Citate despre moarte și înot
citate despre moarte și înot (inclusiv în versuri).
În iazul minciunilor înoată doar pești morți.
proverbe rusești
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia aminte, și un pește mort poate fi dus de curent, dar este nevoie de unul viu ca să înoate împotriva lui.
citat din W.C. Fields
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Numai peștii morți înoată în sensul curentului.
citat din Malcolm Muggeridge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alvy Singer: Cred că orice relație e asemenea unui rechin. Știi, un rechin trebuie în permanență să înoate; dacă nu, moare. Cred că ce avem noi acum e un rechin muribund.
replică din filmul artistic Annie Hall, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Furnică pașii
Cu oamenii,
Șuvoiul în zbor.
Se nasc,
Se ridică,
Coboară,
Înoată,
Lucesc...
Până..... mor!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin voință divină
însăși viața e parte
din moarte...
ne antrenăm înotăm
evaluăm iar alergăm
ne lansăm cu parașuta
ne trage ața
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câini
Părăsiți pe gânduri, câini dezmoșteniți,
Scrutează cerul și așteaptă-n van.
Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiți,
Pe ușa-nchisă câte-un bolovan.
Ei nu au lotci și delta e ocean.
Înoată printre sloiuri, istoviți.
Adulmecă mirosuri vechi de-un an,
De foame și de valuri hăituiți.
Ei înșiși parcă-s plaiuri care latră.
Până când limba li se face piatră
Și Dunărea-i depune, lin, în mare.
Dar câte unul biruie-n vâltoare:
Ajunge-acasă istovit - și moare
Cu ochii la stăpân, întins pe vatră.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie înainte de răsăritul zorilor
Monoton țârâit difuz, în ore încercănate,
Se-abate peste somnul meu și-mi burnițează-n păr;
Aerul jilav mă-apasă, nu pot să mă apăr.
Sufletu-mi trudit se micșorează, ca în vechi palate,
Pustii, însinguratele regine alunecând spre moarte.
Orbit de neodihnă, devin conștient de-un adevăr:
Că aerul, împins de-aripi largi, m-apasă cumva-n răspăr
Și parcă de-un miros greu de flori celulele mi-s saturate.
Zac în propria inimă. Asemeni unor mâini, ochii
Se-agață de perna udă. Zorii zilei de-acum
Sfâșie în bucăți de pe pieptu-i umed bluza nopții,
Cu-ochi de plumb, ei se lățesc peste pajiște și peste drum,
Privind încruntați printre perdele în urma-le stropii
Șiroiesc ca de pe un înotător. Moartea-și culege morții!
poezie clasică de F. Scott Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...)roata unei mori de pe Someș vîntură atît de repede apa, încît, în pulberea ei, se ivesc culorile curcubeului. De aici, puzderii de stropi prind să alunece, pe o lungă și imprevizibilă traiectorie. Alții, supunîndu-se aceleiași legi, pornesc în clipa cînd caii își moaie botul în unde, în clipa cînd înotătorii își scot brațul din valuri, sau peștii, vrînd să vadă dacă va fi o noapte cu lună, fac un salt zvelt în aer de pe celelalte rîuri care își au izvorul in Carpați. Și mai de departe de pe Dunăre, în toată lungimea ei.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejde
Deznădejde
în aer plutește.
Ca ceața de dimineață...
tăcută, umedă și rece.
În mlaștină nu poți înota.
De ești cu cineva,
te urci pe el
și îl omori.
Să te salvezi.
Vezi???
Cât de mârșavă
e-a omului
fire.
Fără picătură de
iubire,
bunătate,
înțelegere....
Sunt toate ferecate
în a răului cetate.
Te-ai lăsa, TU!, mușcat de șarpe?
[...] Citește tot
poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kitsch-uri
Pietre-ngândurate peste val de seară
Își aprind din inimi șoapte înghețate,
Le desparte vina și-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porți de cetate.
Dar iată și timpul se proptește-n ceață,
Nimeni nu-nțelege larma din privire
Când ruga se-nalță dintr-un cuib de viață
Lung urcușul scării, rea nepotrivire.
Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.
Singură cu cerul îmi aștern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până și călăii vor vrea să se culce.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis real, imaginar
Nu știu ce să fac, unde să mă bag
Căci am ajuns la o stare de nebunie,
De psiho animie
Moartă dar totuși vie
Dispărând de aici sau vrând să dispar,
Făcând ceva dar totuși nimic,
Vrând să mor dar totuși trăind,
Încerc să mă înec, dar pot înota,
Și de aceea o să sar, căci nu pot zbura,
Dar oarecum, moartea nu mă va lua
Căci nu-s clădiri destul de înalte pentru a cădea
Și mă tem să nu o văd pe ea, spunându-mi
Stai, nu pleca
Nu mă lăsa,
Dar ea nu va apărea decât în vis,
Dar și visul poate fi real,
Imaginar,
Și eu uit iar că am visat
Și iar sunt supărat, pe cei ce m-au strigat
Că sunt un suflet curat, dar totuși cât de impurificat
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Hudzinschi
Adăugat de Corneliu Hudzinschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
Eu în bogăție,
nu am excelat.
Nici în sărăcie,
nu am înotat.
Până când să plec în moarte,
viața mea a fost
nici prea, prea, nici foarte, foarte.
Am trăit cu rost.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O după-amiază pe plajă
Mă voi duce printre morți, să-mi văd foștii prieteni.
Locurile de unde plec sunt prea de tot frumoase:
Undeva,-n sunet de talaz, vântul îngână marea de azur
Și alături, solemne, se înșiră albe case,
Strălucind modeste în pacea peisajului din jur;
Departe,-înotători se-afundă-n străvezimi umbroase.
Nu pot să plec, deși-aș putea pretinde că din mine-o parte
E deja acolo și, parțial, o pot vedea, o arătare
Care, neexistând, rămâne-aceeași, neschimbată pururi.
Și, totuși, gândul plecării face ca întinsa mare,
Pământul și înotătorii, eu însumi, să părem străini,
Străini aproape ca străinii care vom fi după plecare.
poezie de Edgar Bowers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înotând în alb
Din fiecare cuvânt curge
râu de lumină
ca o hartă
ce trebuie descifrată.
Un cifru de foc
ce topește cerul de gheață
al necunoașterii
și al neputinței.
Spre vindecarea binelui
trebuie dezlegat adâncul neștiut
a unui ocean
de alte cuvinte...
Dezlegând misterul
neștiind să înoți,
mori sufocat
în anonimat.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofia copilei
Glasul plăcerei dulce iubit
Cheamă gândirea pe a mea frunte,
Ce zboară tainic ca și o luntre
În oceanu-i nemărginit.
Stelele toate angeli îi par,
Angeli cu aripi strălucitoare,
A căror inimi tremurătoare
Candele d-aur nouă mi-apar.
Falnică-i pare legea Creării,
Lumi ce de focuri în lumi înot,
Candeli aprinse lui Zebaot,
Ce ard topirei și renvierei.
Dar mai putemic, mai nalt, mai dulce
Îi pare legea de a iubi,
Fără ea nu e de a trăi,
Fără ea omul ca stins se duce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii se agață
de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-și culege
morții împinși de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâșie în bucăți sâni
lăptoși sărutați de guri știrbe
de moși strămoși comuni
cu ochi de plumb peste pajiști întinse
privind înotătorul mort șiroind
pe pieptul lățos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaștele ieșite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopții se înclină
în fața unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul dogmatic
E dat acestui trist norod
Și oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare!
Cum lumea veche, în cleștar,
Înoată, în subțire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă și cavou.
Din trei atlazuri e culcușul
În care doarme nins albușul
Atât de galeș, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.
Dar plodul?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gaudeamus
Când o fi să mă duceți la criptă...
Nu pe mine, ci vasul rămas:
Deocamdată în vasu-i înfiptă
O făclie sclipind din cel vas
O senină
lumină
pe-un ceas;
Când o fi să-mi rostiți la cuvinte
De iubire, dulceagul volum
Ce se-ndrugă la toți pe morminte
Ba la unii popasuri de drum:
Să rămâie
tămâie
cu fum;
Aș dori să văd fețe voioase
Și s-aud împrejuru-mi cântând:
"A scăpat o simțire din oase
Și din carne scăpat-a un gând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Latențele ce mor
În fiecare zi,
același ritm impus,
preexistent,
aceleași gări în care nu mai ajunge niciun tren,
când neștiute latențe palpită pretutindeni:
întrebări latente tremură în ochi și pe buze,
cântări latente înoată în ape tulburi,
drumuri latente așteaptă răbdătoare,
ascunse după ceața sau după întunericul privirii.
Cum fiecare fir de nisip ascunde-n el o perlă,
dar nu găsește drumul spre scoică
și zboară în vânt steril,
făcând doar dune,
nisipuri mișcătoare
sau castele de nisip,
așa și viața noastră merge pe-un drum bătătorit,
cu frici, cu mari neliniști
ce cresc în noi și cresc,
fără s-audă, să simtă, să știe
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și înot, adresa este: