Citate despre moarte și scepticism
citate despre moarte și scepticism (inclusiv în versuri).
De nu ne-am îndoi de noi înșine, scepticismul ne-ar fi literă moartă, îngrijorare convențională, doctrină filozofică.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaful unui sceptic
Prevăzând că am să mor
M-am lipsit de ajutor.
Am doi medici, buni amici:
Cum să fac din ei complici?
epitaf epigramatic de Francisc Gavrileț din Epigrame pentru eternitate (1980)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitie
Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânăr
Pentru a nu fi stăpânit,
Prea bogat
Pentru a-și aparține;
Prea înțelept
Pentru a lupta,
Prea curajos
Pentru a nu fi rănit
Prea sceptic
Pentru a nu fi înfrânt;
Prea înfrânt
Pentru a nu fi liber,
Prea liber
Pentru a nu fi umilit,
Prea umilit
Pentru a muri.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans macabru
Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
...Și opinia unui sceptic
Privesc această temă cu tristețe
Ca la rostirea unei vreri deșarte:
Când tinerețea-i fără bătrânețe...
Ce naiba punem între ea și moarte?
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi. Bolnavi de o sterilă sănătate. Plusul nostru de vitalitate, neavând direcție, suferim prea-plinul ca un minus. Ciobani decadenți - țăranii; fleacuri sceptice, domnii. Iar între ei, câțiva inspirați, ce doresc moartea ca să scape de năpăstuirea osândei generale. - Mai bine am muri cu toții, decât să fim atât de puțin! Să dăm foc inimilor noastre, să ne secerăm întrezăririle, să ne salvăm printr-o pieire vrednică! Să geamă spațiul sub vijelia sângelui nemângâiat! De-am lăsa măcar o pată, vastă, de strălucire, care să fie îndemn pentru acei ce-ar fi cândva ca noi! Ce suntem și ce-am fost, nu mai putem să fim.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și scepticism, dar cu o relevanță mică.
Detalii
Aș zice acum că știu foarte bine
Dar nu știu precis unde
De aceea nu mă pot abține
Să știu în spate ce se ascunde.
Mai important este că nu știu de ce!?
Deși paradoxal știu cum,
Răspunsurile îmi par apocaliptice
Și nu vreau să fac un lucru oricum.
De aceea mai întreb încă odată,
Detalile să îmi ofere întrebarea
Mult așteptată și asumată
Ce precis îmi va modifica abordarea.
De aceea mă frământă... de ce merit?
De ce mai despic firul în patru!?
De ce sunt sceptic, când totul este lămurit
De ce mă mai mir că cerul este albastru.
Precis în detalii m-am născut
Și-n detalii probabil am să mor
Totul mi se pare contrafăcut
De aceea întrebările mele dor.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga
Frați oameni, lăsați-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aș pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea dușmanului este moartea mea,
viața prietenului este viața mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproși s-au ascuns, a venit echinocțiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjurația sixtină pune un nud în față, fiica Afroditei,
Iluminații păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat plutește deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacții adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuiește?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAȚIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica și Doretta.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără glas
! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva cald și rafinat,
trupu-ți, azi, e stat în stat,
iarna viscolește-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viața-i îngropată-n vers,
ce tristețe-n Univers!,
murim de esențial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem nevoie de tine. Ești o persoană indispensabilă și contribuția ta pentru noi, restul lumii, este foarte valoroasă. Nu abandona ideea că ai o misiune pe care doar tu o poți duce la îndeplinire. Dacă renunți, îți vei petrece restul zilelor cu dorința ca vremea ta pe acest pământ să o fi petrecut cu mai mult sens. Azi, acum, aici, muncește pentru a-ți descoperi propria ta voce și începe să influențezi lumea din jur cu ea. Poate la început vei fi sceptic legat de rolul tău în această lume însă asigură-te că la sfârșitul vieții vei muri gol pentru că toate darurile tale au fost oferite.
citat din Todd Henry
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuitorii
nu știu dacă ți-am spus
dar în lumea mea se merge invers
adică în mâini
și avem toți frunțile julite de pietre și de timp
când se roade carnea după falangele degetelor
le desprindem de noi și le facem fluiere
ca apoi strânși în jurul focului
să cântăm din ele
cu bucurie uneori dar și cu ciudă
- să ne auzi cum urlăm din degete a durere!
de cum intrăm în această lume
ne dezbrăcăm în grabă
hainele lumești
altfel ne-ar arde carnea
și sângele
în goana nefirească a cailor verzi
cineva mi-a vorbit despre
cimitirele zburătoare din est
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ni sunt visătorii?
Nu știu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare,
Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire,
Și împrăștie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite,
Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite,
Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare?
Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?...
Și în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță din Sămănătorul (10 mai 1901)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hrana cea de taină
Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.
Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.
Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insectarul comun
Desconspirând vecia cuvintele ne leagă
Incontinența vieții de inimi și de minți,
Nutrind în neființă speranța cea mai vagă
În viitorul proxim și sceptici mai cuminți.
Parcurgem absolutul dormind în insectare
Cu lacrimile sparte de acele din noi,
Cu pagini din scriptură jertfite pe altare,
În temple nesfințite, călcate de nevoi.
Proliferând în slovă absurdul și abstractul,
În slăvi se proiectează celebrii zilieri,
Contrasemnând orbește cu necuratul pactul,
Își caută nimicul și zilele de ieri.
Astfel acceptul însuși căzut între respingeri
Își leapădă bun-simțul de simplu muritor
Și cu aripi de pleavă aleargă după îngeri,
Chemându-i să-i asculte la lecții despre zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica la poezia "Ocean de iarnă între noi..." de Violetta Petre
Un reumatism mă bâtuie prin oase,
Sunt tepăn, ca pe munte, un ascet,
Să te sărut aș vrea, dar fac grimase,
Că am rămas blocat, ca la balet.
Te-am răstignit cu funii răsucite,
Orizontal degeaba mi te-am pus,
Te-ai dezlegat ușor, căci păsămite,
Plutești ca un balon, de jos in sus.
Câteodată arzi ca o văpaie,
Și rece uneori ca răcitura,
Ca-n zilele când gazele îți taie,
Când nu ai bani să îți plătești factura.
Cu frigul tău mă faci mereu să mor,
Degeaba în genunchi implor iertare,
Să pot să vin la tine-n dormitor,
Îmi pun bocanci și schiuri în picioare.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vid ce pustia spațiul, sufletul
îl iubeam, da, îl iubeam!
pasiunea pentru el era legată
de insomniile mele,
de nervii mei incandescenți,
întinși să plesnească sinapsele,
pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă.
toate au fost înlocuite de acreală,
de zbucium, de scepticism și de anxietate.
(pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice),
căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție,
de mult mi-aș fi ieșit din minți
și mi-aș fi zburat creierii.
am citit enorm toată viața,
am citit ca un fel de dezertare,
ca un fel de răzbunare a omului din carapace.
am vrut să intru în tratate de filosofie,
să intru în viziunea altora
era o fugă, în cărți,
era o fugă de iubire
un fel de moarte,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ați aflat deja cine face parte din Comisia Disciplinară?
Traian: Nu pe toți, dar i-am aflat. Și ține-te bine, președintele Comisiei este o veche cunoștință de-a ta. Se numește Doru Dragoste.
Lucian: Cum?! Ah, dacă-i vorba despre dânsul, e clar: Sunt deja mort și îngropat; caz clasat, fără drept de recurs... Sunt condamnat!
Traian: De ce crezi că ar fi astfel?
Lucian: Păi, e vorba despre fostul meu profesor de istorie. Și câte a îndurat dânsul din cauza mea, a lui Alex și a lui Nis; cine știe mai bine decât mine?! Acum are ocazia să se răzbune...
Traian: Deh, eu v-am spus mereu să fiți cuminți, dar voi trei nu binevoiați să-mi dați niciodată ascultare.
Lucian: Din cauză că totuși, mereu erați de partea noastră.
Traian: Ah, acum tot eu sunt vinovat... Mersi, ești tare drăguț!
Lucian: Dom' director, n-am vrut să spun că ar fi fost vina dumneavoastră. Nu v-am acuzat.
Traian: Lasă, nu contează. Să știi totuși că domnul Dragoste te aprecia mereu, în ciuda nebuniilor tale copilărești. Și nu cred că ar avea în gând posibilitatea răzbunării acum. Deci, nu ești deloc condamnat, nici mort, nici îngropat.
Lucian: Sper să aveți dreptate. De altfel, se va vedea mâine.
Traian: Nu, mâine nu te vei confrunta cu fostul tău profesor de istorie; acesta se va prezenta doar în ultima zi, la pronunțarea deciziei finale a Comisiei, pe care dânsul o va expune. Bineînțeles, între timp, va fi bine pus în temă în legătură cu cazul tău.
Lucian: Nu cred că ar fi nevoie; mai repede i-ar pune dânsul în temă pe ceilalți membrii ai Comisiei, în legătură cu cazul meu.
Traian: Nu, Luci, dânsul nu știe încă nimic despre cele întâmplate recent.
Lucian: Fiind vorba despre mine, nu-i va fi foarte greu să-și imagineze; cu siguranță, nimic bun...
Traian: Crezi că ar avea o impresie atât de proastă despre tine?
Lucian: Mai mult ca sigur.
Traian: Oh, nu-mi place deloc scepticismul ăsta de care dai dovadă; nu-ți este de nici un folos! Ai face mai bine să nu te mai gândești astfel. Încearcă să te aduni!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare zi urmăriți pe cât posibil să învățați ceva nou, atât despre voi, cât și despre ființele pe care le iubiți. În fiecare zi focalizați-vă, măcar din când în când, cât mai stăruitor, atenția și urmăriți să deveniți cât mai conștienți de toate cele care sunt atât de frumoase, atât în cei dragi care vă înconjoară, cât și de toate cele bune și frumoase care se află în universul vostru lăuntric. Vegheați și nu-i lăsați niciodată pe cei sceptici sau pe cei cu sufletul mort, care sunt perverși și răuvoitori, să vă convingă prin sugestiile lor calomnioase, viclene și veninoase, de contrariu.
Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înțelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scepticismul nu îți îngăduie nici să mori, nici să trăiești, doar să suferi.
citat din Alexandru Vintea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și scepticism, adresa este: