machiaj şi viaţă

Toţi oamenii trec prin viaţă precum actorii pe scenă: mai mult sau mai puţin machiaţi de regia socială.

citat din Aleksander Swietochowski (1928)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa de zi cu zi, eu sunt mereu în salopete şi niciodată nu mă machiez.

citat din Teresa Palmer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul: Începem imediat! Te rog să te machiezi!
Femeia: Da, stăpâne! Îmi voi pudra durerea! Pustiul sufletului îl voi acoperi cu farduri... Viaţa unei femei este o permanentă scenografie. Lacrimi şi rimel. Rimel şi lacrimi.

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmetică

De când soacra se machiază,
Parcă este altă viaţă:
Faţa-ntreagă-mi radiază,
Că nu pot s-o văd la faţă!

epigramă de Pavel Lică din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida din suflet

m-am săturat de mărunţişuri şi
de lumea machiată cu praful neputinţei
în care trăim de ceva vreme
birocraţia sufocă până
la sinucidere
mă uit peste umăr şi văd
acelaşi infern
violuri
beţii
droguri
accidente şi morţi
teroare
sclavie
umilinţă
incompetenţă
sfidare
incompatibilitate
neputinţă
ură
aroganţă şi invidie

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Păpuşile îmbătrânesc repede!
De fragede... machiate şi fardate
În piesele jucate, fad... pe sticlă
Cu privirile in sfori legate
De lumea unde trăim...
Cea virtuală...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că numai machiajul şi aranjatul părului pot face o femeie să fie frumoasă. Cea mai strălucitoare femeie dintr-o anumită societate este întotdeauna plină de viaţă şi de experienţă.

citat din Sharon Stone
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deepweb

Deseori
florile n-au niciun parfum, le cumperi doar pentru a astupa gura
unei vaze în care nu mai miroase a viaţă, deseori
muzica n-are niciun mesaj, o porneşti doar pentru a acoperi
un spaţiu dezbrăcat de sensuri, deseori
mâncarea n-are niciun gust, mănânci doar pentru a-ţi plomba
un loc ştirbit de afecţiune, deseori
selfi-urile n-au nicio emoţie, le postezi doar pentru a machia
în mintea altora, paloarea golului tău, golului ce nu-ţi dă pace.

Când reţelele de socializare aţipesc
selfi-urile încep să vorbească între ele, atunci
fiecare microexpresie capătă sens, fiecare
grimasă facială se conectează la o
grimasă a inimii, formează
o reţea de semne şi un gând, un gând nu-ţi dă pace:
pe cine păcălim
deseori?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e precum femeia educată, stilată cu care trebuie să ai răbdare până se îmbracă, se coafează, se machiază, se parfumează, cu mărgele, pietricele şi inele se înfrumuseţează... Dacă ştii s-o preţuieşti şi îi spui întruna c-o iubeşti, vei trăi ca-n fermecate, legendare poveşti.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pozitiv, care zâmbeşte şi râde frecvent nu poate fi un om urât. Bucuria de a trăi, care-l caracterizează pe omul optimist, înfrumuseţează şi luminează orice chip. În schimb, negativitatea şi pesimismul, oricât de machiate ar fi, îşi pun amprenta pe figura celui care le poartă în interior. Chipul tău ce exprimă?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte!

Aruncă vechile bagaje, nicicând nu ţi-au fost de folos!
Cutează a trăi frumos, renunţă la orice machiaje!
Erai păpuşa din decor, trecând mereu prin mari dureri
şi orice umbră de plăceri te făcea să te simţi dator.

Închide uşile ştiute, care dădeau spre nicăieri,
de unde adunai poveri, făcând slalom printre derute!
Tot îndurai şi nu-njurai... Asta-i credinţa omului,
că, plătind tribut răului, va afla drumul către Rai.

Deschide ochii tăi frumoşi, străbate cu privirea zarea
şi ai să scapi de-ncrâncenarea ce-ai moştenit din moşi-strămoşi!
Atunci, plutind ca fulgu-n zbor, nimic nu te va-mpiedica
să-ţi ţii Acasă inima şi să-i împlineşti orice dor.

În jurul tău sunt bucurii, IUBIRE-aşteaptă, răbdătoare,
să te înalţe către Soare, cum se înalţă ciocârlii.
Începe-o viaţă nouă azi şi pace fă cu duhul tău!
El te-o feri de tot ce-i rău şi nu te va lăsa să cazi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

în fiecare noapte
căutam bezmetic insomnia
pierdusem numărul anilor
trecuţi, petrecuţi
uneori ridicam privirea către cer
pe scena vieţii un spectacol ratat
manechine prost machiate, măşti desfigurate
de ură, de minciună
noaptea ascultam întunericul
cum plângea în tăcere
pic-pic-pic
apoi nimic
speriat am strigat la cer
atunci a ţipat cocorul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de toamnă

în livada cu meri râd magice lumini
fericită culeg roadele delicioase
se ospătează-n treacăt pelegrini
elixirul toamnei revigorează oase

timpul e de partea mea ca un tribun
pe frunze de laur se leagănă speranţe
n-aş fi putut avea un destin mai bun
căci lumini îngereşti mă poartă pe braţe

condeiul lucrează într-un ritm frenetic
pe fila albă pură verbe se-mpreunează
machiez cearcăne în salonul cosmetic
profiluri sublime sunt descrise de rază

acopăr ridurile şi păcatul bezmetic
toamna vieţii mele se strecoară în frază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu a cunoscut nemijlocit viaţa concretă a unei echipe de filaj, nu va înţelege cât de greu este să urmăreşti un obiectiv pe ploaie sau pe zloată, să îl aştepţi legendat în stradă cât timp el vizitează o adresă ori se încălzeşte la un coniac şi o cafea, discutând cu o relaţie, nu va înţelege cât de greu este să înveţi arta machiajului şi a deghizării rapide şi cu mijloace simple, să înveţi arta de a te încadra în structura străzii, pentru a nu fi deconspirat, nu va şti cât de greu se dobândeşte calitatea de a răspunde spontan permanentelor provocări ale acţiunilor concrete.

Vasile Coifescu în revista “Vitralii – Lumini şi umbre”
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

20

dimineaţa ar trebui să deschidă o pâine
ca pe o uşă caldă prin care să intre foamea

dimineaţa ar trebui să fie albă ca spuma unei lumânări
să umble tiptil peste genele uitate în ultima privire
să caşte plictisită de repetiţia orelor
zilelor
iubirilor

dimineţile sunt leneşele calendarului
când ghearele unei păsări stinghere zgârie (din greşeală) suprafaţa lăcuită a morţii

ce ne vom scrie cu vârful cuţitului pe piele
cuvinte
semne
ce?

sunt o abracadabră de stări
ca machiajul şters al unui clovn
piciorul de lemn al vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dereglaj

foaie albă şi un colaj,
iar mă doare în penaj,
că eşti mândru ca un raj
şi te-apuci de spionaj,
în oraş ambuteiaj,
eu mă plâng de surmenaj,
poate am un avantaj
cu mai noul anturaj,
am primit azi un mesaj
şi de zor îmi fac curaj
să m-arunc de la etaj
poate cad iar în picaj,
pe drăguţul de garaj
şi ajung în portbagaj,
fără pic de machiaj
ca în cel mai scurt metraj
sau un fotoreportaj,
dragostea o las drept gaj
şi nu fac deloc tapaj,
c-ăsta e un peisaj,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o artă a tăcerii, dar...

trăirile nu pot fi niciodată false.
Viaţa a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măşti decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiştilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiţi.
Eu cred că-i molipseşte clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălaşul duplicităţii,
se structurează tristeţea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puţin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuieşti dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare model de bărbat există o femeie care-l atrage – unii sunt fierţi pe muleuri, vor să vadă explicit decolteuri ferme, funduri corecte, picioare epilate şi fine, un păr bogat şi ciufulit rezonabil, cât să te poată vizualiza abia ridicată din pat, un machiaj decent, un parfum stăruitor, unghii îngrijite, dantură şi buze de sărutat, tăceri precaute şi promisiuni desenate din priviri şi unduiri. Pentru ei, cine eşti, cu ce te ocupi, ce visezi şi ce te frământă are, într-o primă instanţă, importanţa pe care o are situaţia refugiaţilor din Siria în viaţa lor. Deci, pentru ei, ajunge doar să te ocupi de imaginea ta şi n-ai de ce să-ţi baţi capul cu conversaţii complicate.

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din întreaga lume sunt prea concentraţi pe aspectul lor fizic. Prea mult! Este normal să aibă grijă de modul în care arată, dar folosirea excesivă a machiajelor, a steroizilor şi a botox-ului a ajuns să ne transforme în personaje ridicole. Lumea a luat-o razna! Filtrarea oamenilor prin această prismă de frumuseţe artificială este... cel mai urât lucru din lume. Este într-adevăr dezgustător! În loc să ne ajutăm pe noi înşine pentru a trăi prin adevăratul nostru potenţial, aceste industrii ne blochează în închisori imaginare doar din cauza esteticii. Şi nici măcar a unei reale estetici, a uneia naturale, ci a uneia forţate. Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât. Nu contează cât de urât arăţi, dacă sufletul tău străluceşte, atunci eşti un om deosebit.

citat din Julia Roberts
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia secundă

Îmi odihnesc adesea uitătura rece,
privirea ştearsă sau nu,
peste un popas al tău în viaţa mea -
mi se pare că m-ai uitat.
Ca pe un muc de ţigară prea puţin sărutat
prea puţin alintat de buzele tale...
O, Doamne, licărul,
scânteia fiinţei mele
se pierde pe coridoarele
şi fulguiala altor destine.
Ştiu ce îmi spui dinainte, popas al limbii
pe versuri din coral.
Inima mea şi-a făcut atol,
inel de logodnă în mările calde
sub jumătatea clepsidrei tale de creion,
pudră, machiaj... toate cele...
Nu ştiu bine cum se numesc, dar ştiu că fac parte din tine.
Iubesc trezirea, adormirea ta.
Mireasma ta. Pielea ce înfloreşte sub fiecare sărut.
Uit de obicei fiecare vis al tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!