Citate despre lumină și pian
citate despre lumină și pian (inclusiv în versuri).
Alternativă la dor
O noapte da și-o noapte nu
ghicește-mi dragoste doar tu
O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui
Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea
Și nopți în șir parcă te caut
doar c-o vioară și c-un flaut
Doar c-un pian și-o pianină
muzica sferelor este divină
Și-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
Nedeslușit, amurgul jilav și stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi și obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.
Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Și-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.
Să biruie amurgul, cu brațele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Și-nvinsă, istovită, se clatină și cade
Ca o tragediană în strigătul final.
S-au tapetat pereții cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Și-n colțul lui de cinic, pianul își arată
Gingii de palisandru și-un rânjet alb de clape.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire cu Bob Dylan
Încă n-a sunat de dezgheț,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbești de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îți alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaș și desenul"...
Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionțată a veiozei,
cum obișnuiești cu cerceii și noi,
da, și noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciulește urechile,
iar peste o clipă, cine știe, cu Ungaretti,
vom arunca semințe porumbeilor
din Piața San- Marco.
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In alb si negru
Tu nu stii sa canti la pian.
Stii doar sa ii vorbesti
din varful degetelor.
Te-am ascultat intamplator
fara sa inteleg.
Sunetele mi-au strabatut carnea
devenita permeabila
si-am sangerat
lumina.
Sub ochiul tau drept
albul si negrul s-au certat furtunos
s-au imbratisat apoi
fara intrepatrunderi
in tonuri de gri.
Vorbaria ta noncolora
mi-a lasat cuvintele
pustii.
poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina cuvintelor
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină
tăcerile se pierd printre abecedare
melancolia sîngelui pătrunde-n albumină.
pe clape de pian pășește-o înserare
și fluturi se îmbată cu rouă din stamină
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
pe aripi de iubire trasalt cu fremătare
mă simt nimfa nopții cu stele în mână
vorbesc cu luceferi sublimă consolare
energia cuvintelor moartea o amână.
prin munți de poezie alerg cu nerăbdare
pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt
aș vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)
Să moară jalea de te mint
ești mai frumoasă ca lumina
și bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint
Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te știe
sau te-a avut - Ești mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom
Te-am cumpărat după o chetă
cu toți ai mei din șantier
ești draga mea... o etichetă
pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieții mele amuletă
- ce altceva să îți mai cer?
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele îmbrăcat
în zale metalice de cavaler templier
stă-n dosul unui bloc strâmb
cuprins în brațe de frig
un semafor timid clipește
dirijat de bastonul unui bătrân
pe strada plină de asfalt încins
rar trece vreun călător dus de acasă
printre frunzele strânse în grămezi
ce strălucesc în soarele de după bloc
cerul s-a pliat și arată curios
în lumina unui poem lung cât părul
unei cadâne care-mi cântă la pian
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară ascunsă
Un parfum de floare aleasă
Ce pluteste-n casa goală
Lumânări ce ard pe masă
Transformând dorul în boală
Pâlpăie lumini din ceară
Curge -n râu de parafină
Inima-mi zvâgnește iară
Ai să mai reziști lumină
Dor de aer cald nemișcat
Un pian ce cântă singur
Gândul a rămas șocat
Caută răspunsul sigur
Unde ești de când te strig
Vară ascunsă -ntr- o furtună
Ai plecat fugind in crâng
Eu te-aștept încă o lună
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereușit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esență vii, într-o lumină fără sfârșit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Și vom atinge norii într-un alt decor.
Nu ne mai distrugeți inimile în zadar,
Noi suntem liberi și nu suntem sinucigași,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoție, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.
Dominația rusească ne ascunde lumina
Sub predicția unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinși de vină, sau uităm să luminăm,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneți ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească iarăși, dacă merit să fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără răspuns
Apăs clapele pianului cu felii de suflet,
îmbrac auzul cu sunete absolute
și-l caut pe Dumnezeu acolo unde inimile de copii
învață Tatăl nostru și se luminează,
cu nerăbdarea fecioarelor, să simtă totul.
M-am înălțat ca un arbore în pădurea virgină,
fără să știu ce-i securea.
Mi-am risipit diminețile pe câmp cu jertfe de flori,
până când doreau să fie răsplătite
și așteptam sub pelerina nuntirii,
rotind un joc de întrebări.
Trupul tău fraged
se înfășura în vânt,
fără răspuns.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și pian, dar cu o relevanță mică.
Când mă gândesc la numărul înspăimântător de mare de platitudini cărora le-a dat naștere pianul și care n-ar fi văzut niciodată lumina zilei dacă ar fi avut la dispoziție numai pana și hârtia, binecuvântez soarta fericită care mă silește să compun liber și în tăcere, ceea ce mă eliberează de tirania degetelor, atât de periculoasă pentru gândire, și de fascinația pe care sonoritățile obișnuite o exercită întotdeauna asupra unui compozitor, într-o măsură mai mică sau mai mare.
citat din Hector Berlioz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cuvinte și noi
Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.
Între cuvinte și noi sunt fagurii de dorințe,
mierea lor s-o guști cu ambrozie,
și trupul mlădios de sălbatic.
În salon lumina îmbrățișază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subțiri cu nuanțe de carmin,
mișcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.
De fapt tot ce se scrie
capătă înțeles de metaforă în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirația dintre hotare
Sunt povești înstelate
Pe marginea cărora
Vom putea poposi
Ca pe o buză nesmălțuită.
În zborul lor moale,
Cuvinte din cretă
se joacă de-a "niciodată"
Printre sunete de pian.
Nu sunt sfori de lumină
și nici opriri paralele,
doar flux și reflux:
respirația dintre hotare.
poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugul cărții soarelui
Noaptea sfârșitului se odihnea peste lume
petalele sângelui
îmbrăcau urletul umbrei pustnicului
ce stătea de veghe pe țărmul liniștii
atins de-un vârf de magie
șoaptele pianului pulsau o incantație
în sala balului dintre ape
păsările lunii gătite în penaj festiv
au coborât pentru valsul frunzelor
dansau
o ceață fumurie învăluia luciul apei argintate
lumina se stingea încet
în zbaterea aripilor sturzilor albaștri
din întunericul ce învăluia raza femeii
femeia ascunsese rugul durerii
în slovele cărții soarelui
(ori în povestea celor zece clipe de nemurire)
iar cu literele negre
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deseori, în ascunzătoarea lor secretă, Dan îi citea motanului, la lumina unei lanterne (cât îl țineau bateriile), câte o poveste interesantă. Motanul se lungea alături, de parcă-l asculta cu mult interes, deși cine știe ce înțelegea el... Dan îi netezea blana moale, cu degetele sale lungi și subțiri (ca de pianist), iar motanul torcea zgomotos, de plăcere, semn că era fericit. Iar dacă Moț era fericit, era și Dan la fel ca el, de parcă motanul îi transmitea cumva din starea lui cine știe, poate chiar îi transmitea...
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabloul cu scoici
Cînd pianul bătrîn își visează sonata
În tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
Un picior mai întîi, apoi celălat,... gata,
Poposind printre melci în nisp am pătruns.
Goi ne-ntindem în templul de ape al mării
Mirosind a pădure de alge și iod
Cînd pe buze simțim gustul rece al sării
Și al cărnii albastre de langustă și cod.
Ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
Alergînd printre lumi de coral marmoreu
În adîncul din care lumina se pierde
Ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.
Rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
Tulburînd somnul mut al atîtor corsari
Ruginite comori ne îmbie tăcute
Cu legende-ncrustate în șekeli și dinari.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un oftat
și un sărut pe inima
goală într-un ocean
de nebunie - o conservă
de pește în sos tomat
aruncată de un psihiatru -
inima ta două clipe
sinucidere din ne
fericire
în viteză călătoresc spre tine
te sărut pe gât pe buze pe sâni - două
pilule cu whisky - inima
iar mă doare, lumina vine
din stânga în dreapta
stai tu cu trupul gol
tânjesc după un sărut
o clipă de nebunie și o melodie
la pian - un whisky cu gheață
tu ești răspunsul - clipa
vine clipa trece ne
bunia rămâne după sărut
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și pian, adresa este: