de stele-n cădere,
oră goală de culori, ciutură spartă,
turn amețit de ploi, rostogolite de lespezi,
pădure moartă!
...Când te întorci, ora se cuibărește
în ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casă de țară,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se înapoiază, într-o cădere spre cer,
lângă steaua polară...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fie sâmbătă la prânz
Să fie sâmbătă la prânz
Cu un bagaj cât mai ușor
Când pe pământ sunt nunți
S-o luăm spre munți
De care ni-i atât de dor
Va fi și noapte mai târziu
Și vor veni și zori de zi
Dar prin păduri adânci
Până atunci
Ne vom urî, ne vom iubi
Duminica s-a desființat
Tu ești lumina unui plâns
Și pentru veci aș vrea
Iubirea mea
Să fie sâmbătă la prânz
S-aprindem foc din lemne verzi
Să hohotim ca doi nebuni
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de luminare a lemnului
''Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri'',
Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?
Sămânța-i rege florii, cocon de rămășaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-nțelepciune-i când de frumos ți-e frică.
Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei.
sonet de Dumitru Ichim (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub acopeișul ce se înălța țuguiat ca al unui conac, se afla o cameră, luminată de o fereastră cu cercevelele din lemn de brad, lucrate cu mult gust. De acolo privirea, după ce cuprindea zarea unde se profila un grandios lanț de munți, putea să coboare până jos, în valea îngustă, unde vuia Maan-ul, jumătate torent, jumătate râu.
Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde dai și unde... capră!
M-am rugat capra să-i crape
Și-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre,
A crăpat-o p-a de lemne.
Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună!...
De surcele-i curtea plină...
Nu te joci cu-a Lui putere,
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr și miere,
I-o dădui cu împrumut.
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu l-am auzit pe Brâncuși
Într-o lingură de lemn
Adăpând cu lumină de stele,
pietre
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
tatălui meu
Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!
E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.
Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:
Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altcineva
E ca și cum o frunză s-ar îneca în apa toamnei.
Pe pârâul memoriei, din marea depărtare
Orele curg. Noi stăm în fața lor -
Executați de timp. Lent, tot mai lent.
Cum să aștepți seara? Unde să întâlnești amurgul târziu?
În memoria ta mă simt ca într-o galerie părăsită.
Fragment de peisaj, mișcând pe cineva
Chiar azi, înainte de prânz. Cine-și mai amintește -
- Acea trăire bruscă - cel ce-a plecat
Sau lumina care s-a stins?
Să arzi ca un obiect de lemn. Să te cufunzi ca o frunză
Pe apă. Să te stingi, așa cum lumina se stinge.
Credeam că am trăit cândva -
Dar, văd că altcineva a fost.
poezie de Marek Wawrzkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trece
Tunetul s-a ascuns după mâini spurcate.
Tunetul s-a spânzurat de poarta mare
Focul nebunilor nu mai e bântuit de stafii e un biet foc
Furtuna s-a strecurat în mormântul orașelor
S-a-nconjurat cu fum, s-a-nconjurat cu cenușe
Vântul paralizat strivește chipurile
Lumina a-nghețat casele cele mai frumoase
Lumina a crăpat lemnul pietrele marea
E-o zdreanță rufăria iubirii aurite
Ploaia a răsturnat lumina și florile
Peștii și păsările zac de-a valma-n noroi
Ploaia a străbătut toate căile sângelui
Și a spălat însemnul care-i mână pe oameni.
poezie clasică de Paul Eluard (mai 1940), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n apus
sunetul soarelui se aude-n liniști de seară
zările se topesc în ușor abur
copacii dezbrăcați sunt nuduri de fum
plete de soare șoptesc târziu
raze ruginii le însoțesc
lemnul trosnește de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalță
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
șoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri și suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorința-n seri târzii tresare
ruginește pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriașe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul și-n cânt, ele dansează
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ale toamnei
n-am știut
că neliniștile tale
își pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu ești lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am știut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
ești tu.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Seara în casă
Când luminile sunt stinse
Și am simțurile-aprinse,
Cum nu-s lemne, mai deloc,
Doar din dragoste fac foc.
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa de fluture
mi-a plăcut mult fluturele tău de lemn
cu aripile descheiate
umbrele prin care ghiceam
viitorul cercurilor de lumină
trupul abia siderat sub pânza de paianjen
a dorului din care țeseai artificii
surâdeam cand le-aprindeai
eu nu știam că sunt clipele tale
ardeau atât de frumos la tâmpla mea
murmurai o tăcere stinsă
în globuri de rouă
te-atingeam cu buline magice
zborul tremura pe aripi
tu stăteai țintuit
în arcul privirilor mele
abia ghicindu-mi trecutul
în piele
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Diana Nemteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă opresc la răstignire
și aprind candela stinsă
ca să-mi luminez sufletul
de la chipul lui Isus
de pe crucea de lemn
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bator se zdrobește rău pe povîrniș, și ciolanele așa de tare-i împung în piele, cînd ici, cînd colo,
de parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn și ostenit. Corfele, desăgite în spinare, bleoncăne în
toate părțile, dînd să se desprindă de pe șaua mică, de lemn, și pleoapele se lasă și se ridică mereu
de pe cele două răni alburii ce-nchipuie ochii, ca și cînd ar încerca să tragă-n sus o piele neagră ceacopere luminile stinse de mult.
citat celebru din povestirea Fefeleaga de Ion Agârbiceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există un avantaj pe care romancierul îl are asupra ziaristului, oricât de bun ar fi acesta din urmă: are timpul de partea lui; nimic nu-l grăbește. Pentru mine totul este mască; umbre și lumini mișcătoare, mincinoase. Ce e un fapt? întreabă ziaristul. O ficțiune, răspunde romancierul. Un fapt se fărâmițează asemenea unei bucăți de lemn vechi, se mânuiește, se întoarce. Realitatea, chiar ca reporter nu cred în ea. Imaginația îți dă posibiltatea să creezi la un nivel de puritate pe care faptul concret nu ți-l permite.
Norman Mailer în interviu (4 octombrie 2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci
Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.
Eram absurd și spălăcit
și, lighioană dragă,
de ghidușari zburau bondari
zbenguitori, în șagă.
Era o broască lângă lac
micuță și țestoasă
Un stâlp de lemn și telegraf,
vroia scâncind, acasă...
... Și becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii...
Trecu în gând, pe lângă noi,
Francesca de Rimini.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leru-i ler
Sus pe cerul înstelat
Mândră stea s-a arătat
Și cu flori de măr în mână
Se coboară peste stână
Leru-i ler
Într-un grajd sărac de lemn
Din cetatea Betleem
Într-o iesle-n rece scut
omnul lumii s-a născut
Leru-i ler
Celui care-adus lumină
Și peste acest pământ
Pace de la Domnul Sfânt
Laudând pe cel din cer
Leru-i ler
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lemn și lumină, adresa este: