Citate despre lumină și rochii
citate despre lumină și rochii (inclusiv în versuri).
Miracol
Și, înfrumusețat de dragoste,
ai început sa cânți... Alături stam,
privindu-ti buzele sunătoare.
Era un cântec înflorit si pur,
sonorizând lumina din pahare,
tăind suave cercuri în văzduh
si argintându-mi rochia albastră.
Era un cântec foarte cunoscut,
dar nou născut pe buza ta amară,
încât m-a turburat nespus de mult,
poezie de Nina Cassian din volumul: - Cupluri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- modă (vezi și îmbrăcare)
- Moda este în același timp fluture și omidă. Fii o omidă supusă în lumina zilei și un fluture bezmetic în întuneric. Nimic nu poate fi mai monoton decât un miriapod și nimic mai adorabil decât un fluture. Există rochii care se târăsc și rochii care flutură. Fluturele nu va zbura la cumpărături, așa cum nici miriapodul nu se va târî alene la bal.
definiție celebră de Coco Chanel
Adăugat de Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Ispita
Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se
ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
și vei simți lumina lunecându-ți pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înțepătura gravitației
ca un spin în călcâiul tău,
și omoplații te vor durea de imperativul aripilor.
Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare
și amintirile tale să-ți pară că-ncep
de la facerea lumii.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ageamiu
Estetic și răsăritean
Cu prezență de spirit
El s-a oferit
Să poarte un titlu
La gemul dinspre est
Unde se naște
Priveliștea ca un spot
De lumină diafană
În chip de mască
Pe revoluția planetei
Purtând rochie de mireasă
Pe trupul poeziei
La jumătatea de sus
Vor defila noi poeme
Cu sânge albastru
Pur sânge de facto
La scenă deschisă
O lună plină de stele
Ritual fără limite.
poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicatio
ție, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufașe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respirația mea, în fașă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ție Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ție, Khayamul meu,
veșnic însetat de vinul și cuminecătura
trupului de inuită, ție,
celui care amiroși
lotușii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele și zborul pe ape, ție,
licornul meu cu corn imperial
și nume de arhanghel în cuvinte
ție, îți închin zăpezile mele sfinte
și dorul meu mare de zăpadă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerina
O micuță balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colțul său stingher.
Ea plutește peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.
O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Și nu-i soare să-i alinte
Micul corp, ușor de fată.
Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând Mon cher!
poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul Priveliștilor
Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului,
Doamnă cu multiple măreții!
Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
și muzica ta cu note diverse își află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii și singurătății,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de George Popa
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Abecedar
Ziua sfârșește în ochii tăi.
Ziua izvorăște din ochii tăi.
Apa izvorăște din gura ta.
Florile seamănă cu gingiile tale.
Aerul e tânăr în glasul tău.
primăvara vine din rochia ta.
Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.
Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.
Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.
Râsul e un cântec pentru dinții tăi.
Seara e o vrajă a părului tău.
Somnul e o clipă din sânul tău.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infarct
Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-și face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenușiu de spital.
N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e și această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvață a scrie.
"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înșeli,
Fii silitoare și-nvață
A scrie - dar, te rog! - fără greșeli
Un singur cuvânt, numai unul: viață!"
Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauți, moarte, așa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa splendoarei
Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumești, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereți și ciudate coridoare - din aur sunt și ele.
Și-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roșu, îndărătul a toate.
Și-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.
Sunt multe-ncăperi și toate de aur
Cu pereți lucrați adânc în email,
În metal forjat; și prin roșiatica piatră
Anume cizelată, năvălește lumina aurie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești din Călimară
În belșugul de lumină,
Rândunel și rândunica
Făcu o rochiță fină
Împreună cu furnica.
*
Cătălina lor cea creață
Are o hăinuță care
E cârpită cu o zdreanță
Dintr-un bulgăraș de soare.
*
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș alege...
Dacă aș putea alege,
aș alege zâmbetul luminos
cu nasul roșu, obrajii îmbujorați,
și o rochie plină de culoare.
Aș alege soarele sau luna cu stelele
și un curcubeu după ploaia măruntă,
și uitându-mă la apusul ăla de pe mare,
poate fi totul o lumină, o veșnicie,
dar facem totul așa cum se poate,
fără vise, cu neliniști vechi și noi.
În fiecare zi, în fiecare moment al vieții,
aducem în inimile noastre un pic de căldură
și de fiecare dată când mă ridic zâmbesc...
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger luminos
Lovit de al iubirii morb,
Chiar dacă mă holbam la rochii,
Am fost la multe rele orb...
Pân' mi-a crăpat nevasta ochii!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbul de complimente care urmă, mișcările rotunde, zâmbirile și poftirile împrăștiară, în salonașul grenat, ca un abur de nobilă uitare și voie-bună. Nimeni nu băgă de samă când se strecurase, printre scaune, spre tablaua cu șerbet, Lizuca, necazul doamnei Vasilian. Era o fetiță mărunțică, însă voinică și plinuță. Rochița de doc albastru stătea strâmbă și în chip cu totul nepermis pe trupușorul ei. Botinuțele îi erau pline de colb și cu șireturile desfăcute. Colțunii căzuseră și arătau niște piciorușe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curați. Capu-i era foarte scurt tuns, băiețește, și arăta în rotunzimea lui felurite bulbucături neregulate. Năsușoru-i mititel ar fi avut nevoie de batistă, lucru pe care-l dovedeau și mânecile rochiței. Gura-i era cam mare și obrajii prea roșii. Nu era deloc frumușică și delicată, duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriți de gene negre, aveau în ei câte-o mică floare de lumină.
Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miaș fi dorit...
Era atâta primăvară
În ochii tăi când te-am văzut,
Că aș fi dorit să fiu lumina
Ce-ți mângâie intregul chip.
Mi-aș fi dorit să fiu eu vântul
Ce-ți vântură rochia inflorată
Și părul tău să-l răscolesc
Suflându-ți flori pe la urechi.
Și aș fi dorit să fiu și soare
Să te cuprindă a mea căldură;
Și ploaia ce te răcorește
Și curcubeu după furtună.
Mi-aș fi dorit să fiu eu luna
Ce o privești târziu in noapte;
Apoi, când somnul te cuprinde,
Să-ți invadez visele toate.
Să mă visezi in tot și-n toate
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă
Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă,
temătoare că te-ai putea pierde de tine însăți.
Rochia veche, de șapte veri, descheiată
în amintirea dragostei, mai degajă căldură, mirosul băieților
și al ierbii înalte de atunci.
Dar noi suntem mai reticenți; magia primei iubiri
nu mai este aici. Vii către mine
liniștită ca bulbii care încă nu s-au spart
pentru-a ieși la lumina soarelui.
Frica pe care o văd pe chipul tău
Alunecă-n mirare când mâinile mele se întind
spre tine asemeni unor ramuri. Rochia
nu cade ușor, nici trupul tău
nu mai cântă melodia lui. Ceea ce iubirea a adăugat
unei simple forme a încetat să mai fie un miracol.
Vii către mine cu vârsta înfășurată-n scuze,
temătoare de propria-i tăcere.
Din paradisul vieților tale mai tinere ți-ai făcut camera și-acest pat,
[...] Citește tot
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia blândă e ca o păpușă rară de porțelan în rochie de contesă. Când o privești cu atenție, delicatețea sa aristocratică îți luminează chipul și îți încălzește sufletul.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mi-am dat seama că sunt alte detalii în care ar trebui să investesc, ca un zambet încrezător, ochii luminoși și o rochie care să nu-mi condiționeze felul în care mă mișc sau merg în ea.
citat din Monica Bârlădeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furatul miresei
Își etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele mițoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groși de lână, opincile și roba
De promoroacă dalbă, căciulile și fina
Rochiță de dantelă, frumoasă ca lumina...
Cu țoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochița de plecare...
Am vrut să spun, firește, rochița de mireasă,
Dar vântul îmi șoptește să nu suflăm din casă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară
Te-aștepta căsuța în lumină
Să-i aduci în dar un fir de glas,
Drumul ca să-ți șerpuie sub pas
Și hamacul ca să-ți dea hodină.
Ai venit din târgul tău să vezi
Cum cad seara stelele-n fântâni,
Dar acum când umbli prin livezi
Pomii îți aruncă roade-n mâni.
De ne poartă calea printre grâne,
Spice ți se prind de poala rochii
Și câmpia la picioare, ca un câne,
Ți se culcă s-o mângâi cu ochii.
Viile se-ațin lângă cărare
Și te-mbie cu ciorchini de coarnă
Și cișmeaua gureșă-ți răstoarnă
Șipot clar în palme și răcoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și rochii, adresa este: