lumină şi obrăznicie

Mariei Filotti, care, la o vârstă nu prea tânără, a interpretat rolul principal din piesa "Eva din vitrină"

Privind la Miţa la lumină,
Se-ntreabă un impertinent:
Această Evă din vitrină,
Nu-i cea din vechiul Testament?!

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")

Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu.

Prin lumina estompată
De sticla unui chefliu,
Visătoare trece-o fată
Cu un matelot zurliu.

Roşu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea striveşte frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac.

Şi cu-o insolenţă rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deşteaptă, el... robust!

parodie de Dumitru Râpanu, după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonimi din România...

Voi, eczeme a României,
Securişti şi turnători,
Anonimi de meserie,
Anonimi convingători!

Va admir perseverenţa
Şi opinia severă,
Mai ales impertinenţa
Plată ca o cromosferă!

Dar detest obrăznicia,
Frica voastră de lumină.
Anonimi din România,
Poate ridicaţi cortina?

(Şi percep cum cărămida,
Aia din mercur şi lut,
Anonim lovea perfida
În Românul Absolut!!!.)

poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile îi năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea aţipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. "Mă rog, n-aş putea-o vedea şi eu pe dihania asta? Ce neam aşa de obraznic sa fie?" se întreba greierul. Şi cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca să afle şi-un raspuns, îşi puse în minte să iscodească pe o lăcustă, deşi numai la gândul că avea să vorbească unei obrăznicături, care îndrăznise să se întreacă din sărit cu el, îl apucau furiile. O căuta totuşi şi n-o găsi. "Fireşte – gândi greierul – lăcustă şi să stea acasă – dracul a mai văzut!" Şi cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici să-i lumineze calea. Şi, aşa, se întoarse.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântăreţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii obraznici străpungeau cerul limpede ca un ocean nesfârşit, proiectându-şi umbrele peste sufletul citadelei sfărâmate în cioburi de vieţi. O perdea fină de vânt împingea lumina în unduiri simetrice şi ameţitoare.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria reuşeşte să îi facă pe oameni mai buni. Doar astfel, sufletul... poate aprinde în trupurile noastre, lumina dulce a vieţii. Bucuraţi-vă fără ruşine, tristeţea e o ruşine mai mare. (Îngăduitor, privesc impertinenţa acestor rânduri. Câtă "poezie" într-o zi atât de plictisitoare.)

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul Luminii

A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăşi vina,
O ia cu ea... o simt, ascult

Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simţim ceva mai cald în noi

Vorbeşte sufletul în şoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm

Întinde mâna şi atinge,
Îl simţi? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ar place, toţi bărbaţii...

Ţi-ar place, toţi bărbaţii în patul tău să vină,
Femeie deşucheată, punct negru în lumină!
Iar dinţii, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă,
Şi-arzând, ca lampioane, la sărbători in piaţă,
Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut,
Căci legea frumuseţii nicicând n-au cunoscut.
Maşina oarbă, surdă, prea meşteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ţi-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârşit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreaţă-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
— Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârşăvie!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Să ştii c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ţi-au adresat sudalmă
Şi răni în suflet ţi-au săpat.

De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preşul, binişor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiţi în contul lor.

Prin tine vor doar ei să crească
Şi-ţi exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îţi spun că eşti impertinent.

Te pun la colţ că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Duşman de azi, nu bun ca ieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pot imagina

florile de soare fără culoarea galben
cum nu-mi pot imagina
frumuseţea fără invidie
şi pizma fără motiv
ascult o respiraţie sacadată
arborii mei au obosit
recunosc de la distanţă tristeţea
seamănă cu florile de soare
lipsite de petale

am luat cu mine o cutie de acuarele
câmpul nu s-a supus
nici eu
ştiam că deunăzi vei renunţa
impertinenţa mea te-a scos din sărite
miorlăie grozav pisicile în curtea blocului
din cinci, trei cu siguranţă au căzut în picioare
eu nu
mi-am julit un pic genunchii
acum sunt bine

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember Adrian Păunescu

muriseşi...
sufletul meu era încremenit de tristeţe şi amar
lacrimile se rostogoleau
în picături mici şi dese
ca ploile de toamnă
strecurând lumina cântecelor
printre genele amintirilor

muriseşi...
cărticica mea de versuri
aştepta cuminte ieşirea în lume
răsfăţându-se insolent
pe standurile editoriale viitoare
în rafturile unei bibliotecii insignifiante
vitralii ale iubirii...

muriseşi...
tu apuneai imperial eu răsăream timid
cu paşi mai mici
şi cu speranţe mai puţine

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea – lumina mea albastră

Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea.

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat'!

Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă tu eşti o planetă străină

Se întunecase şi viaţa noastră devenise
un transatlantic alb, albastru, pâlpâitor.
Deasupra, oraşul plutea fragil ca un aisberg orbitor
te purta pe scuturi strălucitoare – te ridica
înfăşurată în drapele de frig luminos.

Şi dacă părul tău e o fiinţă venită de pe altă planetă?

Fiecare secundă
arunca un câmp verde printr-o fereastră de tren.
Respira lângă tine. Te pândea cu nările ca doi ogari
întărâtaţi de iepurii mirosului tău.

Şi dacă glasul tău e o fiinţă coborâtă din altă planetă?

Ar mai fi ceva timp.
S-ar putea profita de pe urma singurătăţii tale.
De pe urma spaimei că nu m-aş putea face înţeles.
Că pe lângă viaţa mea ar putea trece pachebotul cel mai înalt
din lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Traian T. Coşovei din Cruciada întreruptă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada fântânilor

Nimic nu e mai frumos decât o pisică pleşuvă
ce în picaj de emoţii tigrate
cu ghearele cât mustăţile Sfinxului
cu aripile bulbucate
îţi ridică inima cu tot cu câine.. cu cuşcă
cu casă şi grădină
dar mai ales cu ochii ce noaptea au lumină.

Două fântâni în cumpănă
aduce omul pe lume
naşterea şi moartea
una răsare alta apune
din acelaşi izvor urcă şi coboară
Baba Dochia pe lângă Maria Fecioară.

Două rele am în minte
Două minţi se mint într-una
Eu obraznic tu cuminte
Hoţ ce-l luminează Luna.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte cu iele

Într-o trăsură din lemn de soc,
caii de foc poartă, eteric, în noapte,
Sânzienele redeşteptate.
Alunecând pe trei raze de lumină,
Catrina, Marina şi Zalina
îşi revarsă pletele,
îşi împletesc degetele
şi, în legănat uşor,
ies dintre razele stelelor...
La lumina picurând din lună,
rup cu tăcerea cântecului
liniştea din poiana cerbului...
Ele dansează împreună,
se rotesc în cerc,
apoi până la ziuă petrec,
învăluite în vestmintele
vaporoase, iluzorii, de mătase.
Ascunsă, la poartă, după un par,
în care atârnă, real,
o căpăţână de cal,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuţite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă şi din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorţii o altă carte cu poveşti.
Şi-au transformat în praf de puşcă tendoanele tăcerii mele,
Şi-au spânzurat de cer lumina şi -n gratiile din fereşti.

În noi pătrunde gheara iernii şi vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uşi închise, avide boturi de dihănii.
Copacii faţa şi-o crestează şi braţele şi le întind
spre ultimii molizi şi tise plecaţi în zori pe nişte sănii.
Şi vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-şi caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Şi-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.

Degeaba vine primăvara cu insomnii şi cu delir.
Îmi laşi ninsorile polare în decolteu şi-n rest... nimic.

[...] Citeşte tot

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Motto
Sunt multe religii bazate pe idei omeneşti.
(Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor. - Tit 1,16)
Însă religia adevărată, bazată pe Cuvânt este una singură, Biblia vie.
Iar despre Cale, Iisus a spus:
Puţini sunt cei ce o găsesc - Matei 7,14.

cu calculul probabilităţilor - sfidând culmea logicii -
viaţa este cel mai frumos vis înaintea minţii
înaintea inimii mijloc de a ieşi din memoria cărnii
o urgenţă pentru noaptea aceasta
.
gustul cenuşii se strânge peste materia cenuşie.
dar, uneori simt lumina vie, deşi reflectările ei
nu adeveresc întotdeauna. ştii,
senzaţiile, câteodată, nu înseamnă nimic.
la soare şi tinichelele strălucesc.
iar diamantul e prea obraznic.
.
înfrigurarea descoperirii?

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Paţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate mă inviţi la dans?!?...

m-am născut păpuşăreasă
din mirări comune ale
nebunilor care mi-au zămislit
dincolo de voinţa mea
atâtea lucruri nesupuse

fac reverenţe
odată cu păpuşile
obosită de rostul sunetelor
încadrate în fărădelegi
când mă aşez în faţa lumii
privind-o impertinent,
ca ea, cu faţa
mânjită de sânge
în această risipă de
mişcări mecanice

m-am născut păpuşăreasă
decăzută din înţelesuri
biată şa fără cal

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuri inocente

Vino! Te-aştept să vii încet
în taina nopţii să te cert
şi-apoi în frământări să-ţi iert
păcatul dulce desuet.

Vino! Şi fii obraznică,
convinge-mă că n-ai plecat,
lăsându-mă înceţoşat
în starea cea năvalnică.

Vino! Te aştept lunatic,
nopţile-s obositoare
şi-n lumini pâlpâitoare
amintiri şi-un gând angelic.

Frică-mi e de întuneric
şi de singularitate,
mi-ar fi o necesitate
liniştea să-ţi strâng feeric.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum prin anotimp

mi-am petrecut palma
prin mijlocul cuvintelor
prin sinagogi
ca sa-mi ascund impertinenta la adevar
si in treacat
ti-am atins obrazul
si am ospetit cu pacatul tau
intre murmurul si licoarea licorilor neprihanite
sub o coama de stea ranita apoi
am prelungit lumina si am rapit-o
tristetilor noastre
la nord de meridianul cu orizont

am tarat-o pe buza prapastiei
ce te nasti sub ochii mei in levitatie
ca o meditatie sustrasa impozitului pe carne
lucarne
in carne si palme ce cad ucise

sarutari ruginii

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!