moarte şi şah

Şahul

Spun copiii şi părinţii
Că doar şahu'-i sportul minţii
Ce "trezeşte" chiar şi morţii
Când reflectă jocul sorţii!

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un joc de şah cu Moartea.

aforism de Mihai Cucereavii (8 decembrie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e cel mai solemn moment al vieţii noastre, moment în care Diavolul ne atacă pentru ultima oară. E ca şi cum ar fi jucat şah cu omul toată viaţa şi, văzând că se apropie moartea, îl face şah-mat. Cel care câştigă în aceasta clipă decisivă, câştigă bătălia pentru viaţă.

citat clasic din Girolamo Savonarola
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pion

Superb destin pentr-un pion de şah:
Întâiul pleacă-n luptă,-ntâiul moare -
Sortit a fi o piesă târâtoare
Pe tabla Marelui Maharajah!

Dar, uneori, în prag de-amurg, apare
Un biet pion finalizabil, ah,
Când regele-i pândit d-un mare crah
Şi doar mujicu-acela-i stă-n salvare!

Ş-atunci, se desfăşoară-ntregul front,
Uitând de regi, pentru pionul tont!

Cad, pentru el, Nebuni şi Cai şi Ture,
Dând rang şi slavă-acelei târâture!

De-ar mai rămâne bietul rigă-n tron,
Tu hotărăşti, tu - Ultimul Pion!

sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada jocului de şah

Reginele ucid perfid
Pionii taberei adverse,
Dar când nebunii le desfid
S-aruncă-n vid pe căi diverse.

Scăpaţi din turnurile reci
Cu toată ura strânsă-n coame
Pe zig-zagatele poteci
Se-nfruntă caii morţi de foame.

Doar regii ospătând pe brânci
Îşi oglindesc tristeţea-n linguri
Ştiind ce frig va fi atunci
Când vor rămâne singuri-singuri.

poezie celebră de George Ţărnea din Balade pentru vinul tânăr
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înfiinţează la palat.
Şi ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea renaşte cu mine, cu tine...

Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să – mi scoată regina şi-un rege dement
Din tabla de şah găsită – n poveste.

Se spune că timpul se – ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.

Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îţi fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.

Priveşte în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni – vor ursite să – ţi bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl cred pe Bobby!

- Ce-ţi place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)

Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul şi-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Şi-n elocinţa lui, cred un mileniu!

Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur şi simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!

Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburaţi pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am să mai joc pân-oi muri, deci, şah!
Ba, într-un fel, mai mult! Şi dup-aceia!..."

sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea, un colţ îndesat cu nimicuri

ştiu că nu e bine să te pui rău
cu singurătatea
ca să
nu te stăpânească puterea ei
ai putea să mori din asta
ştiu
undeva în colţul îndesat cu nimicuri
un păianjen ţese din firul nopţii

în camera de alături
un bătrân orb joacă şah...

poezie de Teodor Dume din revista Qpoem (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sah

Ontologic şi existenţial
Sunt amărât şi banal.
Încerc a înţelege fiecare cuvânt…
Încerc să îmi explic fiece gând…

Ontologic, se pare, că nu exist.
Existenţial, se pare, că nu rezist.

Numai mă lupt. Mă lupt ca un lup.
Spre a trăi, spre a muri…
Ca un om mă înfrupt
Din aceeaşi esenţială substanţă
Recunoscută ca o instanţă…

Principală este, consider, lupta
Şi clipa ce moare dovedindu-şi risipa
Şi jocul de a fi sau a nu fi.

Ontologic şi existenţial este a şti
Şi a înţelege ce poate să dea

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă, din înalt...

Îngenunchează în faţa sorţii!
Prinţesă a viului şi-a morţii...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Eşti doar o piesă pe şahul vieţii,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorţii,
Dar asta vei uita!
Prinţesă a viului şi-a morţii,
Fericirea e patria ta!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă, din înalt...

Îngenunchează în faţa sorţii!
Prinţesă a viului şi-a morţii...
Prea des nu te împăuna,
Căci lumea nu-i numai a ta.
Fii umană, scorpioana mea!
Eşti doar o piesă în şahul vieţii,
La care joacă altcineva...
Cândva, vei fi o stea,
Pe cerul aglomerat al sorţii,
Dar asta vei uita...
Prinţesă a viului şi-a morţii,
Fericirea e patria ta!

poezie de Valeria Mahok (4 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi

Când eram mic,
credeam c-o să mă fac preot,
c-o să fiu mâna dreaptă a lui Dumnezeu,
c-o să iau cina cu el şi cu nevastă-sa,
că voi juca table sau şah cu Isus,
că vom medita la cum se va termina lumea;
cum va muri, cum va renaşte,
ca o pasăre phoenix,
cum va fi mai albă,
mai frumoasă ca fosta mea iubită
de la trei ierarhi.

poezie de Florin Buzdugan (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară postasul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea, o execuţie lentă

mă bântuie o linişte grea un gol
îmi delimitează privirea
nu pot să dorm
de câteva nopţi
mă gândesc la ziua
în care voi ieşi
din mine
ca apa
din albie
mă voi revărsa peste
crăpăturile uscate
ale pământului

totul pare să fie pregătit

nu protestez încă
trăiesc printre oameni
locaţia îmi prieşte
femeile îmi fac cu mâna
din când în când

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul şi lumina

Întunericul şi lumina
Aleargă pe tabla de şah a Universului
Să-şi alinieze pionii.
Turele stau de veghe
Ca nişte soldaţi cu sabia
Îndreptată spre tabăra adversă.
Cu nebunii nu te poţi înţelege.
Apropos! S-au înmulţit ameninţător de mult.
La Carul Mare stau înhămaţi caii.
Au dispărut tunurile,
Dar pacea se clatină
La intrarea în Zodia Balanţei.
Totul este reversibil...
Şi timpul şi viaţa...
Devenim prunci
Îngrămădindu-ne în uterul mamei
De teama morţii promise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cool şi felin

Cool şi felin, black mandoline,
Prieten, sfârşitul sforăie lin,
In dim light, o raită în right,
se conturează obiect ce optează,
Ochiul răsare din nimicul ce doare,
Omul pe gură, moartea din şură,
Pedepsiţi vederea, ochiul ca mierea,
Orbul deveni un clarvăzător,
Mortul este astăzi atotştiutor,
faci în interior tot ce vrei matale,
dar cu temei bea din trei pahare,
ochii genitali, copii de cristal,
the eye is a hungry mouth,
a fi vizionat de draculi, of course,
zâmbetul tău sare mereu în argilă,
viaţa remanentă, te agăţi de milă,
ne acoperim cu vise, decent,
visele conţin mereu un ferment,
the doors dai la-ntors,
cristal ship, un şip,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

se umple capul de cucuie
primim de la Satan ţidulă
ne ruginesc în palme cuie
şi noi ne prăpădim de râs cu Bulă

se-nţepeneşte în noroaie carul
ni se aprobă-n coaste-o sulă
s-a-ngălbenit la New-York dolarul
şi noi ne prăpădim de râs cu Bulă.

trec ani cu anotimpuri alterate
şi viaţa e aproape nulă
vedem atâţi călăi cu mâinile curate
şi noi ne prăpădim de râs cu Bulă.

stă rezemat într-un ciomag vătaful
şi moartea parcă-i mai fudulă
e gata gata să se-aleagă praful
şi noi ne prăpădim de râs cu Bulă.

[...] Citeşte tot

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie tăcută

după amiază,
ies în parcul din spatele blocului.
aleg banca de lângă plopul
cu trunchiul plin de noduri.

tac prea mult cred.

ziua răsucesc sub tălpi
podeaua casei.
întorc mişcarea între uşi şi ferestre,
până la saturaţie...

aleg cu privirea un tei.
încep spovedania tăcută.

un câine se aşează sub palma mea.
instictiv, îl mângâi.
îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele.
adoarme.

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, cuţu, cuţu, cuţu, hai afară

Câte gânduri, atâtea îndoieli -
mi-am spus şi am muşcat inima ta, fofo,
te rog să mă ierţi că nu ţi-am arătat tot ce am simţit, fofo!

Când ningea sau ploua, morţii scoteau mâinile şi cineva tot le tăia unghiile,
nu am agăţat niciodată nimic de ele;
sufletul îmi plutea copilăros - îl tot întreba pe tata de ce nu m-a-nvăţat şah,
şi oamenii încă mutau oameni.

Umbra cade verde şi aproape e unu după-amiaza, vezi tu -
taz (care e un labrador cafeniu mereu înfometat) se cere afară,
mă voi duce cu el, mă voi duce, jur! Dar atât de viu,
atât de iubindu-te, atât de iubeşte-mă, fofo! sunt,
încât
nimic de-aş face, nimic de-aş respira,
tot am fi.

Se lasă timpul pe un cot,
de un cot e după-amiaza,
hai, cuţu, cuţu, cuţu, hai afară,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!