Citate despre moarte și neîndemânare
citate despre moarte și neîndemânare (inclusiv în versuri).
Un altfel de Gyges
Mă preocupă moartea,
ca un fel de dragoste intangibilă, ireversibilă.
Filosofic, constat în fiecare zi apropierea ei,
și alunecarea ei cetosasă, invizibilă.
Că mori neîndemânatic o moarte mică
În fiecare frângere de inimă,
Cu orice vis strivit de talpa vieții,
În fiecare fir de iarbă ars, ucis...
Obsedant, mă preocup de moarte
Vindecând din răni,
mereu mai irizibilul puroi...
riduri pietroase...
în fundul tuturor sacilor de termeri e aceiași
suferință...
mereu una si aceeiași.
Sunt alte frici mai criminale,
[...] Citește tot
poezie de Codruța Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și neîndemânare, dar cu o relevanță mică.
Despărțire
La urma urmei, ce să-ți spun?
Gata - Și nu-mi purta iubire,
E o povară mult prea grea
Cere eforturi de simțire.
Cu buzele-ai atins prăpădul!
Simt nebunia dând năvală.
Dar m-ai distrus din stângăcie,
Cum spargi o vază din greșeală.
Desigur, trupul meu trăiește,
Umblă prin lume, cum îi felul,
Dar viața scapă de pe dânsul,
Cum de pe-un deget mort, inelul.
Tâmpla mai dă unele semne
De râs, dar mâna cade-n gol,
Miresmele și sunetele
Se-ndepărtează stol cu stol.
poezie de Bella Ahmadulina
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne grăbim
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii și un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o liniște obișnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură,
ne ia sensibilitatea așa cum fiecare fericire
vine alături de tristețe și veselie,
precum două patimi totuși mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuțește sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverența seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deși cel mai mare risc este să te naști, nu să mori
iubim mereu prea puțin și mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
și vei fi precum un delfin, blând și puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
și cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
[...] Citește tot
poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubirile...
Când mor iubirile pe rug, cenușa ca un tăvălug îmi treieră albastrul
Și mă târăsc înspre chilii, suspin cuprins în cochilii, spre Daniil Sihastrul.
Cu ochii scrijelesc pe cer, cu flămânziri de rinocer, blesteme infantile
Și le arunc pe-un curcubeu, cu stângăcia unui zeu, cu gusturi mercantile.
Când mor iubirile în noi, rămân copaci cu umeri goi, cu ramuri-brațe nude
Și plâng pădurile de dor, într-un străin și gol decor și nimeni nu le-aude.
Lăstunii se lovesc de nori, cu lacrima la cingători și îngroziți cocorii
Se-ntorc din drum rătăcitori, orfani de zboruri și culori, pe drumurile sării.
Când mor iubirile în vers, mai moare înc-un univers parnasian. Poeme
Își fac seppuku, solidar, (ca într-un ritual barbar), cu muza care geme.
Cortegiul macilor striviți, de neiubire adormiți, sub cnut, împinși din spate
Însângerează un decor, în care-aproape mă strecor, de-atâtea nepăcate...
Când mor iubirile-n amurg, din ochii-albaștri, vise curg, spre-oceane de tăcere,
Sub felinare, pași târzii, mai calcă peste poezii, cu moartea în artere...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facebook comedy
stă în picioare și folosește oglinda
drept tastatură: cu degetul mare & gros
atinge ochii și buzele ochii și buzele
mai rar se apucă de sinele nasului
mai rar se deretică în urechi
până când
locul său în oglindă îl ia
un altul care stă în picioare (?!) și(-i) folosește
oglinda. în care îl râde în care îl dă
la o parte
e un loc cu multă mătreață cade acolo
mai stă până când
îi vine rândul din nou: se postează
cât ai tasta cu picioarele depărtate în fața
fețelor sale
moarte totuși de râs în beneficiul vieții
care și ea se caută în oglindă
dar numai și numai în
dreptând stângăciile tenului. vag iritat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără putință de scăpare, dintre coapsele fierbinți ale femeii cu picioare nerăbdătoare
prins strâns între coapsele fierbinți
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putință de scăpare,
ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură:
"hoții mi-au furat chi-looo-ții!
hoții mi-au furat chi-looo-ții!"
târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge,
sorb vinul roșu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll
amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșii
care fulgeră disco prin fața ochilor
în timp ce melodia orașului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-as ierta
Te-aș ierta cu stângăcie, închinând unui apus
Vanități și veșnicie, alipite de-un surâs.
Să-ți cuprind în palma mică o grimasă și un vis
Când în suflet se-nfiripă agonie și abis.
Te-aș ierta cu îndoială și lipindu-mă de soare
Ar muți în noi orgolii și ne-am contopi în mare
Unde-s aripi și hazard, când lumina ne asmute
Tu m-ai mângâia cu dorul, sărutându-mă pe frunte.
Te-aș ierta în fel și chip, poate nici n-ai înțelege
Când se zbate-n piept tăcerea și-un trecut ce nu se șterge
Plec și pleci fără-ncetare, dezgolind în noi regrete
Și străini ne naștem moartea, parcă n-am avea ce pierde.
Te-aș ierta ca să ma ierți findcă poate câteodată
Ne privim sfios în suflet, ca într-o oglindă spartă
Și ne-am prins de mâini plăpânde și de-o inimă săracă
Te-aș ierta căci mi-e iubire
Când ești tu am lumea toată...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Controversă
cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
și-au râs de mine neîntrerupt
ori s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv
altfel îmi petreceam mai tot timpul
recitând poemul lui Dinescu
"Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie"
sau poezii de-ale lui Bukowski
bolovănoase frivole și amare
până reușeam să uit
că îmi este sete că-mi e foame
și că mai exist și așa
neîndemânatic,
exilat ca o urmă într-o fantă
sau o cută de timp
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cațavenci
Cu ochi de negură crucișă,
Îngemănat într-un clăbuc,
Ungher de colț ascuns, de nișă,
Fior de înger zăbăuc
Ca-nmiresmate trufandale
În prea pătate lenjerii,
Reproșurile dragei tale
Răsună lung: Te-aștept să vii!
Și de-ai să vii, sau ai să mori,
De-ai să regreți sau ai s-abjuri,
Te-ajut să urci și să cobori,
Să-ți bagi picioarele-n coburi.
Să-ți bagi, să-ți scoți dacă mai poți,
Că nici că da, că nici că nu,
Suite-te-ai pe două roți
Rotite-n patru cadre-acu
[...] Citește tot
poezie de George Mahalu din Volum personal: Poeme vesele și triste, Ed. StudIs, 2020
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și neîndemânare, adresa este: