Citate despre moarte și radio
citate despre moarte și radio (inclusiv în versuri).
Lumea modernă e conectată la aparate și rețele - telefon, televizor, radio, fax, internet - la fel ca un pacient în moarte clinică.
citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neuronii îmbătrânesc și mor, sunt ca un radio defect care nu mai recepționează undele. Memoria însă nu se pierde, e undeva în câmpul informațional de deasupra. Vă dați seama ce mister e în noi?
citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultător: Cât poate trăi o cămilă fără să bea apă?
Radio Erevan: Până moare.
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultător: Când se oprește o româncă din vorbit?
Radio Erevan: La două ore după deces.
replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare la Radio Erevan
- Vreau soacrei piramidă să-i durez,
Să știu că-i la loc sigur, cu răcoare;
Dar ca să-ncep să o îmbălsămez,
E musai să aștept până ce moare?
epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile mamei
Mai plânge-mă, în umbra crucii, mamă,
Să-ncep să cred că n-am murit de tot,
Că mă mai luați și voi, cumva, în seamă,
Chiar dacă eu nici să-nfloresc nu pot.
Nici nu mai țin prea bine minte dacă
Sunt mort de glonț, de foame sau cuțit,
Mai plânge-mă, că, astfel, o să-ți treacă
Și-ai să-nțelegi că nu v-am părăsit.
Mai vin și eu, din când în când, pe-acasă
În forma unui zgâlțâit de geam,
Și e ceva ce parcă nu mă lasă
Să intru printre voi, precum intram.
Mă uit la toți și-adesea mi se pare
Că mă simțiți, dar că vă speriați
Și-aprindeți, fără rost, lumina mare
Și radioul foarte tare-l dați.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La farmacie
În față la morgă
moartea cântă la orgă.
Porumbeii albi
se izbesc de porumbeii negri.
Gri e frunza de zâmbet.
Un șoșon umblă desculț.
Zidarii rad radioul.
Mă seacă lacul cu chibrituri.
Plouă cu șosete cu dungi orizontale.
Într-un anus un nor scuipă fecale.
Noi râdem
de steaua fără sens
Busolele migrează în jupă.
Morții în balansoare se șterg de condens.
Soarele a înfundat o conductă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și radio, dar cu o relevanță mică.
Mereu îmi spuneam: "Atenție, e televizor! Nu e radio cu poza ta! Nu moare lumea să te vadă pe tine, că nu ești nici Leonardo DiCaprio, nici Alain Delon. Tu trebuie să fii expresiv, trebuie să treci ecranul și să faci un mic show. N-are românul, chinuit și plictisit cum este, chef de sintagme, de desinențe și explicații gramaticale «științifice». Atrage-l! Altfel, se uită la tine numai câțiva filologi, câțiva cărturari, câțiva lingviști."
citat clasic din George Pruteanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoarea
nu am simțit singurătatea care a urcat ca seva și m-a ros pe dinăuntru
mi-am așezat pantofii pe raft să termin
cu mersul pe sârmă
și să consum resturile timpului
precum coaja unor copaci mestecată
de bivoli de apă
la radio se anunțau atentate eram nesigură între locuri comune
ca într-un carusel moartea se învârtea
pe lângă leșuri
lumea aceasta era vie avea ochii deschiși sub valuri
singură eu număram columbi nopți arse zile limpezite cristale...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrusul sau cât de bine îmi este în moartea altuia
un funcționar de la ministerul haihui
mi-a pus ștampila cum că sunt bolnav
de o boală incurabilă
de fapt bolile mele erau mult mai multe
cum ar fi lenea beția trufia minciuna
visarea pentru mine era așa mai mult de amorul artei
luam poziția necesară
și-mi pierdeam privirea pe tot felul de pereți
până mă usturau ochii de atâta nemișcare
ori îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus
gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer
după reguli numai de ele știute
mai eram cotropit și de îngerii de fum din taverne
nu râde iubito
de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcționarului că a avut dreptate dar nu-l găsesc
i s-a pus și lui ștampila bolnav,
bolnav de o altă boală incurabilă mai cu ștaif
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poesie vivante
Poezia este mai vie decât toți oamenii și toate vietățiile la un loc.
Mai vie decât o cezariană proaspătă
din care scâncet stă să erupă.
Mai vie decât vița de vie cu a cărei sevă unii
își dreg rănile.
Mai vie decât toate focurile văzute și nevăzute ale Universului.
O fecundație într-un bob de sare,
minereul de speranță ce iradiază
chiar și plumbul,
chiar și un ocean lacrimi.
Atât de vie încât uneori îi pulsează morții în ochi.
Da. Poezia se perpetuează chiar și dincolo.
Ea însuflețește liniștea din cimitire.
Ea dă amintirilor celor dragi ecou în eternitate.
Poezia este viața însăși,
Combustibilul motricității noastre,
instinctul de a iubi.
Poezia este atât de vie încât
fiecare undă radio care se propagă prin trupurile noastre
e un vers!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul doamnei B
Dulce bicicletă cu ochii albaștri,
Roți cu spițe ai în loc de fiaștri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Așezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe
Mănuși mângâie lanțul. De salbe.
Iar pe deget inel cu piatră subțirică -,
Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Discreția nu-i deloc vioară ruginită
Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,
Cin' sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Și mi-a trimis buchet de romanițe
Să mi-l pun diseară între spițe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncați, în sală, pioneze.
Din cauza gravitației, căderea Bastiliei
Închide, mamă, fereastra cum știe doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
[...] Citește tot
poezie de Petrișor Militaru din Bicicleta van Gogh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața căpitanului Leclerc
Când soarta lovise cu forța unui tren,
Se retrăsese calm în vechiul sau castel,
Radioul îi cânta același trist refren,
Era tânăr, pe Somme, lupta pentru drapel.
O lume mergea prea rău pentru el,
O lume mergea prea rău pentru toți,
Seara lipseau zeci de mii la apel,
A doua zi trăgeau, iar, viața la sorți.
Dupa un timp, un glonț îl răpuse,
Era aproape un final de Odisee,
Un întreg regiment acolo căzuse,
Doar Dumnezeu l-a scos din tranșee.
Anii au trecut ușor, nici n-a simțit,
Lăsând un rid adânc pe-al tinereții val,
Paradoxal avu și vreme de iubit,
Între-un război stupid și crack-ul mondial.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și a fost seară și a fost dimineață
[ziua a patra]
astăzi am să-ți vorbesc despre moarte ca despre
un smartwatch cu pedometru: știi cât mai ai de trăit
dacă-i numeri pe cei ce nu-ți mai sunt
la început toți credeau că va muri spaima
bătrânul nebun cu trei fire de păr pe ceafă
o dimineață întreagă băuse
și o după-amiază întreagă dormise cu capul pe o bordură
vopsită cu mâna lui
când s-a trezit seara fața i se umflase
ca un pește balon scos din acvariu
au chemat ambulanța l-au dus la psihiatrie
acolo a intrat în sevraj apoi a dat în demență senilă
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mod diferit
suntem atît de diferiți
încît singurul lucru bun pe care-l mai putem face
e să admirăm tot ceea ce nu ne aparține
chiar și dragostea
să admirăm fără ură
fără invidie
fără teama de singurătate
și să nu mai ocolim suferința
pentru că de viață
nu ne vom vindeca niciodată.
credeam că e bine să mă feresc
că nu pot să o spun pe bune
așa cum se anunță la radio un raid aerian
sau ceva asemănător
dar asta nu mi-a adus nimic bun.
oamenii sunt schimbători în sentimente
în realitatea fiecăruia vei găsi doar cuvintele lui
atît de multe cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vineri sunt îndrăgostit
Nu știu de ce luni e gri,
Marți și miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.
Luni e-o zi de stat în pat,
Marți și miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.
Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.
Luni - zi neagră, ce să fac?
Marți sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.
[...] Citește tot
cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colaj cotidian
colaj cotidian amestecat
cu visele unui om obosit
și viața se-mpacă pe jumătate cu moartea
întregul stă undeva, între ele
rumegă iarba amară a gesturilor
umanul spune că zboară când visează
am văzut undeva că musca îi spune fluturelui
că îi mai trebuie numai "butter"
în rest zboară și ea
fly - șc! fly-șc!
printre copaci
uneori dă cu ceva numit cap de ei
probabil că se cutremură toată și crede
că a generat "emoții pozitive"
(bârna din ochii celuilalt doare uneori
și tot rostim câte ceva
a bârfă...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aș vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toți dacă s-ar putea evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții, așa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalți, nu din suferința lor. Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim. E loc pentru toți în lumea asta, iar pământul e bogat și darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieți care poate fi liberă și frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură și ne-a împins în sărăcie și vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înșine. Mașinăria abundenței ne-a lăsat în penurie. Știința ne-a făcut cinici, inteligența distanți și inumani. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligență, avem nevoie de bunăvoință și tandrețe. Fără acestea, viața devine potrivnică și atunci totul e pierdut. Avioanele și radioul ne-au adus mai aproape. Însăși natura acestor invenții ne cere să fim buni, să ne avem ca frații, să fim uniți. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbați, femei și copii deznădăjduiți, victime ale unui sistem care chinuie și arestează oameni nevinovați. Celor care mă aud acum le spun să nu-și piardă speranța. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Și atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertății, ea, libertatea nu va pieri. Soldați! Nu vă lăsați pe mâna brutelor, a celor care vă disprețuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe viețile voastre, care vă spun ce să faceți, ce să gândiți și ce să simțiți! A celor care vă îndoctrinează și care vă tratează ca pe niște animale. Nu vă lăsați pradă acestor monștri, acestor oameni-roboți cu minți și inimi mecanizate! Voi nu sunteți roboți, nici animale, ci oameni! Aveți în inimi umanitate! Voi nu purtați ură celorlalți. Doar cei neiubiți și inumani urăsc. Soldați! Nu luptați pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteți cei care aveți puterea să creați roboți, să creați fericire! Voi, oamenii, aveți puterea să faceți această viață să devină liberă și frumoasă! Să folosim această putere în numele democrației, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor șansa să muncească, tinerilor un viitor și celor în vârstă, o bătrânețe sigură. Brutele au ajuns la putere promițând toate acestea. Dar au mințit, nu și-au ținut promisiunea și nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naționale, să înlăturăm lăcomia, ura și intoleranța! Să luptăm pentru o lume rațională, o lume în care știința și progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democrație! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, privește spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieșit din întuneric la lumină. Ne așteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia și cruzimea. Privește spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi și zboară în sfârșit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Privește spre cer, Hannah! Privește spre cer!
replici celebre din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interpretează: Charlie Chaplin
O baladă modernă a morții cerșetorului de sub pod
noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp
în cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puținilor clienți rămași
vocile tari și răgușite umpleau aerul călduț,
plin de un miros greu de transpirație
la o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în pahar
și asculta cu atenție o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârșea
cerșetorul termină ultima sorbitură
după care cerși de la o masă vecină cinșpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om
o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghițitură prelungă
se închise la toți nasturii paltonului său ros până la căptușeală
își aprinse o țigară
[...] Citește tot
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și radio, adresa este: