lingvistică şi superlative

Noi rareori realizăm, de exemplu că gândurile şi emoţiile noastre cele mai private nu sunt de fapt ale noastre. Pentru că noi gândim în termeni lingvistici şi în imagini pe care nu noi le-am inventat, ci ne-au fost date de societatea în care am trăit.

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) şi plânge, până a doua zi, amintindu-şi cum şi-a ratat copilăria pentru o păpuşă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi rareori realizăm, de exemplu că gândurile şi emoţiile noastre cele mai private nu sunt de fapt ale noastre. Pentru că noi gândim în termeni lingvistici şi în imagini pe care nu noi le-am inventat, ci ne-au fost date de societatea în care am trăit. Noi copiem reacţii emoţionale de la părinţii noştri, învăţând de la ei că excrementul ar trebui să aibă un miros dezgustător şi că a vomita ar trebui să fie o senzaţie neplăcută. Frica de moarte de asemenea este învăţată de la temerile lor cu privire la boală şi de la atitudinea lor faţă de înmormântări şi cadavre. Mediul nostru social are o astfel de putere doar fiindcă noi nu existăm înafara societăţii. Societatea este extensia minţii şi corpului nostru. Şi totuşi aceeaşi societate de care individul este inseparabil îşi foloseşte toată forţa sa irezistibilă să îl convingă că el este într-adevăr separat! Prin urmare, societatea aşa cum o ştim joacă un joc cu reguli auto-contradictorii.

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o unitate transcendentă şi inalterabilă a poeziilor de pretutindeni, un fond ultim mereu identic! Ceea ce se schimbă, în diferitele epoci, este doar forma, expresia, vehiculul lingvistic. Din acest punct de vedere eşti modern sau anacronic doar din perspectiva formei. Substanţa ultimă rămâne mereu aceeaşi. Aşa fiind, cred că poezia este cel mai bun mod de a scrie o istorie a vieţii interioare, ea respectă procedura intimă a unduirilor sufleteşti. Metafizic vorbind nu există progres, condiţia umana este trans-istorică!

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Consilier al misiunii, domnişoara psiholog Laura Stancu, alintată de toţi Lia. Domnişoara are mai multe specializări, în care a obţinut licenţa, dar principale ar fi psihologia şi psihiatria. Ar mai fi fizica, filosofia, neurologia şi lingvistica. Scrie aici, domnişoară, că aveţi cunoştinţe temeinice în mai multe limbi străine, actuale, sau chiar de mult moarte: engleză, franceză, germană, rusă, chineză, japoneză, greacă, italiană, spaniolă, latină, ebraică, greaca veche, adică nici mai mult, nici mai puţin de 12 limbi. Aşa este?
Lia: Da, domnule director.
Traian: Impresionant! Un veritabil poliglot. Mă întreb când aţi avut oare timp să studiaţi toate acestea?! Sunteţi consilierul misiunii, iar ca un bun lingvist, presupun că nici limba română nu are secrete pentru dumneavoastră, deci, probabil cunoaşteţi semnificaţia acestui cuvânt. Ne puteţi spune ce înseamnă?
Lia: Desigur; înseamnă sfetnic, sfătuitor.
Traian: Întocmai, domnişoară. Deci, consilierul misiunii, adică sfetnicul sau sfătuitorul. Vă întrebaţi probabil, pe bună dreptate, pe cine şi când va trebui să sfătuiţi? Am să încerc să vă lămuresc, domnişoară, spunând că, în principal, aveţi rolul de a-l sfătui pe comandantul misiunii în deciziile sale, deşi nu întotdeauna. Deci, se ridică o altă întrebare: Când? Răspunsul: Când el se va afla în impas, deci, nu va şti sigur care decizie ar fi cea mai corectă şi ar trebui să o ia. De aici rezultă că ar trebui să staţi mai mult pe lângă el, să-l ţineţi sub observaţie. Aveţi de pus vreo întrebare?
Lia: Nu, domnule director.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bum bum

hei el locuia departe foarte departe
în moartea unui pescăruş
eu eram cea care îi plimba moartea
îi dădeam senin şi stânci şi scântei

apoi am greşit şi-am băut
cu moartea lui un cocktail
cu gust de mango şi belle-arte
vă zic bărbatul acesta a murit
într-un ritm de tango

bărbatul acesta nu era
un bărbat propriu-zis
era ca un spic era copt şi nebun
şi galben şi zemos
era şi nu era frumos

era un bărbat mort care avea
farmec şi sex era un bărbat
construit de lingvişti

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul profund

Din noaptea-adâncă am fost eliberat.
În nemurire sufletu-mi s-a tot mirat,
Şi asculta prin timp şi loc, mişcat,
Al veşniciei cânt îndurerat.
Nici zi nici chef, nici noapte înfierat
E-al veşniciei cânt îndurerat,
De când eu veşnicia o ascult înfrigurat
Nu simt plăcerea sau durerea disperat.

Comentarii

Acest text timpuriu din "Colecţia 1909" are o importanţă redusă din punct de vedere literar, dar este relevant din punct de vedere biografic şi istoric în măsura în care atestă preocuparea lui Trakl pentru Friedrich Nietzsche1 şi importanţa confesiunilor mistico-religioase de la începutul mileniului.
Zarathustra2 lui Nietzsche cunoaşte "Cântecul beat". Atât imaginile, cât şi stilul lingvistic al textului lui Trakl amintesc clar de lucrarea lui Nietzsche despre reîntoarcerea pentru "al veşniciei cânt îndurerat". Nu numai titlul, ci şi primul vers al scurtului text al lui Trakl: "Din noaptea-adâncă am fost eliberat" (citează aproape literal "Cântecul reîntoarcerii" din "Cântecul beat" al Zarathustrei. Acolo şi Nietsche spune: "dintr-un vis profund sunt treaz".
La Nietzsche, "chef" şi "înfierare" sunt juxtapuse, iar la Trakl este "chef şi îndurerare". Dar la Nietzsche, "dorinţa doreşte" "eternitate", în timp ce Trakl stabileşte experienţa veşniciei - scriind în spiritul lui Nietzsche - dincolo de plăcere şi de suferinţă.
Faptul că modernismul din prima jumătate a secolului XX a abordat intens teoriile şi practicile parapsihologice, mistice, teosofice şi alchimice este bine cunoscut. Lucrările lui Gunther Kleefeld 2009, "Misterele transfigurării" şi "Patrimoniul ocult în poezia lui Georg Trakl" sunt exemplare!
Într-un aforism din 1914, Trakl vorbeşte despre "sentimentul momentului morţii ca înfiinţare". El spune: "Toţi oamenii sunt vrednici de iubire, trezindu-te simţi amărăciunea lumii, în care-i toată vina noastră nerezolvată; poemul tău e o ispăşire imperfectă". În el găseşte o formulă matură a ceea ce este deja menţionat în "Cântecul profund", experienţa unui "unio mystica" într-o stare de a fi înţeleasă ca fiind pur spirituală.
În Aforismul din 1914, "Trezirea" este numele dat întoarcerii în lumea practică a suferinţei, iar în poezia tinereţii trezirea, dacă înţelegem eliberarea "chiar din noapte", la fel ca o tranziţie către o stare epuizată şi neconvingătoare.

NOTE

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!