Citate despre moarte și premii
citate despre moarte și premii (inclusiv în versuri).
Dă-mi timp, moarte
să refuz premiul pentru indiferență
decernat
de viața care poartă numele tău!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este ultima aventură, iar moartea, premiul care ne așteaptă pe toți.
citat din Chris Claremont
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La concursurile de epigramă
Oricine-ar fi la jurizat,
De rezultat se face caz:
Când unul este premiat...
Un altul moare de necaz!
epigramă de Nelu Vasile din Înscris pe borna 70
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O publicație a anunțat greșit moartea celebrului scriitor Rudyard Kipling, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1907; acesta i-a scris, mucalit
Trei zile-n urmă am citit
Ce-ați publicat: că am murit.
Vă rog frumos să nu uitați:
Mă ștergeți de la abonați!
epigramă de George Budoi din Epigrame (30 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cel care va descoperi "moartea în rate", foarte probabil, un american, premiul nu va o fi răsplată pe măsură.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea scriitorului
iar a murit un scriitor
dacă nu murea lua premiul nobel
(?!) - așa
doar a murit cu zile dedicate
unor cuvinte greu... ilizibile
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de concurs
Bunduri, Gârda, Janet Nică,
De voi și-ncă vreo doi, mi-e frică,
La festivaluri de umor,
Vreau să particip, zău! Să mor!
Dar lupta cu voi e nedreaptă,
Că nu suntem pe-aceeași treaptă;
Ce-aș putea oare inventa,
Să nu puteți participa?
Și-așa, ați luat prea multe premii,
Oricum, știm toți că sunteți genii;
Pe tușă, stați și voi un pic!
Vreau și eu premiu, cât de mic!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și premii, dar cu o relevanță mică.
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Era să moară
de ziua lui era să moară
cel care meșterește cu
vântul vibrând de cânt și flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereți de foi ve
lină scriere și fină
era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri amețit
oare-și cântă măreția
acest copil al singurătății (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăii
Mi-am dat viața pe mîna călăilor.
Au așteptat după ce s-au înfruptat
Din bogățiile vieții ca slugi.
Le-am încredințat viața unor călăi,
ce cu ușurință taie cu satârul
Gîtul orișicui, fără milă.
Călăi mei sunt și ai tăi.
Ei doboară premiul marelui călău,
Sînt diabolici, mici, meschini și șantajisti!
Lovesc în dreapta, lovesc în stînga
Cu speranța că vor primi un milion de dolari
Cu care sa se destrăbăleze, în pustiul vieții lor.
Aleargă călăii pe banii voștri
Făcînd doar escrocherii terestre,
Storcând alai de prostime
Ce ar crede că sunt doar cu ei.
Stați cuminți călăi că muriți de satâr
Cum trădătorii mor de trădare!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Premiați pentru uitate reprezentații
Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanți noștri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...
Ce-i aude țipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moșneguț slab și împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...
C-un colț de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpați de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...
Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna un animal
Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înțelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.
Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc țel.
Un premiu mare-l așteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un șoim cu aripi de oțel.
Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime și intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânți ca o privighetoare.
Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simți anxietate și niciun fel de suferință?
Lumea-l va considera, desigur, un șacal.
poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Un psalm al vieții ( Ce i-a spus inima unui om tânăr psalmistului)
Nu-mi spune-n ritmuri plângărețe nu suport,
Că viața e un vis, c-atâta doar putem noi ști!
Pentru că un suflet care doarme-i mort,
Iar lucrurile nu-s deloc ceea ce par a fi.
Viața-i adevărată! Viața-i onestă, pozitivă!
Și scopul ei nu-i nicidecum mormântul.
Cuvintele "ești colb, te-ntorci în colb," n-ai alternativă,
Nu pentru suflet își urzesc descântul!
Nu desfătarea, nici tristețea a ceea ce rămâne
Sau ne-așteptă la sfârșitul fiecărui drum.
Sunt țelul nostru, ci fapta, astfel ziua cea de mâine
Ne va afla mai departe de locul în care stăm acum.
Lucrarea durează, iar timpul zboară*, nu alină,
Și inimile, tari și curajoase, bat cuminte
Zilnic, asemeni unor tobe, în surdină,
Marșul nostru funerar către morminte.
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne,-ntre viață și moarte,
Omu-i drumul cel mai scurt,
Și de ia Premiul Goncourt,
Omul are-aceeași soarte...
Chiar de-i luptător aparte
Sau supus ca un mancurt,
Timpul vieții ultrascurt
Pe om de viață-l desparte
Strânge-mi viața risipită,
Doamne,-ntr-un etern sonet,
Cât inima-mi mai palpită,
Rostuiește-mă încet,
Căci, mi-e lacrima-nflorită
Și am suflet de poet!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia nisipurilor
călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiță obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăși existența sa
sau poate esența lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mișcare,
de trecere, de menire
o nesfârșire fremătătoare,
o neliniște plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existențial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea câștigă premii de excelență
ce să faci
așa-i în viața reală
la fiecare pas un final fericit
de la un capăt la altul al vieții
o sumă de înmormântări frumoase
oricum la naștere nu e niciun spectacol
nici măcar o pomană pentru ziua venirii pe lume
doar durere țipete și lacrimi de fericire
apoi se desface cerul
în constelații zodii karme destine
doar un regizor depășit de situație
sclavul producătorului veros
o tot ține langa cu veșnica rețetă
unde iadul joacă rol de rai
la un happy end de scary movie
cu sângele țâșnind din tăieturile de peliculă
ca dintr-un puț petrolier texan
pentru toți vampirii din sală
în spatele aparatului de proiecție
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Căpitane, Căpitanul meu!
O, Căpitane, Căpitanul meu! călătoria noastră plina de primejdii s-a terminat,
Rănile din lupta cu talazurile se văd pe carena navei, premiul a fost câștigat,
Portul e-aici, se-aud clopotele, mulțimea exultă cu privirea la prova-n tangaj
Înaintând implacabil, la nava întunecată, plină de curaj;
Dar, o, inimă! inimă! inimă!
Pete roșii de sânge se văd la bord,
Pe puntea unde Căpitanul zace,
Rece deja și mort.
O, Căpitane, Căpitanul meu! Ascultă clopotele, admiră nava de la prova la dunetă,
Ridică-te pentru tine flutură drapelul, pentru tine șuieră vântu-n giruetă,
Pentru tine sunt panglicele, ghirlandele de flori, pentru tine vin oamenii pe chei,
Pentru tine sunt uralele, pentru tine strigă femeile Hooray!
Aici, Căpitane! Tatăl meu drag!
Pun acest braț sub capul tău, un cald suport!
Știu, doar visez că tu pe punte zaci
Rece deja și mort.
Căpitanul meu nu îmi răspunde, buzele-i sunt pale, ochii nu mai privesc în sus;
Tatăl meu nu-mi simte brațul, nu mai are voință și nici puls;
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu onor înainte spre neant, România Arm, prezintă:
mi se prezentau cu strângeri fierbinți de mâini
toate onorurile
căzut din neant la datorie pentru patrie
salvat planeta de gunoaie
premiul pulitzer pentru negarea mea
prezentat în patru acte pentru fiecare punct cardinal
ba chiar condoleanțe pentru cel mai distins
mort în viață
toate acestea numai și numai pentru meritele noastre
pentru dorințe o scrumieră adâncă
sau o scorbură din trunchi de copac bolnav
din care să ies cenușiu o pasăre phoenix
vă dau și vouă ce a mai rămas din coajă
toate acestea numai și numai pentru faptul că ați sperat
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și premii, adresa este: