lumină şi păsările călătoare

Femeia: Ai plecat, lumină a luminilor! Te-au învins jucăriile tale de lut... Acum te vei muta în arbori, vei pluti pe aripi de păsări migratoare. Şi laşi în urmă un spectacol neterminat, adoratule! Singură rămân, ca o salcie plângătoare, răvăşită de vânturi... Rămân să port prin veacuri traista ta cu idealuri! Glasul tău cristalin nu mai cântă! Aspre şi reci sunt palmele tale, olarule! Tu iei cu tine ultima speranţă.

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara acestei toamne

Ce chin dulce
şi această primăvară
Înfloreşte contra florilor

Zburdă contra mieilor

Zboară contra păsărilor călătoare

Cântă contra cucului

Luminează contra soarelui

Iubeşte contra îndrăgostiţilor

Ce primăvară contra primăverii

Asta da toamnă
nu-i aşa
frunzelor

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Îmi explodează toamna pe cărare,
Stupoare preschimbată-n frenezie
Şi taine dulci mi-azvârle-n poezie,
Când trupuri crude ard în lupanare.

Nu mai e loc de nicio amânare,
Pentr-o dumnezeiască erezie,
În duhu-i, toamna, lin, ne circumscrie,
Lumini de miere stau să ne-nfioare...

Melancolia toamnei e-o favoare
Adusă propriilor noastre întomnări,
Iubito, pleacă păsările migratoare,

Scriind sublim, pe cer, peregrinări,
Care ne lasă-n tandră-mbrăţişare
Cu dor şi-arome speciale-n nări...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheiere

Pământ împadurit, ne revedem
Din ce în ce mai rar lânga izvoare,
Dar spune-mi, nu iţi sunt la fel de dragi
Sălbaticele păsări călătoare?
Peste străine aşezări lumeşti
Duc câte-un fulg de-al tău, un cânt din tine,
Şi mor cu tine-n inimile lor
Când le frâng zborul gloanţele haine.
Eu n-am să uit c-aici am râs intâi,
Că am strigat intâia-njuratură,
Că am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sărate-n gură.
Stângaci, iubind aici intâia oară,
Ţi-am spus, când nu-i spusesem incă ei...
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupră-mi
Intâii şovaielnici paşi ai mei.

Copiii cresc şi unii se despart
De cei ce le-au dat viaţă din iubire.
Plecările din tine-n alte lumi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc

renasc odată cu renaşterea ta –
un rod pe ram,
un fruct în pârgă,
o sămânţă,
pumnul de cenuşă răsădit pe drum
atât,
aş vrea să fiu prinos
Cunoaşterii- Cuvântul,
cuvântul nerostit în pripă,

tu, în drumul tău,
lasă păsările călătoare,
lasă-le să zboare,
lasă-le să zboare...

ţi-e sufletul îmbobocit
de soare,
lumină,
iubire şi credinţă,
lasă păsările călătoare să zboare,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

şi dintr-o dat-un dor
de tot şi toate...
de aer
de lumină
şi de soare
de floare
cu miresme
şi culoare
de-albine
cu polenuri...
de fluturi
şi de păsări călătoare...
de prunci
cu zâmbet ştirb
şi de bunici
cu mâini zbârcite
prin tufe de urzici...

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ape

era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
ţineam în mâinii flacăra
o aşezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelaţii între gene
eram nelinişte, lacrimă şi sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea şi azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă şi oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre şoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea şi-o coboară
păşesc prin veacuri îngheţate, veşnicia să o mângâi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu flori

Ninge cu flori de cais şi flori de măr,
Ninge în taină, vis şi adevăr,
Îmi bate-n geam, târziu, un ram de stele,
Alerg pe-un câmp de flori de viorele.

E fraged cer şi fraged vis, cuvântul,
A-nmugurit în orice colţ pământul,
Lumina ca o candelă musteşte,
Un an de muncă nou se pregăteşte.

Se-ntorc la cuiburi păsări călătoare...
Pe câmpuri cântă roiuri de tractoare,
Cu flori în plete,-n marmuri ceruite,
Sculptez din nou aducerile-aminte.

Se-ntoarce la geneză libertatea
De-a renaşte-o altă primăvară,
Îmi bate-n geam un ram de stele, noaptea,
Îmi bate-n geam în fiecare seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi alb

Albastru aşezat
Pe un fular alb,
Sus albastru,
Jos doar alb,
Soarele, lumină rece,
Căldura a zburat
Cu păsările călătoare,
Sufletele umbrelor
A fugit de sub copaci
Caută prin aerul iernii
Frunzele ce au căzut,
Se vor întrupa in primăvară
Din frunzele ce o să răsară,
Adieri reci,
Suflete de umbre,
Bântuie albastrul aşezat
Pe fularul alb al iernii!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul despărţirii noastre

Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii şi morţii
însuşindu-şi tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subţiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea vieţile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele şi macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra braţelor se ridică eternitatea
peste noi pluteşte umbra lupului alb
la o distanţă de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte şi flori,
îmi strâng sarea gândurilor şi plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă uşa morţii...

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, primăvară

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în ţară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,

Vino cu zile senine!
Cu fluturi şi cu albine,
Cu verdeaţă pe câmpie
Şi-n suflet cu bucurie.

Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topeşte,
Pământul se dezmorţeşte.

Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visăm că alergăm

Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenuşa
Păsărilor călătoare.

Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaşte
Într-o aripă de albină.

Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.

