Citate despre metafore și visare
citate despre metafore și visare (inclusiv în versuri).
Metafora este modul de a visa al umanității.
citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Alertă
Când starea de veghe
Devine activă
Simt alergarea
Răscolită din mine
Ca o coardă
Întinsă la mantinelă
Ca un fior peste valuri
De inocență stranie
Plutire și înălțare
Și iar alergare
După fiecare fugă
Impresarii în vogă
Se aliniază start
Prin labirintul
Viselor metaforice
De unde ar putea
Să rezulte o emanație
Răstălmăcind prezentul.
poezie de David Boia (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideile latente ale visului nu ni se prezintă sub forma verbală, pe cât de posibil sobră, în care avem obiceiul să ne îmbrăcăm gândurile, ci găsesc cel mai adesea mijlocul expresiei simbolice, cel al poetului care adună în opera sa comparațiile și metaforele. Motivul folosirii atât de exclusive a imaginilor nu este în fond atât de greu de înțeles.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină
Iar eu, mirifică poemă,
Pe catafalc să-ngenunchez,
Sub a iubirii tale trenă,
Pe-un colț de stea să mă așez.
Și să visez, mireasa nopții
Să fii a mea, în veșnicii
Să alergăm desculți... Și sincer
Și cast, să ne putem iubi.
La subsuori, cu iambi sălbatici
Să sorb cuvântul irosit
În ne-cântări de lacrimi coapte,
Când zorii clipei s-au ivit.
Să-nsăilez eternitate
Cu albe clipe de amor,
Și peste-ntinsa pânză,-n noapte
Să ne putem iubi cu dor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Renaștere
Vis-à-vis de iubire stă ura,
Stă-mpletită-n contraste natura.
Argintiul din suflet oftează,
Ochii orbi încă stau și veghează.
Chiar și sîngele-n corp ruginește,
Parul inimii astăzi orbește,
Metaforic îmi plînge ecoul
Cînd în creier pornesc radioul.
Un tornado îmi spulberă visul,
Un tsunami de foc Paradisul
Și-n ruinele unei iluzii
Realitatea trage concluzii.
poezie de Natalia Popusoi (19 martie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de fluturi
Fluturii trăiesc puțin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veșnic... în cuvânt
Vin și pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc ușor
Prin furtuni de vis, de dor
Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoție în zbor,
Ce păcat că și ei mor...
Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafore captive
Metafore captive în miezul poeziei ard
Sângele trufaș străluce azi în herald
Cuvintele de doruri pline se desfac
În visele aprinse în fastuosul Înalt!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să visezi
scrisul e o pasăre cântătoare,
un înger vinde statuia încoronării
poetul vinde cuvinte
în zarea vieții lumina o asigură
gândul că ești fericirea
din metafora dimineții
ochiul din triunghi veghează,
revarsă picuri din cerul trecut,
captivi în prezent ridicăm cortina
spectacolul a început
pe țărmul libelulei,
visul e refugiul acestor litere
poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar rămâi
Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... și încă nenuntit,
E singurul ce știe despre mărul
Și șarpele... ce ți l-a oferit.
Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Și-un epitet, ce nu poate fi șters.
Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopților de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.
Atinge-mă ușor și mă stârnește
Cu trupul tău felin și-nflăcărat
Când fulgeră afară și trăznește,
Mă scapă de minciună și păcat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la metafore și visare, dar cu o relevanță mică.
Cadou de Ziua Ta
Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ți se cuvine ție, floare,
O metaforă divină.
Tu ești visul meu de viață,
Tu ești roua fericirii,
Tu ești focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.
Tu ești urma din cărare
Care vine către mine,
Tu ești gândul care-nalță
Bucuria din suspine.
Tu ești cerul plin de stele,
Ești și marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt umbra unui vis cu aripi frânte,
Ce-și bandajează rana cu poeme,
Când stelele n-au voie să mai cânte
Și versul e-arestat în ghilimele...
Sunt întrebare cu răspuns ambiguu
Și zborul interzis de păpădie,
Metaforă cu geamătul contiguu
La început și punct final în poezie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cămașa luminii
sufletul meu îmbracă a luminii cămașă
să nu simtă bezna aspră, corozivă
sunt o romantică a slovei urmașă
care vorbește lumea în toate expansivă.
mai am un loc în suflet pentru tine
să te mângâi cu metaforă albastră
visători alunecând pe a vremii patine
raza prieteniei a bătut la fereastră.
cămașa luminii îmi ține de cald
noaptea când luna e ascunsă în nori
dar vreau să cuceresc o stea de smarald
să mă călăuzească printre rele ninsori.
presar în drumul meu poevesti de herald
acompaniată de a visului viori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Itinerar simbol
Sunt descendentul unei premoniții
Din persistență și proprie inițiativă
Mă simt stingher poate nu singur
Ca într-o povață rostită din strămoși
Preludiu unui ascendent specific
Înțelepciune palpabilă cu fard străvechi
În genul unui răsărit de sintagme pure
Vibrații exoterice îmi tremură în vine
Din alte epoci printre raze de lumină
Străluciri palpitante pe trasee emotive
Dinspre ficțiuni spre realități abstracte
Mai efemer când îmi prevăd destinul
Mai adânc ca visul unui infinit alert
Mai fugitiv decât lumina albă-n transă
Of câte străfulgerări îmi răscoliră gândul
Și plăsmuiri clocotitoare de poeme
Multiple faze se mai succed pe roluri
Cu plăsmuiri asocieri și combinații
Răstălmăciri cu iz de viziune și legendă
Văpăi ce ard în ipostaze fremătând
[...] Citește tot
poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un anotimp recunoscător
îmi prind mâinile de umerii serii
spre o altă zi ce se naște
la cumpăna dintre trecut și viitor
cuprinsă-n metaforă
o șoaptă
înțelege prudența din propria-i soartă
într-o iubire de lungă durată
trăire - șoaptă
o îmbrac în veșmântul memoriei
cu metafora simplității
naufragiez în mine de parcă nu aș ști cine sunt
unde sunt și de ce sunt
pentru ce mai sunt și cât voi mai fi
ca-ntr-o reclamă din viață
adeseori o șoaptă
un spectacol într-o palmă se-nchide
fredonând refrenul unui timp
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aidoma scribului
Poíesis-ul duhului sfânt
din cartea cunoașterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.
Rugă, șoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul
în sunetul vieții boem.
Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris
autopoíesis între veghe și vis.
Un spațiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină și har;
rămas spectator la comedia umană,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturide iubire
Iubirea e deprinsă mereu
dintre flori de destin
și fiori de lumină
Iubirea e poemul în care
tăcerea se cristalizează
în lacrimile-rugă
Iubirea e mai mult ca suferința
după care sufletul veghează
stări de lumină
Iubirea e bucuria de A Fi
după frumuseți efemere
tristețe-amar-durere
Iubirea e partea de infinit
prin care visele ard
metafore de alt destin
poezie de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Prin ce ținuturi rătăcești
Pribeagă?
În care grotă din povești
Ai hibernat o vară-ntreagă?
O, Muza mea cu nasul mic
Și coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...
Ți-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Și, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra tinereții
Se-ascunde după val și după șoapte,
Umbra fierbinte-a tineretii mele,
Păstrată în parfum de micșunele
Și în argintul stelelor de noapte
Firavă și gingașă... ca o floare,
Nu m-a pierdut vâltorilor, nici ceții,
O cântă în metafore... poeții,
Risipitori de vise... pe cărare
Pare un vis de primăvară tristă,
Cu iarba și cu mugurii... mijind,
Când dinspre veșnicie mă cuprind
Tăcerile ascunse... în batistă.
Și-a încercat norocul, oare unde?
În fluture, în dor, în asfințit
Un orizont... la minus infinit
Care în suflete, mereu, pătrunde.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea-heruvim
ai plecat la vânătoare de vise
călătoreai prin zăpezi de constelații
în căutarea perfecțiunii norului roz
colivia norului
ai zidit-o într-o eternitate
fiecare an, fiecare oră, fiecare clipă
visau la acea întâlnire interstelară
ce-ar fi sfidat legile fundamentale
ale spațiului-timp
am construit o scară de sânge spre cer
din trepte de poezie
și respirații de metafore
iar apoi am pictat-o cu iluzii
din bucăți de cer și nori imaginari
doar pentru primăvară
și colivia ta
renunțaseși
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre metafore și visare, adresa este: