Citate despre măslini și timp
citate despre măslini și timp (inclusiv în versuri).
Limba română e actul meu de naștere, eu sunt ființă sub măslinul ei, care rodește de două mii de ani, dreptul meu e să-i țin dealul verde și bătut de soare și să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce țâșnesc din ea.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 107
Nici teama mea, nici sufletul profetic
Al lumii ce prin vremuri a privit
Nu știu precis, ce spun e ipotetic,
Că dragul meu va fi cândva zdrobit.
Luna a învins eclipsele funeste
Triștii profeți se-amuză de ce-au spus;
Ce e nesigur, cert crede că este,
Măslinul pace veșnică a adus.
Cu-aceste picături de timp balsamic
Iubitu-i viu, Moartea se dă din drum,
Și voi trăi în versul meu zadarnic
Când triburi mute se vor face scrum.
Iar monumentul tău va dăinui
Când despoți și blazoane vor pieri.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-n dulce șoapte
Când luna e pe cer
Și visele mă poartă
Dincolo de-al vremii ger,
Inima-mi pentru tine vrea să bată
Tu îmi ești poezie
Iar eu un scriitor.
Tu a mea pentru vecie
Eu, un simplu muritor.
Sub lună, sub cer
Stau două stele.
Una e un cavaler,
Și tu ești una dintre ele.
Privesc sub ramuri de măslin
Și te văd pe tine.
Cu glasul tău frumos, blajin.
Și zâmbesc, căci nu mă pot abține.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pansament
Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru și lin
Pe sufletul necunoscut...
Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă așezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...
Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.
Să-mi dăruiești ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubești...
Să lași minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu ești.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dracula: Știi bine că în materie de moarte fantezia mea nu are margini! Decapitări, crucificări, trageri pe roată. Pe unii, de viță nobilă, i-am fiert, la foc domol, în ulei de măsline. Ehei, pe vremea aceea uleiul era ieftin! Tragerea în țeapă s-a generalizat în ultimii ani, din rațiuni pur umanitare...
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Mai înainte
de toți vecii
Te-ai încropit
din raza de soare
și ți-ai dat ofrandă
Trupul Tău,
Duhul Sfânt ți-a pus pecetea
Celui ce avea să răstălmăcească
lumea fără margini,
nu plânge,
Maria,
din jale am căpătat
identitate
și din răstignirea sub formă
de Cruce
ne-am botezat Închinării,
așa am căpătat
din fagure de lacrimi,
Crezul,
sărut Mâna, Maică,
[...] Citește tot
poezie de Ion Țoanță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odeletă (celei mai blonde)
Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre și lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.
Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei și-a crimelor iertate,
Culoarea voluptății și-a viciului, ce-aștern
În urma lor fanate petale de păcate;
Și părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spațiu intenții senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtașul celei din urmă Bacanale!
........................................
Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece și blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Și straniu ca surâsul defunctelor regine!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară și artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mascarada-da
Despre moravuri numai de bine,
Un biscuite, patru măsline,
Vine Golemul și spune pas,
Razele lunii pentru by-pass.
Câte obuze zac îngropate,
Câte vieți plecară spre moarte?
Brusc m-am trezit într-o curte cu fete
Să mă iubească, să mă desfete,
știu cartierul acela famat,
cum m-am simțit prima oară bărbat,
totul se spală, morții se scaldă
și reînvie în țara mai caldă.
Febra speranței, ca o iubire,
Numai din astre coboară pe spire.
Nu este falsă senzația, arde,
Vine piticul mizer să ne prade.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la măslini și timp, dar cu o relevanță mică.
Dumnezeu și om
Cărții vechi, roause de molii, cu păretț~ii afumați,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați:
Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci!
Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt și arzător
Nu putea să-l înțeleagă, să-l invite în icoană.
Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopți senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În memoria lacrimilor
În memoria lacrimilor tale,
Am să ridic un monument
Pe malul râului din vale,
Cum ai lăsat în testament.
Ca apa râului vor curge
Șiroi de lacrimi pe obraz.
În apa mării vor ajunge
Formând și ele un talaz.
Cuvintele adânc săpate
Pe o lespede de piatră,
Vor aminti pe mai departe
Că ai existat odată.
Pe placa de marmură
Voi încrusta numele tău.
Lângă el, o ramură
Să i-o duci lui Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
mă apasă cuvântul și timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foșnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se așterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăț nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriți
sub cerul descătușat de gânduri
sunt mugure de țărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste țărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieții în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinul
străin într-o lume nebună
mă cațăr spre lumină
cuprind gânduri în palme
cu speranța deșartă a mă întâlni
în ochi se zbat aprige vânturi
din nord, din sud
pe cel de la apus
nici azi nu știu cine l-a adus
într-o zi am trecut pe aici
acolo, sus, la noi
lăsasem muguri de iubire
să încolțească în voi
acum pășesc prin lumi de păcate
din vremuri culese, apoi adunate
pe buze port albi crini
ramuri de măslini nu mai am
le-am adunat într-o noapte de beție
un rug să fac pe ăst tragic pământ
în vatră, azi, focul era stins
de dureri, de tăceri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
Verdele zilelor mele
impregnat în indigo copilăros,
îmi inundă celulele,
prelingându-se sfios,
în craterele cicatricilor supurânde,
iritându-mi brumarul fantomelor tremurânde,
încercând obsesiv să-mi acapareze
iluzia portocalului salbatic in rod,
explodând incomod,
prin ramurile măslinului
curcubeu de spini.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sic tranzit gloria mundi
am urcat pe acropole
și am găsit sentimentele
întruchipate în coloane
ioniene și doriene
care se târau prin timp
spre infinit...
agora lui pericle
se dărâmase,
secolul lui murise,
polisul rămăsese pustiu,
numai elegiile lui hesiod
aminteau de zvonurile
serbărilor
și de urletul mării
prin care se mai zbăteau zeii
sub horele stelelor
ascunse în strălucirea
frunții poetului,
blând zefirul mângâindu-i
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pizza, my love!
Ești cumva un om normal
Și-ți dorești să fii uimit?
Vrei să fii tu mai special,
Să faci ceva mai diferit?
Atunci e clar ce tre' să faci
Ca tu, cel vechi, să nu mai fie...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Du-te in bucătărie!
Te pui și faci un blat frumos,
Rotund, moale și pufos,
Și-apoi începi să pui pe el
Bunătați de fiecare fel.
Întâi pui suc de roșii dulci,
Întinzi și-apeși să intre-n blat,
Va deveni gustos și bun,
O să fie aromat.
Puțin salam și multă șuncă,
Doar nu suntem la regim,
Puțin curaj, puțină muncă
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rondelist către amante
Amantelor, vă spun de-acum
Rămas bun ție Mădălina
Și ție Marga, Flori, Crina,
Că v-am iubit ca un nebun.
Rămas bun dulce Loredană,
Fâșneața mea petrecăreață
Cu-angelic chip și minte creață.
Rămasă de trei luni vădană.
Zile și nopți te-am consolat
Din zori și până-n asfintit.
De-ți mulțumeam, spuneai șoptit:
-Să fie pentru răposat.
Au revoire Ninet, la vreo agapă
De ne-ntâlneam, tu messalina
Cu mamelonul cât măslina
Și mortul îl trezeai din groapă.
[...] Citește tot
parodie de Elena Victoria Glodean, după Mihai Ursachi (16 aprilie 2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Umbră
Iată că iarăși m-ați năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morți în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparență ce și-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veșnică pândă;
Umbră, vă târâți spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziți,
N-o să mai cunoașteți cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiți niciodată,
Fiindcă mă iubiți
Și dansați în soare și nu faceți colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
[...] Citește tot
poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinele mamei
Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfințește viața în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorși de sărbători.
Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Și-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au șlefuit oameni din noi.
Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Și pansament pe rănile ce dor.
Mâinile mamei, acele păsări călătoare,
[...] Citește tot
poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unei mierle captive
Lui Ludwig von Ficker
Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele brațe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________
Comentarii
Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul și promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker și unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârșitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic și istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel și în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experiență din primul război mondial, este menționată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât și datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepția noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" și pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ținute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt inițial locuitoare ale pădurii și preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veșnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinței lui Isus, la care se adaugă "umilință" și "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" și "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul și poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele și sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul și istoricul muzical.
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre măslini și timp, adresa este: