Citate despre lumina lunii și viață
citate despre lumina lunii și viață (inclusiv în versuri).
Lumina lunii - sinistră, rece, lipsită de viață, lumină nocturnă, lumină a întunericului. Cu cât este mai puternică, cu atât îi sunt mai vizibile aceste calități.
Horia Pătrașcu în Despre urât și alți demoni. Reflecții și exclamații (2005)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica este lumina lunii în întunecata noapte a vieții.
citat din Jean Paul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Rămân copacii goi
Cu simț de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele își scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori și creste de visare
Silește viața de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veșnic. Totuși, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Și parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiții
Ale muritorilor de rând...
poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste după cel de-al treilea război mondial
Iubito n-avem nici un nume
Doi prieteni buni, veniți la mal
Nu ne-am lăsat uciși de Lume
Nici de războiul mondial
Ne-am tras la loterie sorții
Și-am înviat devreme-n zori
Am pus iubirea-n calea morții
Și am ieșit învingători
Tu ești de-acum o Evă dulce
Iar eu doar un Adam stingher
Ce-așteaptă noaptea să își culce
Firavul trup pe-un colț de cer
Suntem doar noi pesemne-n Lume
Dintre iubirile ce-au fost
Și ne mințim c-avem un nume
Și ne mințim c-avem un rost
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce rămăsese în urmă era nu existență, ci absență, nu era căldura vieții, ci nemișcarea memoriei. Părul ei alb îmi sugera inevitabil un mănunchi de oseminte albite de lumina lunii.
Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind Eminescu
Fiind poet tăceri cureieram
și mă opream ades lângă cuvânt
și tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Și mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum crește ca și iarba
de-și risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuși nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum crește ca și iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Și mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi și sfânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Revedeam
Revedeam aceeași emoție
Cu care adormisem
În mădularele&matricele cuiva
Știam că nu face parte din mine
Și ca aș putea pleca
Să-mi revăd familia
Dar aveam o alta
Fiecare pădure de oameni
Ce creștea pe spatele meu
Nu vedea decât lumina lunii noastre
Doar seara
Și apoi era smulsa
Fiindcă nu era estetic sa ai o familie
Fiindcă undeva, copiii tăi mor,
Zilnic
Stelele ce se prăbușesc, cu nicio dorință,
Sunt copiii tăi
Ce cerșesc în genele ei
Hai să lăsăm perdeaua
Să-și lase pantofii pe marginea patului
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumina lunii și viață, dar cu o relevanță mică.
Umbra copilăriei
Am învățat să înot prin viață și totuși,
adesea mă înec în valurile dorului
ce nasc din vântul uitării, din depărtări,
dintre cripte de mult ruginite.
Vântul acesta,
din când în când își drege glasul
și șuieră în tivgă chemarea,
o țipă!
În piept îmi crește un înger
și inima-mi plesnește de lumina lui,
eu duh mă fac îndată și mă evapor
într-o oază doar de mine știută.
Acolo, seara, cântă vesel pitpalacul sus pe deal
și greierul, cu un ecou de pace, îl îngână;
acolo, în vale, cântă broasca la lumina lunii
și stau și-ascult, măi frați ai mei,
ascult cu inima - e simfonia lumii!
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucinda Matlock
Mergeam la dansurile din Chandlerville
Și jucam snap-out la Winchester.
Odată am schimbat partenerii
Și, atunci în Iunie, întorcându-ne acasă sub lumina lunii,
L-am cunoscut pe Davis.
Am fost căsătoriți și am trăit împreună șaptezeci de ani,
Bucurându-ne, muncind, crescând doisprezece copii,
Din care am pierdut opt
Înainte să împlinesc șaizeci de ani.
Am tors,
Am împletit,
Am ținut casa,
Am îngrijit pe cei bolnavi,
Am făcut grădina, iar sărbătorile
Cutreieram câmpurile unde cântă ciocârliile,
Adunând lângă Spoon River multe scoici,
Multe flori și ierburi vindecătoare
Strigând pe dealurile împădurite, cântând prin văile verzi.
La nouăzeci și șase de ani am trăit îndejuns, asta-i tot;
Și am trecut la dulce odihnă.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adorabile ființe necuvântătoare care în lumina lunii aleargă după un fluture mare - spectator la concertul greierilor născuți pentru a verii sărbătoare, pisicile, prin existența și personalitatea lor, ne spun cât de ingenios și bun este Dumnezeu și cât de frumoasă, dulce ca un magiun poate fi viața celor care Lui I se supun.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Surâsul îngerilor minții
Iubite! e noaptea singurătății sufletului de anemonă
tu ești eroul visărilor autumnale
rătăcite în liziera pădurii de insomnii,
de dureri și amăgiri obeze
e târziu,
iar eu veghez două suflete de copii
pierdute prin universul unui balon de heliu
ce le sufocă respirația dragostei.
Muzica cerului le însoțește pașii
pe aleile cetății ascunse, prin negurile orașului roșu
ea are menirea de-a le curma tăcerea
de a spune cuvinte șoptite într-o limba uitată
a zânelor basmelor tale cu iz de lavandă și maci
ochii le contemplă lacrimile înghețate din deșertul alb
invocând moartea și viața de dincolo
de pe malul opus al oceanului negru de fumul trăirilor
Luna se stinge prin cerurile uitate deschise
de castelanul ce-și pierduse lujerul cheilor albastre
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domol pășesc
în voia frigului pe pământul a
rid pe față de față
fierbe lumina lunii pe o floare de colț
în colțul buzelor tale
stelele mă prind de mână
și mă urcă la cer
te invit la vals și-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol pășesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieții tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în fața noastră
și ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te țin strâns
te urc la cer - valsând acolo
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul și eu
Privesc muntele cerului
Cu plete dalbe
Curgînd spre purificarea planetei.
Privesc colona infinitului,
Seamănă cu cea a lui Brâncuși,
Dar nu-i făcută de mână de om.
Este celestă și măsoară viața Pămîntului!
Privesc pe cer și admir copacii vieții
Ce se agită-n frunze aurii
Lăsînd să izvorască-n zare
Lumina divină a Soarelui.
Privesc pe cer cum zboară îngerii
Cu chinuri și lacrimi de dor,
Culeg izvorul tinereții
Ca să o arunce pe Pămînt,
Privesc cerul și văd oceanul
Ce se inchină-n fața divină
Și lasă să-i smulgă un strop de apă-Lumină
Pe care o pulverizează pe Pămînt
Lăsînd să rodească viața
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul care nu doarme
În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amușină și dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni șopârlele și vor mușca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbește să iasă-n stradă va întâlni la colț
pe incredibilul aligator care-așteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.
Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineață a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemați câinii.
Viața nu-i un vis. Atenție! Atenție! Atenție!
Cădem de pe trepte pentru a mânca țărână umedă
sau ne cățărăm pe tăișul cuțitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile
[...] Citește tot
poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe în lumina Lunii
În lumina Lunii, zidurile vechi
Par bucăți de gânduri presărate-n clipe
Care-ncearcă-n taină să mai înfiripe
Zboruri ce, odată, nu aveau perechi.
Întreceau, prin cerul timpului de-atunci,
Murmurul din stele, razele de Lună,
Cu luciri de suflet peste-a nopții strună
Și plutind sub vântul vechilor porunci.
Setea lor de viață își găsea izvor
În privirea caldă și-n frământ de brațe,
Visul fericirii nopților să-nhațe
Și să-l facă scutul zilelor de dor.
Clipe de-altădată, răsfirate-n gând,
Vin să mă-mpresoare-n nopțile pustii
Și așteaptă visul când, din nou, vor fi
Zboruri printre stele, calde, fremătând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia și nevasta
I EXPLICAȚIA
"Credeai că le știm pe toate," a spus ea," dar nu-i așa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubești. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristețe, cât de curând,
Prețul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârșitul fiecărei zile, cum bine știm,
Iar tăcerea, sfârșitul fiecărui cânt.
Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aș avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nțeleg și știu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:
Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ți fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deși, poate, cam târziu!"
[...] Citește tot
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul ghid pentru poezie
1
Dacă un om înțelege o poezie,
va avea necazuri.
2
Dacă un om trăiește cu o poezie,
va muri singur.
3
Dacă un om trăiește cu două poezii,
o va înșela pe una.
4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puțin.
5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puțin.
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt înainte în trei strofe
Dacă n-aș avea cuvinte, poate, n-aș putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naște cuvintele,
reflectând datele unei realități personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc așa, cumva profesional,
reușind fața nostimă, cu pistrui și gropițe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îți place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulțimii.
Viața asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere și dosnice ascunzișuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulți, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!
Degeaba!?
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumina lunii și viață, adresa este: