Citate despre lumină și murdărie
citate despre lumină și murdărie (inclusiv în versuri).
Și murdăria strălucește dacă soarele binevoiește s-o lumineze.
citat clasic din Goethe
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața dusă în fățărnicie și minciună se murdărește, degenerează. Sufletul se mutilează, viața devine tristă, un jug insuportabil; dispare plăcerea de a trăi, scade lumina. Pomul vieții se usucă, nu mai dă fructe. Dar, în cele din urmă, forțele ascunse ale vieții sparg scoarța minciunii și a fățărniciei, și răsare soarele adevărului și dreptății.
Vazghen Gabrielian în Portrete - Scriitori armeni din Diaspora (1976)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger a intrat cândva în mine
Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene și în trup,
Am simțit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.
S-a murdărit de viață și nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.
Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cerești,
Eu i-am cântat cu doruri pământești,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.
El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalță peste cruci de mir cetatea.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descoperisem îndoiala și chiar necesitatea îndoielii. Vechea mea încăpățânare de a crede fără rezerve mi se părea acum un fel de orbire. Dreptatea nu stă pe un singur talger, mi-am zis, ci în balanță, în cumpăna dreaptă a ambelor talgere. Oricărei lumini îi căutăm umbra. Oricărei vorbe, îi căutăm ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdărit" de contrariul acelui lucru.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți irosi, omule, timpul dat, prostia unor oameni să nu-ți fie piedică, nu te opri în gunoi ca să vezi lumina, căci te vei murdări de negru și întuneric!
Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrem, putem construi oricând, într-o peșteră insalubră, un acoperământ plin de lumină! Cu marmura propriului suflet, poate, chiar de Carrara!
aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Printre crenguțe de stele
Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...
O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...
Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...
Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...
Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paiațele
Ca pe un animal rănit, urlând la soare
Cu lanț de gât și blana de murdării pătată,
Să-și plimbe cine-o vrea inima-însângerată
Prin fața ta, o, public lipsit de îndurare!
Pentru a cerși râsul sau mila ta netoată,
Pentru-o sclipire-n ochiu-ți, năucă și puțină,
Să-și sfâșie cine-o vrea cămașa de lumină
Ce-ascunde și pudoarea și voluptatea toată.
De-ar fi să mă înghită pe-o neagră veșnicie
O groapă fără glorie și muta-mi superbie,
Tribut nu ți-aș plăti nici vis, nici jale-amară,
Vïața nu ți-aș da-o distracție să-ți fie
Și n-aș dansa nicicând pe scena ta vulgară.
poezie clasică de Leconte de Lisle, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ultimul bolnav
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă și hâdă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi și gunoi
decor ireal
feși nu am
spitalul e oropsit și sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel în penel
Păsări albe- coliere de aripi, pătează clipa...
De întinăciunea sorții mi s-a murdărit aripa,
Mă înalț în curcubee și lumina mă-mpresoară.
Trec lumină spre înalturi fluturi cu aripi de ceară.
Anotimpuri disecate, sângerânde, pier în noapte.
Puerilă amintire, veșnicia ne desparte.
Nu sunt limite ce-ar frânge lumea morții în dureri,
Nu-i nici zi, nu e nici noapte, nu-i nici mâine, azi sau ieri.
Nu există întuneric, nici lumină, nici culoare,
Este-o noapte mai adâncă, de tăceri, întreaga zare.
Universul ni se-arată fără de sfârșit deodată,
Căci e suflet lângă suflet, parcă,-n lumea cealălaltă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul
Iubirea a bătut la ușa omului, încetișor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al ușii zăvor.
Și-a bătut din nou la ușă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.
De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede și se botează, are salvare.
Cine crede și face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veșniciei aleargă, nu piere.
Pumnul de țărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieții, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veșniciei,
Își poartă veșmântul alb, haina bucuriei.
[...] Citește tot
poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamant de rouă
ÎIn iadul nostru de cărbuni
În care încerci să te lipești de cineva
Să incerci și să simți că iubesti
Murdărindu-te din dorințele lor cărbunare
Găsești diamantul de rouă
Din plânsul nevăzut in intunericul
Minelor de suflete
Și are o lumină că ar putea lumina
Toate aceste lagăre de nevoi ale noastre
Dar in viteza noastră de a descoperi
Filoane mai mari de ceea ce par diamante
Ce sunt doar cărbuni cu oglinzi pe ei
Trecem pe lângă acel infim dar infinit diamant al inimii
Ce are o lumină si puritate
Ce nu o găsesti in toate minele de suflet ale universului
El stând si asteptând palma care să-l culeagă fără al murdări
Chiar dacă palma e plină de praful săpăturilor in suflet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și murdărie, dar cu o relevanță mică.
Furtuna
se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie
un zâmbet timid tremură pe buză
aerul furtunos pătrunde în odaie.
îmi murmură în suflet lumina difuză
pe ferestre ploaia se scurge șiroaie
se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie.
sufletul mi-e răvășit de vremea ursuză
furtuna spulberă căpițe de paie
grindina lovește câmpia lehuză
fulgerul aprinde doruri cu văpaie.
se sparg talazuri în zid de peluză
noroiul murdărește perdele de ploaie.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolero de toamnă
curg lacrimi reci din ochii toamnei
cuvinte ca frunze se-mbracă-n arămiu
crizanteme suspină la marginea tainei
se apropie frigul dar nu vreau să știu
îmi acopăr inima cu lumina solară
cu romantismul verde seduc universul
nostalgia descrie o emoție clară
nu știu de plictiseală mă delectez cu versul
mă încadrez în legea timpului divers
cu slove de iubire îmi prelungesc norocul
mi-am făcut prieteni din grupul advers
pe rețele sociale mă-nflăcărează jocul
în gașca mea nici un înger pervers
nu murdărește viața afectându-mi sorocul
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța este o căsuță nouă
Într-o încăpere insalubră
inima mea-i o fereastră deschisă
lăsată singură în stare de așteptare,
chiar și trăirile pot înflori mai târziu
la fel cum se nasc ideile din întâmplare
și fructifică.
Doar gândul mă lasă descoperit
până mi se rătăcesc mințile,
numai locuiesc în trupul știut,
așa că, nu te supăra,
ignoră-mi tot ce am spus,
eram plecat pe drumuri de nisipuri mișcătoare
fără identitate,
departe de tine
cu lumina, o monedă ascunsă-n buzunar
la păstrat.
Speranța este o căsuță nouă
din care se vede mai departe
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El
El este murdar și-îi murdărie, ce apa nu poate spăla
El ne infestează trupul, să scăpăm de așa ceva
El forme multe și-îi viclean, pe oriunde-l putem afla
El mintea, sufletul, gingășia, lacrima, ne-o poate lua
El în versuri, proza și-n eseuri apare, cu greu putem scăpa
El este șef, coleg sau subaltern și greu de el putem noi da
El la margine de drum, în iarbă, pe scară poate sta
El la lumina zilei, ușor și peste tot, toți îl putem vedea
El, însă, poate fi gonit și înlăturat ușor cândva
Gunoi, voința este a noastră, numai să vrem să facem asta, da!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbesc cu ochii tăi în somn
Vorbesc cu ochii tăi în somn
Și uneori trezită mai dorm,
Și mă visez că rânduri scriu,
Și le mai rup apoi tanscriu,
Și le arunc sub blat de masă
Cuvinte moarte doar în fașă,
În rând pe foi ce-s de hârtie
Albite de o păpădie,
Iar scrisul meu se murdărește
Cu vorbe încă nealese
Ce nu te prind, ce nu mă iartă
Dar mă desfată neîmpăcată,
Și mă adorm în tainic vis,
Și iarăși ochii tăi din paradis,
Și iarăși vine dimineața
Cu ea mă cheamă iar speranța,
Cu ea, lumina către tine,
Cu ea, răbdarea azi și mâine,
Cu ea, iar floarea dăruită,
Petala ei înmărmurită.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochițe de îngeri
- albul reflectă în mod egal toate culorile spectrului
îți amintești când îți spuneam că pot închide cerul în palme
azi îți scriu despre cer
ca și cum aș vrea să mă mai nasc o dată
din zboruri
credeam
atunci
că iubirea rezolvă totul și lacrimile trec
așa cum trecea răceala de la siropul de brad
în copilărie
apoi am învățat cât de egale sunt culorile în albul luminii
o picătură de roșu în plus
și îngerii se transformau în fluturi colorați
lăsam mereu o parte de iubire nerostită
să nu murdărim rochițele albe ale îngerilor
ne pregăteam pentru povestea noastră
[...] Citește tot
poezie de Anamaria Roman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să-mi murdăresc gândul. Nici inima nu vreau să-și stingă lumina vie, firavă doar ca să-ți cuprindă în tăcere întunericul. Mi-a ajuns. Nu-i loc de goliciunea vorbelor și de interpretări superficiale. N-am trăit intens pentru nepăsare și blamări. Nici pentru a contura brume de real într-o inimă furată de iluzia plăcerii. În schimbul eșecului am iubit. Mult, fără interese palpabile doar pentru o fărâmă de acceptare și recunoaștere. M-am pierdut uneori în adâncul trăirilor, orbește, cu scopul subtil de validare a propriilor valori. N-am nici un regret. Sună a minciună frumoasă dar eu cred. Și dacă cred suficient, într-o zi o voi transforma în realitate.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și murdărie, adresa este: