Citate despre moarte și porumbei
citate despre moarte și porumbei (inclusiv în versuri).
Păsările
Moartea vine ca o privighetoare
Îmi spunea o țărancă bătrână
Moartea vine ca un porumbel
Îmi spunea un cosaș obosit...
Și de atunci în sufletul meu
O mie de păsări s-au cuibărit.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dealul-Secului
Intr-o lacrimă pe geană
Șade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta țară!
Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldățel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!
Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puști curg,
Și cu ochii inchiși zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...
La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicidecum
Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aștern.
În Isus viața mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morții risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!
Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărțire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!
Vom trăi veșnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!
Va veni Prințul Păcii divine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hulubul Păcii
S-a deschis fereastra, ca o rană veche
Mama ne așteaptă, nopți întregi de veghe,
Să venim acasă și măcar odată
Să mai stăm la masă așezați grămadă.
Pe deasupra porții, înfloresc salcîmii
Și în miezul nopții, amiroase-a pine,
Rumenă și caldă, mama noastră coace
Din făină albă, un hulub de pace.
Și îi zice dute, prin străini departe,
De-mi păzește puii, de război și moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă
Și de-o fi să poată, să mai vină acasă.
Și hulubul zboară, alb ca dorul mamei
Pe la toți coboară și pe toți ne cheamă
Poate că s-o face pace-n toată lumea,
Dacă mama coace, sîmbăta hulubii.
cântec, muzica de Silvia Grigore, versuri de Vsevolod Grigore
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Inima
Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morții, așa și aurul
Muri în norii gri.
Seară de noiembrie.
La goale porți de abator stăteau
Sărmanele femei grămadă;
În fiecare coș
Intestine și carne putredă cădeau;
Blestemată hrană!
Al nopții porumbel albastru
Nu aducea-mpăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străbătea al ulmilor
Frunziș de aur umed,
O zdrențuită flamură
Fumegând de sânge
Care-n sălbatică depresie
Pândește un bărbat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita
Eu îi spun că-i porumbiță,
Că mi-e dor de-a ei guriță,
Că de dragu-i o să mor,
Ea mă ia peste picior.
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame și Madrigale (25 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când dragostea nu vrea să moară
dezlipește posterul cu eroi îndrăgostiți
e cojit pe margini
lasă porumbelul ud și înghețat
să respire cu mine sub pene
lasă-mă să citesc poveștile norilor
sunt o cochetă mică și proastă
m-am săturat să fiu mângâiată cu mâna clovnului
să îți simt gustul de colivă al gurii
nu sunt un magazin deschis non-stop
unde rămâi mereu dator
vreau să ne ținem de mână
să fim priviți prin capacul de sticlă al sicriului
să ascultăm pământul cum strigă
pentru ultima oară
lăsați trupurile să vină la mine
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e un câmp de luptă;
Ciori și-albi porumbei se bat
Și sfârșesc cu-aripa ruptă;
Moartea i-a făcut șah mat.
catren de Mihaela Banu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blues funerar
Aruncați telefonul și opriți ceasornicele, iute,
Dați câinelui un os baban să nu mai latre-n curte,
Trageți capacul la pian și-n surdina marșului funebru
Chemați bocitoarele, și scoateți afară sicriul negru.
Aeroplanele să-înșire din cercuri largi de fum
Litere pe cer, scriind mesajul: El este Mort de-acum.
Puneți mătasea doliului la gât alb de porumbei,
Iar polițiștii să poarte mănuși negre-n trafic și pe-alei.
A fost Nordul și Sudul meu, a fost Estul și Vestul,
Zilele de lucru, duminicile și tot restul,
Amiaza, noaptea, poezia mea știută pe de rost,
Credeam că dragostea-i eternă. Am fost prost.
Să n-aud de stele, suflați în lampa lor pentru vecie,
Demontați soarele și băgați luna la cutie,
Goliți oceanele, strângeți pădurea geaba se dă brează
Pentru că din clipa asta nimic nu mai contează.
poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul de m
cât ar fi de adânc de adânc
somnul de moarte să nu
ne temem copii! porumbițele negre ne sunt
simbolul unei păci pe pământ
ul cosmic din gură
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni în cuști
stăm în cuști
am uitat să simțim, să trăim
nu vorbim, muncim zi de zi
fără să știm de ce și pentru ce
în tăcere, fără odihnă
biete albine istovite
ne este interzis să gândim
pe brațe plânge sudoarea
am uitat să visăm, să zburăm
un porumbel rănit într-o cușcă ruginită
sau vite tăcute ce merg în cor spre abator
aici am învățat să mor în fiecare zi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Albă se făcu lângă pădure sălbateca inimă;
O, întunecată spaimă
A morții, astfel, aurul
Muri în norul plumburiu.
Seară de noiembrie.
Lângă părăginita poartă a abatorului
Sta fata femeilor nevoiașe;
În fiecare coș
Cădeau măruntaie și putredă carne:
Blestemată hrană!
Porumbelul albastru al serii
Nu veni cu împăcare.
Întunecare chemare de trompetă
Străpunse umedul
Frunziș de aur al ulmilor,
Un drapel trențuit
Fumegând de sânge,
Pe care în durere sălbatecă
Îl pândește un bărbat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei
Ca mâine o să fim strămoși,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Și pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.
Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Și toți, strămoși lângă strămoși,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.
Ca mâine, bravi strămoși la porți
Ne-o găsi moartea, frații mei
Și vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naște porumbei.
Ca mâine zice-ne-om: strămoși,
Noi înșine strămoși ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Și de sub flori om trilui!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Lângă mine zace un porumbel mort.
Era cândva purtătorul mesajelor mele
Către iubită. Iubita s-a evaporat,
A înghețat, s-a transformat
Într-un stâlp de sare.
Dar ce vină are nevinovata pasăre?
În fața mea strălucește pustiul,
Marea Moartă se întinde lenevos,
Apele ei sunt dense,
Porumbelul a murit de mult.
Oare, de când?
Pe câmpul de luptă, negru de fum,
Cădeau soldații, unul câte unul,
Morți paralele, departe
Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei
Tunurile din secolul trecut,
Noi, copiii, habar nu aveam, așteptam
Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat,
Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit
[...] Citește tot
poezie de Boris Mariasn Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Zările pășeau timide peste-a nopții umbră rară,
Câmpurile-nrourate cătau mute blândul soare,
Vântul se-nteți o clipă peste holda de secară
Unde, singur, porumbelul își dă ultima suflare.
Paiele foșnesc a bocet, îngrozită piere luna,
Buruienile din preajmă plâng pe note de vioară
Iar pământul se desface, primitor ca totdeauna
Și în cimitir transformă întreg lanul de secară.
Alicit de braconierii ce-și reglează-n păsări tirul,
Purtătorul de mesaje și-a găsit un crud sfârșit
Și prin moartea sa, iubirea, înzecit plătește birul
Căci biletul din inelu-i nicicând nu va fi citit.
Nările-i sunt încă sobre, ochii cată către cer,
Ghearele sunt încordate, trupul țeapăn, gâtul flasc...
În această nemișcare, încărcată de mister,
L-a împodobit natura cu o robă de damasc.
[...] Citește tot
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
La farmacie
În față la morgă
moartea cântă la orgă.
Porumbeii albi
se izbesc de porumbeii negri.
Gri e frunza de zâmbet.
Un șoșon umblă desculț.
Zidarii rad radioul.
Mă seacă lacul cu chibrituri.
Plouă cu șosete cu dungi orizontale.
Într-un anus un nor scuipă fecale.
Noi râdem
de steaua fără sens
Busolele migrează în jupă.
Morții în balansoare se șterg de condens.
Soarele a înfundat o conductă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Iubita mea, sunt însăși așteptarea
Cu porumbei pridvor bucovinesc!
Se-aștern alături Muntele și Marea,
Se-mbrățișează și se dezvelesc,
Îi spun că sunt și (iată întristarea!)
Pe plaiul greu de doruri se iubesc;
Din jocul lor se naște, pururi, sarea
Veșmânt strălucitor, împărătesc...
Ce știi, Slăvito, din acestea toate?
Ce știi de Moarte, de Oprirea Ei?
Un clopot vechi îți spune că se poate,
Dar tu arunci cu-ncredere în zei...
Acest sonet la poarta Ta se zbate,
Cum sufletul Saharei printre lei.
sonet de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și porumbei, adresa este: