moştenire şi religie

Nu vă amăgiţi... malahienii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

citat din Sfântul Pavel
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă şi o avere sunt moştenire de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu.

Solomon în Pildele lui Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiile, ca şi ideologiile care le-au moştenit viciile, nu sunt decât cruciade împotriva umorului.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este moştenirea sufletului, iar sufletul este moştenirea lui Dumnezeu.

citat din Sfântul Macarie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult, în vremuri cărunte, trăia într-o peşteră din munţii Moldovei, un pustnic bătrân, pe nume Pafnutie. El a luat în moştenire peştera după ce a îngropat pe învăţătorul şi părintele său Ilarion, la care îşi făcuse ucenicia. Înainte de Ilarion alţi pustnici bătrâni ajunară, se rugară şi bătură mătănii în peştera aceea blagoslovită.

Ion Agârbiceanu în Pustnicul şi ucenicul său, Editura Tineretului, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am moştenit un fel de incapacitate de a da totul din noi. E ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi dat arc şi săgeţi, dar ne-ar fi privat de puterea de a încorda arcul şi a azvârli săgeţile.

Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu să fie lăudat pentru cărţi. Ele sunt vocile celor îndepărtaţi şi morţi şi ne fac moştenitori ai vieţii lor spirituale din veacurile trecute.

citat din William Ellery Channing
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum trupul mort nu poate spera la o moştenire, nici un suflet mort nu poate nădăjdui la un loc în rai.

Dwight Moody în Locuitorii Paradisului
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crede că după cum în vremea potopului s-au mântuit numai aceia care au intrat în corabia lui Noe, tot aşa şi acum, numai aceia câştigă mântuirea şi se fac moştenitori ai vieţii veşnice, care se află în Biserica lui Hristos.

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenim religia părinţilor. Poate ar fi mai nimerită o licitaţie publică. Să ne alegem spiritul cel mai generos, dumnezeul care dă cel mai mult.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu ştiu care-i cea mai bună religie, ştiu însă care-i cea mai importantă relaţie şi ştiu că sunt religii care te ajută să-ţi dezvolţi relaţia proprie cu Dumnezeu, fără de care nu poţi ajunge să moşteneşti Viaţa, oricât de religios ai fi.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Roxana Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

În biserică

Iubesc biserica: prapurii ei,
vasele ei de argint şi sfeşnicele,
luminile, icoanele, amvonul.

Când merg acolo, într-o biserică creştin-ortodoxă,
cu aroma ei de tămâie,
cu armonia şi cânturile ei liturgice,
cu prezenţa maiestuasă a preoţilor,
strălucind în veşmintele ceremoniale,
cu tempoul solemn al gesturilor făcute –

gândurile mele se-îndreaptă la gloria trecută-a neamului nostru,
la splendoarea moştenirii noastre bizantine.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo sus

Colo sus şi mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porţile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Şi-ntrânsa cine şade?
Şade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-aşa-i zicea:
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ţie-ţi va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Şi cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpâneşti,
Pământul să-l moşteneşti,
Pe noi să ne mântuieşti".

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul la modul gramatical al iubindului

Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeţii
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopeţii,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună

Când inima îi cere veciei moştenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai şi iad alături, vecini în strop de pleoape.

Când bei din nemurire, crezi, timp că-ţi mai rămâne,
Ceva rămas prin cioburi spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nşfacă dumnezeirea-n pradă.

Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul.

sonet de Dumitru Ichim (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce odinioară, în multe rânduri şi în multe feluri, Dumnezeu a grăit părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea din urmă ne-a grăit nouă prin Fiul pe Care L-a pus Moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut.

Sfântul Pavel în Epistola către evrei a Sfântului Apostol Pavel, 1:1-2
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcămintea unui cuplu ideal

Îmbrăcămintea ce o ai
Ştiu c-o purta şi Eva-n Rai;
Costumul ce pe mine-l am
Îl moştenesc de la Adam.

epigramă de Vasile B. Gădălin din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CREDINŢA - coloana infinitului pentru ortodoxia românilor

DA. Credinţa este coloana infinitului pentru ortodoxia românilor.
Nici vântul, nici ploile, nici măcar corona virusul sau orice altă maladie, nu poate stinge setea de credinţă a neamului românesc. Cu atât mai puţin voi, cei care puneţi tot felul de restricţii ca să confiscaţi dreptul la închinare în faţa moaştelor. Aşa aţi procedat cu credincioşii de Sfânta Parascheva la Iaşi, aşa aţi procedat şi la Bucureşti de Sfântul Dimitrie.
Credinţa în Dumnezeu nu ne-o puteţi lua. O moştenim de la străbunii noştri Dacii care credeau în veşnicia sufletului. Noi, românii credem în Creatorul nostru şi în veşnicia naţiei române.
Pentru noi credinţa e sfântă, este hrană sufletească. Credinţa ne ajută să supravieţuim pe aceste meleaguri, supranumite şi Grădina Maici Domnului.
Lăsaţi-ne să înălţăm rugăciuni în faţa sfintelor moaşte pentru mântuirea neamului nostru şi al întregii lumi. Lăsaţi-ne să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene pentru liniştea şi securitatea tuturor credincioşilor.
Voi,
"În zadar vă zbateţi şi asudă
fruntea voastră galbenă ca ceara.
În zadar vă este orice trudă..."
Nu ne puteţi fura comoara.
Ne este scris pe frunte
să fim în viaţă credincioşi.
Neclintiţi ca stânca-n munte munte,
suntem stejari înalţi, vânjoşi.
Precum e scris în Sânta Carte,
CREDINŢA în noi rămâne.
Cu drag vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe itinerariile europene am realizat că tot ce am mai bun în mine face parte din miracolul românismului mântuit de Dumnezeu; acest miracol l-am moştenit din coloana spirituală ale bunilor mei. Mi-e teamă însă că după dispariţia mea spiritul românismului va dispărea lent în fluviul cel mare al timpului... Mereu trăiesc cu frica asta de schimbare. Dar numai întâmplarea decide: dacă soarele de mâine va reuşi să ţină lumina trează în ochii celor care rămân după mine.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare

Patriotului şi lingvistului octogenar Nicolae Mătcaş

A optzecea Primăvară
Îţi zâmbeşte azi în prag.
Nicolae, ieşi afară
Să întâmpini omul drag.

Pentru Limbă, moştenire,
Viaţa-ntreagă te-ai zbătut,
Ai luptat pentru Unire,
Fapte bune ai făcut.

De aceea, dragă frate,
Rog pe bunul Dumnezeu
Să-ţi dea zile, sănătate
Şi puteri de Ahileu.

poezie de Mihai Cucereavii (27 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitatea conjugală este întotdeauna proporţională cu numărul şi cu libertatea căsătoriilor. În cazul în care ele sunt guvernate de prejudecăţile moştenite şi autoritatea familială aranjează şi rupe căsătoriile, atunci galanteria frânge pe ascuns legăturile în ciuda moralei comune, a cărei datorie este să condamne efectele, neluând în seamă cauzele. Însă cine trăieşte pătruns de adevărata religie nu are nevoie de asemenea reflecţii, căci are la dispoziţie motive mai sublime ce corectează forţa efectelor naturale.

Cesare Beccaria în Despre infracţiuni şi pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!