Citate despre lumină și poduri
citate despre lumină și poduri (inclusiv în versuri).
cad mere pe cărare
în lumina lunii
aroma tactilă
pașii tăi
în podul palmei mele
gogyohka de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovați de netrăire
Ai încercat vreodată
să te joci cu nimicul?
Să-l închizi
în propriile forme
obligându-l să-și suporte
golul din oglindă?
Să-i arunci în ochi
ploaia de visuri
și lumina ce urcă
prin toate orele de neviață,
să-i agăți apoi nezborul
de podul
celor mai albastre
dintre ceruri...
Când vei găsi răspunsuri
ce o să faci cu povara
netrăirilor noastre?
Oare ai să mai crezi
în nevinovăție?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ș-am mai văzut, la marginea târgului, șurile dărăpănate, pline de poloboace, unde ne j ucam d e - a a s c u n s u l, no a p t e a. Cu cât fior căutam prin colțuri negre, ș i cotrobăiam prin poloboacele răsunătoare și cercetam, prin podurile în care se furișau dungi albe de lumină, pe tovarășii ascunși!
Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane... Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare în istorie poate Ramses cel Mare.
Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si autostrăzi. In 24 de ani amărâți, răstimp în care a plătit datoriile, a dublat populația urbană...
De fapt este incredibil.
Petre Țuțea în Petre Țuțea despre Nicolae Ceaușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constructorul de poduri
Un bătrân mergând pe un drum singuratic
Ajunge în ceasul asfințitului rece și gri, tomnatic,
La prăpastia adâncă a unui râu cu vadul lat,
El a traversat în lumina amurgului, săracă,
Fără teamă șuvoiul umflat și apa lui buiacă;
Dar, odată-ajuns dincolo, s-a-întors și s-a apucat
Să dureze-un pod pentru-a lega un mal de celălalt.
" Bătrâne," i-a spus un trecător, " poți oare să-mi explici
De ce-ți pierzi timpul și puterea trudind atât aici?
Călătoria ta se va sfârși curând-curând, oricum
Tu nu vei mai călca a doua oară pe-acest drum;
Ai traversat deja prăpastia adâncă a râului cu vadul lat,
De ce zidești acest pod când răcoarea serii tocmai s-a lăsat?"
Bătrânul l-a privit ridicând din pământ capul nins;
"Prietene, pe urmele mele pășește, întins,
Azi un tinerel fără experiență," a zis,
"Iar el trebuie să treacă peste-acest abis.
Pentru mine prăpastia a fost un obstacol ușor de-înfrânt,
[...] Citește tot
poezie de Will Allen Dromgoole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligula
Dorm în umbră legănate lebezile-n puf de undă,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascundă
Cîte-o lebădă-și îndreaptă capul, ca un nenufar.
De pe pod, la miezul nopții, le aruncă mîna bună
Pîinea, ce nutrește truda și trudește visătorii.
Mîini, lăsați-le flămînde să se-acopere cu lună;
Lebezi, ațteptați ca pîinea să v-o dea semănătorii.
Stea cu stea pe-ntinsul undei liniștite pun cleștar
Și printr-însul zugrăvite lebedele par și luna.
Plîngeri de viori și fluier cad în lac mărgăritar
Și se-aud din depărtare lovind unda cîte una.
În palatele aprinse, cu balcoane și unghere.
Liturghia bogăției are și-astă-seară loc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Între cele mai înrăzărite construcții mitice ale lumii Pelasgo- > Valaho-Daciei se află și Cerul-din-Lemn-ca-Borangicul "bătut în pietre nestemate", un fel de "gârlici", cu "dublă funcționalitate", celestă și telurică, îndeosebi, "spre a împăca" (din panoul monoteist-tetradic al Zalmoxianismului) perechea Soare-Lună cu "sfinții" / "(ne)muritorii" Pelasgo- > Valaho-Daci, Cerul-Gârlici-cu-Diamante / Pietre-Nestemate constituindu-se în al treilea "etaj accesibil și util" din axis mundi (Bradul Cosmic), ceea ce ne semnala în 1985 și acad. Romulus Vulcănescu: "Fărtații au făcut drept cer un pod de Lemn prin care trecea trunchiul arborelui cosmic [...]" ; Bărbatul-Soare și Femeia-Lună "nu puteau lumina pământul de sub ei decât prin crăpăturile podului [...]" (VMR, 349)» ‒ (3) / 19 februarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 122 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (19 februarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am trecut peste un pod
Trăiesc singur sub stânci semețe
în înălțime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e liniște
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prag
Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeți de mult uitate,
Vechituri și gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.
Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre și povară fără rost.
În jilțul fericirilor trecute,
Cu câlții scoși afară,
Doarme somnoros "odinioară"
(L-o cuprinde cândva cartea
Amintirii prefăcute.)
Treze stau prin colțuri drame doar schelete,
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Olt
Larg unduia Oltul devale, departe,
Apele-i se învolburau în albii late,
Podul tremura pe bârne-mperecheate,
Lutul cădea din malurile sparte.
Fete voinice în vad cântau pentru-ndemn
Rotind mănunchiuri de cânepă măruntă,
Vergi de oțel plesneau spuma căruntă,
Apa juca silită în cercuri fără semn.
Trupuri ca pâinea în coajă castanie
Se aplecau învoalte în cămeșoaie,
Roiuri de-argint topeau beteala-n șivoaie
Murind spumos în râul greu de glie.
Venea furiș o seară cu păr roșcovan
Sub cortul cerului mătase înroșită
Pe pod o turmă trecea grămădită,
Fetele-n vad strigau către cioban.
[...] Citește tot
poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineții
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărnicie
Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme,
ca ofrandă vie dată lumii,
am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii,
de folos cântării stelelor să fie.
În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut.
Din vuietele line, cu toată neorânduiala,
pod peste cutremurate neputințe am făcut.
Atârnă de un fir de vânt, împinsul zilelor în liturghie?
Când din stânga, când din dreapta,
chemarea naosului, huuii, cum adie!
Cât poate sufletul, în pana aripii, dulcea apăsare a oblăduirii să țină?
Cupa pătimirii, de tină și icoane e plină.
Hotărnicesc de capul meu înțelesul așezării sfinte?
Trimit indicii cei dragi din morminte...
La ce te-nchini entuziast, curat?
Auzi? Clopotul de adunare în adâncuri a strigat. (3 iulie 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (3 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Dă-mi, Doamne, pacea câmpului
Când fericit este de rod
Și liniștea pământului
Să fac din ele vieții pod!
Să urc când sunt prea abătut
De nesfârșitele corvoade
Să pun lumina așternut
Și curcubeie în cascade!
Dă-mi tihna răsăritului,
Așterne-o-n mine ca pe-o mare,
Culoarea asfințitului
Picteaz-o-n suflet ca-n altare.
Fă ca iubirea mea să fie
Precum o ploaie mult dorită,
Când seceta din cei dragi mie
Cu dragoste vrea domolită.
Dă-mi flori de gând ca iasomia
Să las miresme unde merg
Și glasul blând ca ciocârlia
[...] Citește tot
rugăciune de Angelina Nădejde (5 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dincolo de tăcere
Apă de izvor verde-albăstruie
munte alb luminat de lună.
Înțelepciunea odihnitoare-a minții:
privire-n gol dincolo de tăcere.
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragul meu...
Să numeri câte stele sclipesc pe cer mereu
Le număr eu pe cele care nu-s...
Tot căutând lumina spre care eu m-am dus
Căci n-am ajuns acolo, dragul meu...
Să numeri anii toți ce scriși ne-au fost pe frunți
Îi număr eu pe cei care mai vin
Și între noi să faci un pod din flori de crin
Să-ncununeze ale noastre nunți
Dac-ai să uiți acum, aminte-am să-ți aduc
De la-nceput s-o iei fără regret
Purtându-ți azi iubirea ca pe un sfânt secret
Pe care nu l-a șters al vieții truc
Când am să-ncerc să număr săruturile tale
Vor naște-n mine clipe care nu-s
În timp ce tu, încătușat, de remușcări sedus
Vei bântui-n văzduhuri ireale
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Atingeri Divine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ajunge la tine
Noaptea s-a urcat în podul blocului
deasupra de etajul unsprezece
și întunericul îi aluneca pe scări.
Am închis ferestrele
și am aprins lumina,
nimeni nu părea să observe
până când și-a dat în petec
și m-a cuprins un soi de frenezie,
îmi căutam cu mâinile iubita
și nu era lumină pe scară
iar liftul nu mergea
semn că și Dumnezeu aștepta
să se întâmple o minune,
un glas totuși îmi striga
voi ajunge la tine
și cu ochii închiși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste Mureș
La vad, un pod de lemn, cu coperișul de șindrilă,
lung cât o uliță de sat,
se-ntinde peste MUREȘ. Mal vrea la mal în veci să lege.
Astfel țara moștenitu-l-a din leat.
Își au mărețele-mpliniri și lucruri cântăreții lor,
dar podului îi cântă numai apa, ce subt el se-ndeasă,
despre toți și toate-i cântă, câte au trecut
pe el ca printr-o casă, lungă dreaptă casă,
ca printr-o casă la al cărei prag
sfârșește drumul, ca să iasă
la celalalt capăt iarăși drum, drum vechi - în lume
precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornească.
Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos,
roți ferecate, robi domnești, comori și lacrimi,
moți cu ciubăre, turme, vânturi,
răpuși și-nvingători, stindarde, patimi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperietori
podul e vechi
lacătul a căzut
în lăzi se-ngălbenesc
definiții false
cu ochii închiși
trag la sorți
metafore cusute cu ață neagră
și multe puncte
de suspensie
mereu câștigă aceiași pitici
cu mășți de plumb
pe obraz
să stingă cineva lumina
în depozitul de
sperietori
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privighetorile
Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care știu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt semințe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
și au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi și despre Ossana eternității.
Ne-au iubit și sărutându-ne
ne-au scos ochii.
Orbi acum, să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe metafizică
lui Nichifor Crainic
În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinși în zale cănite
am ridicat poduri de oțel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
și orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.
Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării,
și-am așteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spații de seară.
Cu toți și cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și poduri, adresa este: