Citate despre moarte și roz
citate despre moarte și roz (inclusiv în versuri).
Norma Desmond (crede că Joe e antreprenor de pompe funebre): Sicriul vreau să fie alb iar în interior să aibă atlaz alb sau... roz. Sau poate roșu! Roșu aprins! Să-l facem cât mai vesel!
replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i o telenovelă
Viața-i o telenovelă ce rulează pe ecran,
pictată cu acuarelă pe al timpului cadran.
Pictată în roz și negru, te ridică, te coboară,
până inima îți șade și sufletul stă să moară.
Dispare ecranul vieții, timpul din cadran se gată,
dispar zorii dimineții, telenovela e moartă.
poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuptor
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte câine
Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
și cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu
Foarte pasăre am vrut
să-ți adorm doar peste scut
lepădat și început
de numai ce m-a durut
Foarte om poate-aș fi fost
dacă-aș fi știut vreun rost
ce este în tine os
și ce este roșu-n, roz.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei
O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită;
O, însenină fața ta de nea.
Nu știi că-n piept inima mea rănită
Tresare-adânc la întristarea ta?
Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită
Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o simulezi - eu simt
Fiori adânci în pieptul meu trezind.
Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă
Când râzi, când plîngi, când mă săruți, când - ah!
Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă!
Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah
Ei strălucesc ca stelele focoase
Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!
Și te iubesc, și te sărut, te-ador,
Amorul meu, nespusul meu amor!
O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,
C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Drumețul
Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.
Adormit se arcuiește puntea peste viitură,
Un chip mort însoțește pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.
Departe păstori proslăvind. În roca veche
Privește dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezește înfloritul vânt, trilurile a morților aievea
Și pașii înverzesc în liniștita pădure.
Asta amintește de pom și animal. Domoale trepte de mușchi;
Și luna,
Lucește scufundată în triste ape.
Revine iar și umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin orașul în ruină.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Frumoaselor ființe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:
Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:
Tu, care ești acuma un ornament al vieții
Și doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluiești plăcerea pe dinăuntrul feții,
Și dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:
De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morților solie.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă în oglindă
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citești nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Și pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstignirea textului roz
Ay frumoaso ce te-aș...
zi de vară până-n seară
într-un du-te-vino-du-te
doar plăcerea să ne doară
Zi de vară până-n seară
aș schimba numai poziții
și te-ai face foc și pară
de-aș opri să schimb muniții
Aș schimba numai poziții
într-un du-te-vino-du-te
echinoxuri și solstiții
ay frumoaso ce ne-am...
Zi de vară până-n seară
de ciudă moartea să moară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Eliade
Tăceți! Cearta amuțească - E-o oră grea și mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieții visuri - oștiri de nori - apare
A morții umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfințește și dumnezeii mor.
Aducați-vă aminte de-acele nalte poze
De frunțile-n lumină a vechilor profeți,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț
Și-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Și sufletul lui mare, adâne și îndrăzneț,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii și-al ei mântuitor.
El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viața lui se stinse în munții slabi și suri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetiție generală a ultimului drum
Cum vise și speranțe se nasc doar în zadar
Azi moartea o salut iar vieții îi pun belciug,
Visez un ultim show să-i las lumii în dar,
În dric blindat de sticlă și fără de coșciug.
Îmi iau coroane singur, din alea naturale,
Tocmesc și gospodine experte în colivă,
Invit vreo opt amante să-mi fie bocitoare
Iar la priveghi să-mi cânte neapărat o divă.
Și ne distrăm, și bem, jucăm desculți în foc,
În pauze concepem copii și epitafuri
Iar la crăpat de ziuă o luăm ușor din loc
Spre cimitir, solemn, soboruri și tarafuri.
Iar eu... ce stare de plăcere, ce-mplinire
Pilit și tolănit ca Ramses pe patul auriu,
Înconjurat de flori, condus spre nemurire,
În dricul cel de sticlă, defunct și totuși viu.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Stoica (8 octombrie 2023)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Cu ce scop te întorci iarăși, aprilie?
Frumusețea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuților muguri somnoroși.
Știu ce știu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii șofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificație ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncați de viermi.
Viața, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre niște scări care duc nicăieri.
Și ca și cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind și împrăștiind flori.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea visurilor
Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Și palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!
Și noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică și vagă
Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.
sonet de Ștefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Condensatul...
. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită să mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare
și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...
și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață frumoasă
Când totu-i ROZ, muncesc de ZOR
Căci orice RON alungă-un NOR;
De prea mult ROM eu n-am să MOR
Și-având un ROD, iubesc cu DOR!
epigramă de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
Iubirea noastră, Riri, se va sfârși. Ce vrei,
Iubirea... e o vorbă, un mic pseudonim
Ce ne-amuzăm să-l punem acelui obicei
De-a-ne culca-mpreună convinși că ne iubim.
O, nu... nu fac o glumă sau scenă de prost gust
Nu sunt bolnav (cu toate că sufăr de migrenă)
Nici n-am băut nimica... lichior, malaga, must,
Ori altă băutură de marcă indigenă.
Atunci?... O întâmplare, un lucru de nimic,
Am întâlnit pe stradă trecând o-nmormântare;
Idei asociate... amurg... anticipare...
Și am venit la tine cu șovăiri de dric.
Nu mă-nțelegi... Acuma, mi-ești încă dragă, Riri,
Căci îmi iubesc în tine amorul meu limfatic.
Dar va veni și ziua firească-a despărțirii...
Când?... O necunoscută-ntr-un calcul matematic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul privighetoarei între roze
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.
O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă.
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.
Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nopți
Sunt nopți în care văd poeți
Cu stridența gândirii lor piezișe
Și simt vântul vesel
Înălțându-și coama... vuind ...
Sunt nopți în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcușul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.
Sunt nopți în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Și aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.
Sunt nopți în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viața celor morți și aud bătând lent
Inimile celor meniți
...doar să viseze.
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și roz, adresa este: