Citate despre lemn și viață
citate despre lemn și viață (inclusiv în versuri).
Poți vedea în pădure o sursă de viață sau o sursă de lemne.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unui sculptor
El dă viață cu mult har
Unei pietre, lemn, lut chiar,
Le cioplește măgulit,
Însă el e-un necioplit...
epigramă de Vasile Zamolxeanu (19 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
Limbă română, azi îți spun:
Să ne trăiești frumos și demn!
Doar o condiție îți pun:
Să nu cumva să fii... « de lemn ».
epigramă de Antonia Iliescu (30 august 2020)
Adăugat de Antonia Iliescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cine iubisem eu în scurta-mi și tulburea-mi viață? Acum pe cine iubeam eu? Pe sub ferestrele cui, mohorât, însă cu inima plină de nădejdi, s-ar fi cuvenit să trec? Uscată iască mi-era inima. Uscate lemn îmi erau buzele. Uscate lemn și acre oțet. La Sotir parcă băusem oțet, nu vin tare și vechi. Cenușă și câlți parcă mâncasem...
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroși, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăși de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.
Dar când sunt puși pe puntea cu lemnul lustruit
Ca niște regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-și lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca niște vâsle pe lângă trupul lor.
....
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum spre Laponia
Cât de lipsit de vlagă poate să fie adevărul
și ce lipsită de rude poate să fie speranța.
La capătul unei vieți, șoarecele știind totul despre șoareci
totuși moare ca un șoarece.
La capătul unei toamne,
știind totul despre sine
nemaiputându-se să se schimbe
lemnul adoarme ca să nu moară.
Cât de lipsită de voință poate să fie voința
dragostei de singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dor
Acolo unde lângă râu
Se-nșir' răchiți bătrâne,
Se duce gândul meu ades,
Se duce azi și mâine.
Acolo-i satu-ncununat
Cu-a nucilor verdeață,
Ferice-acolo am trăit
A vieții dimineață.
Bisericuța cea de lemn
Și azi e vie-n minte-mi;
Căsuța cu doi plopi la drum
O văd parcă nainte-mi.
Și parcă din grădină ies
S-apuc pe ulicioara
Ce duce la ogor, țiind
De mână surioara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Miron Pompiliu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleidoscop
M-am înserat la gustul făcliilor
foc de lemn
curs în lanuri de fum
tei sculptați cu vârf de parfum
fac boltă
în cuburi imense de gheață
m-am vânat cu clipe de viață
în somnul glonțului
aleg să fiu pradă. alerg.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși: Gata! Sunt bătrân! Materia aceasta e prea tare pentru mine... Dar nu renunț... Voi lucra în tei. Lemnul se sculptează ușor, pentru că seamănă cu omul. Are sufletul cald... Și n-are viață lungă... Avea dreptate Alexandru Graur. Sunt un începător... (Își privește lucrările.) Am semnat un început de lume...
replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că prin pom a venit moartea, trebuia ca prin lemn să se dăruiască viața și învierea.
citat din Sfântul Ioan Damaschin
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui tăietor de lemne înrăit
Înainte de-a fi om,
Dânsul a trăit în pom...
Dar, de-a apărut securea,
A "tras" la pământ pădurea...
Mai mult, să nu piardă slujba,
Grijuliu... a creat drujba...
hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii în viață, la nevoie se cunosc. Și eu, să bat în lemn undeva, nu prea apelez. Încerc să-mi ling singur rănile.
citat din Ion Țiriac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legiuni
Te întreb, Înșelătorule, unde sînt legiunile mele
și unde cele o mie de suliți, de turle?
De pe culme spuneai că se vede alba copilărie,
și acum nu aud nici tobe, nici surle.
Ascultă atent! Auzi un fluierat?
E un rest din trenul care a luat totul acum o mie de ani.
Și-un uruit prelung nu-ți sapă urechea?
E viața unui băiat care se plimba pe sub castani.
Din legiunile tale n-a rămas decît un crivăț
care bate neîncetat,
și lancea de lemn care aparține soldatului
ce n-a existat.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Nu mi-am dorit delicatețea florilor de mai,
Nu mi-am dorit argint desprins din catifeaua înstelată
Nu mi-am dorit nici roua dimineții preacurată
Ci mi-am dorit să simt că trăiesc măcar o dată.
Am vrut să confecționez vise dintr-o mare bucată de NIMIC,
Să făuresc gânduri din stele,
Să fac din lemn o porțiune de nisip
Și să permit vântului să-mi pătrundă în piele.
Am așteptat atât de mult măcar o clipă de beție.
O clipă-n care să văd culoarea vieții
Dar am realizat că viața n-are o culoare anume.
Tu poți găsi în mare, cheia fericirii,
O poți găsi în nisip,
O poți găsi în pământ,
Îți poți crea propria nuanță făcând abstracție de celelalte culori.
Abia atunci vei fi capabil să culegi aur din Soare,
Să te joci cu vântul,
Să redirecționezi gândul.
poezie de Alessandra Spătariu (4 mai 2016)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu răspunde
Cântă la viori din lemn fulgerat
cu acordul muzelor pădurii
până la întruparea în faun.
De o vreme încornoratul stă și privește turmele
și în cântec de fluier tânguitor
își duce viața însemnând pe un băț
trecerile stelelor pe deasupra capului.
Din când în când întreabă;
în ce lume să se nască pentru totdeauna
să nu-i mai sece izvoarele minții
și să devină altcineva?
Nimeni nu răspunde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele zile...
Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moșneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn și de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriți
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.
poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei
O, voi, urmași, împrospătată gardă
în juru-acestui preaumil pamânt!
Lăsați-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum coapcul fără nume
ce mai trăiește-o viață, prăbușit,
până ce timpu-ajunge să consume
esența lui lemnoasă, în sfârșit.
Dar peste-un veac, puteți scurma țărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicați cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercați atunci cu-o piatră și mai dură
să zgâriați obrazul lui de foc.
Iar dacă veți vedea vreo știrbitură,
zvârliți-l: îngropați-l la loc!
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După dureri mari intervine-un sentiment cuminte
După mari dureri intervine-un sentiment cuminte--
Nervii se-închid ceremonios ca niște morminte;
Inima-întreabă m-a încercat El sătul de multele-mi fleacuri?
A fost ieri --- sau acum multe, multe veacuri?
Picioarele se-învârt, mecanic, în jurul
Unui destin lemnos
De pe pământ sau din aer dar ar trebui,
De-acum, că sunt bătrâne și inerte,
Să aibă pacea unui quarz, a unei pietre.
Agățată de viață într-un bumb,
De scapi, vei retrăi Ora de Plumb,
Cum cei înghețați își amintesc: întâi, Omătul
Frigul Stupoarea și'apoi desprinderea, cu totul.
poezie celebră de Emily Dickinson
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâta timp, de zeci de ani, trăiește printre noi un poet suav și pur, purtându-și pe asfaltul străzilor ființa de fum de lemn de mesteacăn, neauzit și impalpabil, transcedental și sfâșiat de imense dureri, înveșmântat în visul său, prinț al unei imaginare Danemarce, Domn al unui regat de himere, mângâiat pe frunte de cele mai reci și stranii raze ale lunii, plutind între murire și nemurire, ceresc menestrel, rouă a ochilor mei vitriolați de hidoșenie, rouă a sufletului meu mistuit de tifos. Dintre noi toți, oare cine se apropie, cât de cât, de puritatea lui?
Geo Bogza în Portretul lui Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lemn și viață, adresa este: