mândrie şi orgoliu

O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu.

Jane Austen în Mândrie şi prejudecată (1813)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi se simte câteodată foarte mulţumit de sine însuşi din diferite motive. Orgoliul şi mândria sunt noţiuni opuse, deşi unii le întrebuinţează cu acelaşi înţeles. Poţi fi însă mândru fără să fii neapărat şi orgolios. Mândria este o caracteristică a firii noastre, pe când orgoliul ţine de impresia pe care am dori s-o creem în jurul nostru.

Jane Austen în Mândrie şi prejudecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliu. Mască hâdă impregnată cu mândrie.

citat din David Boia (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul României nu mă flatează deloc şi nici nu sunt prea mândru de strămoşii mei lipsiţi de orgoliu că au putut dormi atâta timp, în aşteptarea libertăţii.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fala este haina cu care se îmbracă mândria, orgoliul.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Fală (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să fii orgolios şi să iubeşti în acelaşi timp. Între cele două există o disjuncţie exclusivă. Dragostea adevărată înfrânge orice urmă de mândrie deplasată.

Juliana Mallart în Între două lumi
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria şi orgoliul au fost păcatele originare ale omului.

citat din Lesage
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie şi vis

din vise ce-s născute-n primăveri
hrănit-am seva iubirilor de ieri
ce-a mai rămas în cupa de cristal
e greu de spus sau poate fi banal.

mai rătăcesc prin umbră pe alei
cu dor uscat ca florile de tei
în ape limpezi imi înec amarul
şi-n apa vremii din mal îl duce valul

privesc în depărtarea singurătăţii mele
ce aş putea schimba şi pune-n fiare grele?
orgoliul şi mândria balanţa o înclină
şi visul îmi şopteşte..., doar ele sunt de vină.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul morocănos

Omul morocănos
Se dă şi orgolios.
El, printr-o falsă mândrie
Dă dovadă de prostie.

epigramă de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevărat în stare să sufere sufleteşte au şi orgoliul de a refula totul, au şi durerea inferiorităţii lor, de o clipă, şi poate că tocmai această comprimare mistuie şi doare mai mult, deci e de presupus că tocmai cei mândri, care işi ascund simţirea, sunt cei care, şi mai ales prin asta, suferă cu adevarat.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, tupeul face parte din nesimţire, iar alte ori, din mândrie, din orgoliu sau din egou.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Tupeu (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mândru, orgolios şi, dacă vrei, chiar vanitos... Tu ştii cu siguranţă ce-i vanitatea, căci vrei laude şi aplauze, deşi nu eşti decât un prost.

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţine de orgoliu şi de mândrie că-i spune fata băiatului prima "te iubesc", sau băiatul fetei. Pentru că dacă o simţi, ar trebui să o faci.

citat din Maria Dimian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mândria, orgoliul învinge, are loc separarea, sciziunea, despărţirea între oameni, grupuri etc. Marea schismă din 1054 rămâne emblematică în acest sens.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile

Amanţii pătimaşi şi cărturarii sobri
Îndrăgostesc asemeni, la vârsta de mijloc,
Pisicile robuste, căminului mândrie,
Urând ca ei răceala, ca ei zăcând în loc.

Prietene-ale şti'nţei şi ale voluptăţii,
Se ascund în întuneric şi în tăceri rămân;
Ereb le-ar crede, poate, funebri soli ai morţii,
De şi-ar pleca orgoliul, îngăduind stăpân,

Când zac, li se confundă princiarele-atitudini
Cu sfincşii ce veghează-n afund de solitudini,
Părând că dorm într-una un vis fără sfârşit;

În şoldul viu – scânteie; iar ochiul lor e plin de
Sclipiri de aur care, ca un nisip vrăjit,
Nedesluşit şi mistic, pupila le-o aprinde.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia nu-i răspunse provocării, mulţumindu-se doar să-l privească dezaprobator, în treacăt, fugitiv; mai mult n-ar fi putut suporta... Lucian era mândru, semeţ, sobru, nu-şi schimba atitudinea; în acea clipă, i se păru chiar arogant. Şi ea era de obicei mândră, însă în acel moment ceva parcă-i retezase din orgoliu.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că eşti numai Tu, iar Tu eşti în mine şi în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viaţa mea e în Tine, şi de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire şi cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire şi mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul şi mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginţi, răzbunării; mă lupt cu prejudecăţile dorinţei de putere, statului, teologiei, ştiinţei. Mă lupt prin străduinţa faptei şi gândului, prin renunţare de sine, smerenie, sinceritate şi înfrânare în faptă şi vorbă. Ştiu că viaţa e numai iubire în prezent şi că pentru viaţa spirituală nu există suferinţe, nu există moarte, există doar ce doreşte sufletul, doar binele. Mulţumescu-Ţi Ţie.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria de a trăi prin forţele mulţimii, ca un copac prin forţele latente ale pădurii, sentimentul de a face parte, de a participa, de a împlini, cu viaţa ta, un cerc de viaţă mai mare, ce trece şi prin tine, mai departe, spre puterile difuze, obscure, biologice ale speciei...
N-am cunoscut niciodată asta, n-am să cunosc niciodată. "Eu". Tot ce fac, tot ce gândesc, tot ce sufăr rămâne sub această bară fixă: "eu". Şi am curajul deplorabil de a fi mândru de această infirmitate, de a-mi socoti fereastra de la care privesc lumea o "poziţie", când nu e decât o ascunzătoare, curajul de a crede în singurătatea mea ca într-o valoare, când nu e decât o inaptitudine. Cât de prost, cât de patetic mărturisesc acest păcat – nu-mi dau totuşi mai puţin seama de realitatea lui. Sunt un copac evadat din pădure. Un copac cu orgoliu – boală care nu ucide violent, ci atacă răbdător, de jos, de la rădăcini, de la întâile resurse ale vieţii.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Des-speranţă

Nimeni nu poate trăi cu o veşnică vină,
Es stinkt, zice neamţul, începi să simţi apropierea putregaiului,
Dar Omul? Ce mândru sună acet cuvânt, spunea tuberculosul Gorki,
Mândria de a exista, yes, un orgoliu de trandafir,
Culoare, parfum şi gheare, chiar şi pisica asre orgoliu,
Nisip vorbitor. Eu plâng interior, nu pot să plâng nici în versuri.
Mi-am pierdut echilibrul undeva, prin casă,
Dar am descoperit un miracol – se poate trăi în haos,
În dezechilibru, în dezumflare, criticii mei au murit demult.
Dumnezeu apare când nici nu te aştepţi.
Răbdare, warte nur balde, ruhest du auch,
Zicea veselul neamţ de la Weimar,
Azi viaţa vrajbei noastre prin soarele tău, Kierkegaard,
s-a risipit, bye, bye, îngerii mei.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!