moarte şi înălţime

moarte (vezi şi deces)

Moartea este o împlinire, o perfectă integrare a tuturor facultăţilor înalte cu care am fost dăruiţi.

definiţie celebră de Mircea Eliade în În curte la Dionis
Adăugat de chaos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te să cazi din tine. E înălţimea de la care cel ce alunecă, iubito, aproape întotdeauna moare.

citat din Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unei excentrice

Într-un cavou înalt zăcea
iar cei veniţi priveau pereţii
şi se-nchinau cu toţi la ea
la fel ca şi în timpul vieţii.

epigramă de Spiridon Voinescu
Adăugat de Florin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi învierea sunt cele mai înalte filosofii ale vieţii.

Dumitru Păduraru în ziarul "Lumina"
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul e ca moartea. Cu cât ai mai mult succes, cu atât mai înalte sunt casele de pe colină şi cu atât mai înalte devin gardurile.

citat din Kevin Spacey
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţelul final nu este viaţa. Acest moment final, "învierea din morţi", este ţelul cel mai înalt şi mai sublim către care se poate înălţa un neam.

citat clasic din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea îşi răscumpără uneori cruzimea printr-un fel de măreţie cumplită. Pe rug sau într-un naufragiu poţi fi mare; în mijlocul flăcărilor, ca şi în mijlocul valurilor, semeţia e cu putinţă; te înalţi pierind în ele.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea este cea mai înaltă formă de viaţă, aşa cum este ea definită în "imensitatea experienţei erotice."

definiţie de Hugo von Hofmannsthal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum în străvechea Mioriţă dăinuieşte simbolul mitic al neclintitei alipiri de propria îndeletnicire, chiar şi în pragul morţii, tot astfel în supremul simbol eminescian avem negaţiunea pesimismului: afirmarea deplină a propriei chemări înalte.

citat din Dumitru Caracostea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlţâit, moare agăţat acolo fără scăpare.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 de Marin Preda (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înălţimi

Aşteaptă-mă încă puţin
Curând va trebui să vin
Să spintec frigul care ne reţine.

Nor, în primejdie de moarte ca şi mine.

(În casa noastră era o prăpastie.
De aceea am plecat şi ne-am stabilit aici.)

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte în catedrală

Ultima ispită, cea mai înaltă trădare:
Să faci fapte bune urmărind scopuri murdare.

distih de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În disperare, naufragiaţii se agaţă unul de altul şi mor în grup compact. Naufragiul ridică la cel mai înalt nivel coeziunea socială.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Papa. Un guvern pe moarte este normal să cheme o înaltă faţă bisericească.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munte vrăjit

Intru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gând, vis şi punte mă saltă.
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
Din ferigă vulpea de aur mă latră.

Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,
vrăjite, cu ochii întorşi se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morţii, şi anii. Şi anii.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriot

Singura mea patrie
Are înălţimea de o sută optzeci şi doi de centimetri
Şi indiferent dacă îmi place sau nu
Sunt gata să mor
Pentru independenţa ei.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest bărbat deţinea o aşa extraordinară agilitate, că este ştiut că escalada înălţimile munţilor, purtând o oaie pe umerii lui. Obrăznicia sa cinică a fost aşa de mare că se lăuda deschis cu crimele sale. La moartea sa... am fost desemnat să fac autopsia, şi în craniul deschis am găsit un punct slab ca la animalele inferioare.

Cesare Lombroso în Criminologie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cîntec de început

Aripi de vultur în zbor de săgeată Icar şi-a rotit,
Cei doi pumni omeneşti lacomi să-mplînte în soare
Astăzi eu vreau să-ntreb răzvrătit nesfîrşirea
Cum de-a-nchegat după-atîtea puzderii de ani
Între arsurile tîmplelor mele pornirea
Şi strigătul celui căzut!

Zbor, zbor cu anii mei tineri,
Zbor ca un şoim înconjurînd strîmta-nchisoare-a pămîntului,
Aripa mea se izbeşte mereu de zăbrelele nemărginirii
Şi parcă-i un veac de cînd zbor.

Azi, înainte de-un nou şi sălbatic avînt
Vreau să cânt cîntecul meu de-nceput.

Cînd se născuse poetul ochii-i văsuseră munţii înalţi,
Cerul înalt şi frumos.
Veşnic îl cheamă de-atunci şi îl tulbură
Dorul de ceea ce-i nou şi desăvîrşit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea

Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură şi te trezeşti într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...

Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelniţa sa de înălţimi,
sus de tot, cercetând cerul.

Nu te teme de morţi, ei nu muşcă
şi nu se mişcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.

E adevărat că după asta nu mai pot să revină
şi stau bine ascunşi printre noi,
aşa ca în jocul de-a v-aţi ascunselea.
Cine pe cine caută?

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem

Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată şi-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriş, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!