Visăm că suntem o poveste
Şi alergăm, şi ne iubim,
Şi steaua ta pe cer aleargă
Aşa încât nu ne-ntâlnim!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

(dedic acest poem unui coleg de condei trecut azi în nefiinţă. Drum lin printre îngeri, Corneliu Culman!)

Şi stelele se sting... Şi anii ning...
Se prind în păr frânturi de adevăr.
Lacrimi şi clipe, taină şi visări,
Sunt aripi frânte, parcă, de plecări.
În trupul gârbovit, de-acum un gol...
Viaţa a fost doar un crâmpei de dor.
Un biet actor... Un rol de-amar şi jale,
S-a scris în cer cu litere amare.
Biserici ard în inimi, ramuri plâng.
Copacul vieţii tale e-n amurg.
Azi îngeri vin spre a-ţi aduce-n dar,
Lumina cea din veşnicul hotar.
Sub lujeri de lumini se împletesc,
Iubirile ce încă îţi slujesc.
Te-ai dus – o stea! Noi suntem doar o rugă
Ce ne dorim la tine să ajungă.
Fă o minune-n cer şi scrie. Da!
Îţi plânge de durere litera.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul îngerilor

cine ştie unde plecăm
de ce plecăm
lăsând în urmă lacrima şi dorul
suntem aici pentru a zidi iubire
apoi vom păşi
sau poate vom zbura
păsări călătoare
căutând un cuib
în care să adunăm stropii de iubire
bob cu bob
la răsăritul zărilor
în lacrima norilor
străbatem timpuri, gânduri, ape
opriri provizorii
în drumul către cer
închizând o uşă
o durere nestinsă
înoptând firesc în palma sufletului
o linişte oarbă
în cercul cuvântului

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuib de cuvinte

Cuvintele aveau ochi ce scrutau
în mod deosebit
lumea.
Ochii aveau lacrimi prelinse
ca nişte miruri
pe fruntea sufletului.
Lacrimile aveau o greutate
egală cu transparenţa culorilor
arcuite de la un capăt la celălalt
peste timp.
Culorile aveau glas ascuţit
cu două tăişuri:
un tăiş cresta fericirea
până la sânge,
altul secţiona zborul în aripi.
Aripile fâlfâiau
spaţiile de lumină supuse cerului.
Cerul avea o sete necontenită
de păsări călătoare.
Iar păsările,

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul alb

se risipeau târziu în zare
şir lung de păsări călătoare
cădeau şi stropii cruzi de rouă
albastră era zarea dar unde Doamne era cărarea
cerul înstelat
se scurgeau din ochi şuvoi
plângeai
durerea şi nemărginirea unui vis ucis
prezentă este luna
dar unde-i soarele din noi
viaţa asta curge, curge neîncetat
şi totul nu mai e deşi era
azi toate-s triste amintiri
un zbucium inutil, o zbateră eternă către nicăieri
ştiu, m-ai iubit
mi-ai spus atunci în acel ceas
dar totul nu a fost decâ cuvânt de bun rămas
tu ai plecat la cer în corul de îngeri
azi ţipătul luminii este vuiet în pustiu
ce dor nebun şi nu mai eşti

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E crud balsamul de rubin II

Eu mă îndepărtez şi cad în mine,
Mă reaşez pe jilţul sufletesc,
Afară plouă-ntruna cu rubine
Şi-nvăţ cu mine însămi să vorbesc.

La stânga am cristelniţi ruginite –
Asceţii mei, odată, se rugau
Pentru păcatele nebănuite
Ale celor ce au şi parcă n-au.

La dreapta mi se-aşază porumbelul,
Mai gri ca albul ce era odat',
În faţă, oaia îmi desface mielul
De blana înnegrită de-mpărat.

Şi ştiu că stau cu spatele spre tine,
Dar nu mi-e teamă, pot să te ignor,
Pentru că sunt născută din rubine
Ce ard înflăcărate până mor.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorul

aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig şi e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare şi timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma caţăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă şi un dor
îmi ceri să scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
ucişi de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scumpa mea copilă

(dedicaţie Cameliei Rogojinaru)

Prin iarba pân' la brâu, prin lunci cu soare,
Trecem prin viaţă, păsări călătoare...
Mi-i gândul fericire şi lumină,
Că Dumnezeu mi-a dăruit copilă.

Căci pentru toţi, în lume, e o soartă,
Iar dacă Dumnezeu mi-a dat o fată,
Când îmi doream fecior, El a sădit
Bujor de vis şi înger... În sfârşit,

Îmi seamănă la gânduri şi făptură,
Ea este dulce răsărit de lună,
I-am pus în leagăn, verde busuioc,
Să aibă şi copila mea noroc.

E împăcare... Lacrimi de speranţă,
Nu mi-ar ajunge-a mulţumi, o viaţă
Şi mulţumiri meru ţi-aduc, Fecioară...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea

tăceam şi răsfiram cuvinte
în crâng se zbăteau ca să cadă
galbene frunze
lumânarea s-a stins între lacrimi de ceară
am luat de mână cerul
să îi arât ce a mai rămas din oameni
mă îmbrac în haine de pământ
să ascult tăcerea cuvintelor ce mor
aici, târziu, la ţărm uitat de mare
sunt cântec în amurg
pe buze foşneşte cuvântul a valuri
să aprind în ochi curcubee
în poarta vieţii o făptură
atât de albă, atât de pură
păşeşte încet către cer, păşeşte spre iubire
iubirea sufletului în ţipătul pământului
cuvântul este tril divin, e tainică chemare
iar cântul ei e dus spre alte zări de păsări călătoare
mă aşez pribeag pe stânca goală
tot aşteptând apusul

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!