Citate despre moarte și nas
citate despre moarte și nas (inclusiv în versuri).
La moartea unui Vântură-Lume
Acest coțcar autohton,
Abil și nedeprins cu chixul,
L-a dus de nas și pe Charon
Trecând într-un container Stixul.
epigramă de George Petrone din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legile lui Moise o condamnau la moarte pe femeia adulteră. În Egipt îi tăiau nasul, la Roma capul. În Franța de azi, dacă e prinsă, lumea râde de bărbatul ei.
citat clasic din Chamfort
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii bărbați se simt mai la largul lor pe un teren de duel, în fața unui bărbat care le amenință inima cu spada, decât în fața unei femei care, după ce se văicărește timp de două ore, face pe moarta și cere săruri pe la nas.
citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duse de-și alese un petec de loc și până în seară groapa pentru bordei o și dete gata. Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-și alesese să fie alături cu al unui țăran bogat și mândru de nu-i ajungea cineva cu prăjina la nas. Peste noapte, nu știu cum se făcu, nu știu cum se drese, că o vită d-ale bogatului căzu în groapă și muri. A doua zi de dimineață, bogatul, văzându-și vita moartă, sări cu gura mare asupra săracului, îl luă de piept și cu el târâș se duse la curtea boierului, să le facă judecată.
citat celebru din povestea Fata săracului cea isteață de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divinul "eu" este acel "eu" care are conștiință de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul, nu au conștiință de sine. Nu are conștiință de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conștiință de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hm! Mare scofală că Ali [Al. I. Ștefănescu, soțul Ninei Cassian din acea perioadă] e mort după tine! Păi cum să nu fie? Ce să zic, mare brânză că te iubește! Cum să nu iubești așa ceva? Ascultă, Nina, bagă de seamă: eu te pot iubi la nebunie, dar și urî! Tu trebuie să fii a mea. De tot. Ah, dar tu ești iremediabil pierdută, îl iubești pe Ali. Știu că nu sunt de nasul tău, dar dacă nu mă iubești, te ucid!
Marin Preda în Mărturisire Ninei Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturi guvernamentale
Spală-te pe mâini Ilie!
Poartă mască!.. pălărie,
Nu da cu mâna pe față
Dacă ții... la a ta viață.
De strănuți și de tușești,
Cu vecinii... de vorbești,
Nasul ține-l... în batistă,
Că-i o gripă ce persistă.
Nu mai hoinări prin sat,
Dacă nu ești... vaccinat,
Stai acas', stinge lumina
Că te așteaptă carantina.
Necaz mare, mare hora,
Vin viruși... din diaspora,
Rezistenți la tot și toate
Ca bugetu-n... sănătate.
[...] Citește tot
parodie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian Maniu: Menajerie
În orașul de provincie banal
unde niciodată nu se văzuse vrun papagal,
la colțul străzii pe maidan
a apărut un cort.
(Nu se mai văzuse așa ceva de-un an.)
La intrare sta-n picioare un om mort
și o flașnetă țipa indiscretă melancolii
de amurguri pustii,
pe când o femeie cochetă,
cu pantaloni verzi
și cu ciorapi,
ținea în mână o cravașă ca o baghetă
și făcea semne ca să îndemne din cale
să intre niște soldați la animale.
(Mai era acolo și o maimuță indecentă.)
Atunci trei copii cu nasul murdar
de pe maidan,
au scos fiecare din buzunar câte un ban
și madama le-a dat câte-un bilet...
[...] Citește tot
poezie clasică de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-am să fiu niciodată capabil să scriu în aceeași zi un articol despre contingentare și să țin un curs de filosofie, o substanțială prelegere. Sunt teribil de superficial: o constat cu spaimă uneori, atunci când mă depărtez de esențe. În cele esențiale sunt pe aceeași linie cu cei mai sârguitori și mai documentați. Vreți o mostră de adevăr, adevărat pentru toți? Moartea - mai târziu ori mai devreme - ne va înghiți cu o egală ușurință pe toți. Iată o realitate care dă cu tifla peste nasul celui care se încrede prea tare în propria lui nimicnicie.
Arșavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pahar de bere
Sculul ăla deșirat din hanul de la drum, scârba aia de muiere,
Aproape m-a ucis pentru c-am cerut credit un pahar de bere;
S-o ia naiba pe țoapa cu fața de zer stricat și cu lațele murdare
Și s-o bată până-i ies pe nas manierele proaste și rudimentare.
Acea maimuța opărită, cu fălcile enorme, acel ardei umplut
Pornit pe căile virtuții, cu-o voce care-ar fi trezit din somn și morții,
S-a repezit la mine, urlând și spumegând, din clipa-n care m-a văzut,
Bușindu-mă afară din local, de m-am lovit la cap de stâlpul porții!
Dacă-aș fi cerut proprietarului, mi-ar fi dat un ulcior în fiecare zi;
Dar ea, cu berea la-îndemână, nu s-a-îndurat să-mi dea o picătură.
Mărită-o, Doamne, c-un moroi și-ajut-o să-i nască aceluia pisoi
Deie-i Cel Prea Înalt râie ori de câte ori n-am eu berici de pus în gură.
poezie clasică de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
E albă noaptea
E albă noaptea și-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morții lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenușa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere în vârstă și mă duc
Să pun sub nasul morții
Fum greu de busuioc,
Mai vin batrânii lumii cu fluiere de nuc
Să-și piardă datul sorții
La jocuri de noroc.
E albă noaptea și-mi pare că pe drumuri,
Ard stelele-n cenușa stropită cu parfumuri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit,
De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit,
Și l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câțiva ani,
De parcă timpul pe Pământ, chiar și la Tine costă bani!?
Și-n plus, pân' să ajungă lut, deasupra lui să crească flori,
În viață Tu l-ai mai făcut să moară de atâtea ori
De ciudă, boală, de necaz, de oftică în mare chin,
Văzând pe altul că-i mai breaz, ori fată capra la vecin,
Moare de plâns, de of la fel, de râs mai tare când a dat
De-un fraier mai ceva ca el, ori este foarte gâdilat,
De gelozie,-ndrăgostit, cum am murit, de fapt, și eu,
Pe câte-n viață am iubit, să am măcar de câte-un leu...
Dar multi, de bucurie mor, sărind în sus când, negreșit,
Cel mai bengos dușman al lor a dat de dracu' în sfârșit,
Alții de sete, necăjiți, și... chiar de-i ger cumplit, nămeți,
Ca buni consumatori, cinstiți, ajung acasă morți de beți,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porcul
să mori să trăiești
ești
același animal de companie cu sârmă
în moalele nasului
pentru
dumnezeu putrezești niciodată (?!) dual
mugurii
tăi - prin de-turnarea metalelor -
sunt
florile râtului viitoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Și cine-ți va spune poveștile seara
Și cine șopti-ți-va cuvinte de dor
În patul cel moale și iarna și vara?
Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Și cine-o să-ți mângâie părul și sânii
Și cine-o să-ți pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?
Am febră, iubito, mă tem că dispar
Și cine-o să-ți bucure serile ochii
Și cine-o să geamă, rupându-ți, barbar,
Cu sete, și ultimii nasturi la rochii?
Am febră, iubito, dispar în neant
Și știu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ți va fi greu să-ți găsești un amant
Să-ți stea la picioare mai mult decât mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îngeri nu mai sunt demult
lumea e plină de inconsecvență
dar nimeni nu se lasă convins
și tot încearcă
știu cum fiecare își susține ideea
și moare cu ea-n brațe
caut să pricep demersul
nu mă dau bătut
dar primesc pe la spate
rațiunea se clatină
adevărul se îngroapă repede
deși nu e mort
îngeri nu mai sunt demult
defilează cei puternici
cu mâinile-n buzunare
și nasul pe sus
lumea e ruptă-n bucăți
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și nas, dar cu o relevanță mică.
O piatră pe suflet
își spăla mâinile prea des
ca și cum ar vrea să înlăture
o vinovăție
mătura de trei ori pe zi în fața ușii
iar foșnetul măturii îi părea cântatul
cocoșilor lui petru
ștergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf și grăsime
la înălțimea anume
urma unui nas lipit
mereu în același punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din fața casei
atârnau o mulțime de prăștii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranță știe acum zborul doar static
și toate astea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gură largă
dacă tragi pe nas întreg peisaju... dacă
schingiuești cu ură cu temperatură cres
cută căi nazale și fluturi de mulci iar bereta
cade-ntr-o parte ca la poeții de-altcând
poate atunci
bâlbe și brânci către tine îmi va da o vechime
a... sentimentelor în
aerul de purtat ca un fes (?!) care ur
mărește unele guri
de canal ca să a... tragă cât mai aproape de țipete
-n buzunarele
pantalonilor un plic desfăcut cu mișcarea
limbilor moarte cumva de temut
în toată nebunia tăcerii, de cercetat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea vrăjitoarelor
Bal mascat cu vrăjitoare
În alai se desfășoară
La păgână sărbătoare,
Când stafii te înfioară.
Dornici de senzațional,
Petrecăreții se-adună
Ascunși sub măști de carnaval,
Să se-amuze în nocturnă.
Costumați în vrăjitoare,
Denaturează făptura
Cu priviri scânteietoare,
Precum "Contele Dracula".
Cu mască în loc de joben,
Cât mai înspăimântătoare,
Mulți fac noaptea de Halloween,
Stranie comemorare.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții și ritualuri românești (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vede
Dumnezeu vede
Cum gândurile mor
Și-și varsă cuvinte-n emoții,
Până te umpli,
Din nou,
De sensuri.
Dumnezeu vede
Cum scazi în putere
Și-și pune un umăr în încercare
Până crești,
Deodată,
Mai mare.
Dumnezeu vede
Cum uiți să privești
Și-ți pune ochelari pe nas,
Până vezi
Altfel,
Înainte.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (7 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Harry îl văzu pe Ron ținând-o în brațe pe Hermione și mângâind-o pe păr, în timp ce ea plângea pe umărul lui. Și lui Ron i se scurgeau lacrimi de pe vâful nasului lung. Harry se ridică, nefericit, le întoarse spatele lui Ginny și mormântului lui Dumbledore și se îndepărtă, mergând pe malul lacului. Se simțea mult mai bine dacă se mișca, în loc să stea locului, la fel cum avea să se simtă mult mai bine dacă avea să pornească cât mai curând posibil în căutarea Horcruxurilor, pentru a-l ucide pe Cap-de Mort, în loc să aștepte.
J.K. Rowling în Harry Potter și Prințul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și nas, adresa este: