Citate despre moarte și smerenie
citate despre moarte și smerenie (inclusiv în versuri).
Arhieria este direct proporțională cu smerenia; Hristos este arhiereul prin excelență fiindcă este singurul care S-a smerit până la moarte. Tot arhiereu a fost și Alexandru Borgia. Pot oare să stea alături?
citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vorbim de blândețea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă și enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însușire a sa pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a primit să moară de moartea înfiorătoare de pe cruce nu pomenim. Însușirea aceea e curajul.
Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
...pentru ca nu trebuie curaj decat pe parcursul devenirii, ca sa poti poarcurge evenimentele. La sfarsit, cand moartea eroica este [...] | Citește tot comentariul
Iubirea a dat faliment, ca și umilința, smerenia. Omul vrea să fie acuma mândru și stăpân, și egoist, să lupte și să-și biruiască vrăjmașii, oricare și oriunde ar fi ei. Când mori luptând, moartea e răscumpărată, și când izbutești prin luptă, victoria e mai dulce.
citat celebru din romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Nirvana!
Apocaliptică, în stil de axion
O, bucură-te, neființă,
Că slava-mpărăției tale,
Din biruință-n biruință,
Vestit-a vecinica ta cale,
Și pururea ai zămislit
Un dor de ducă nesfârșit!
Din firea lucrurilor toate
Ai izvorât în ochii minții
Și-ai dat noroadelor cercate
Atotputerea năzuinții,
De-ți cântă azi ca nimănuia:
"Mântuitoare! Aliluia!"
Purcede slava de la tine,
Izbăvitoareo nențeleasă
Din lumile așa senine,
Tu vecinica Morții crăiasă!
Și ție uneia, smerit
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înalt Prea Nesmeritului Andrei Andreicuț, mitropolitul Mitropoliei Clujului (pentru care CNSAS a dat verdict de colaborator al Securitatății), care a fost la Realitatea TV cu o podoabă uriașă la gât (pamflet)
Văd la gâtu-ți o podoabă
Mare cât un sfert de roabă,
Aur mult, făr' de rușine,
Cu safire și rubine.
Dacă-ai vinde-o pe dolari,
Mulți orfani ar crește mari,
Și, mă jur pe tine-Avrame,
Mulți n-ar mai muri de foame.
Trebuie, fir-ar să fie,
Să ai și tu modestie;
Fii cu-adevărat smerit,
Nu luxos și ipocrit.
Ia exemplu de la Crist,
Simplu fii și altruist,
Bun și iubitor de oameni;
Tu cu El nu te asameni.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (2 decembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 7
Uite! În Orient, când milostivul soare
Se-nalță înflăcărat, toți cei de pe pământ
Omagiu îi aduc, fiindcă din nou răsare
Și-admiră cu respect frumosul disc preasfânt.
Netulburat el suie ca pe un deal ceresc
De parc-ar fi un tânăr ce are mult curaj
În timp ce muritoare priviri îl însoțesc
În auriul său măreț pelerinaj.
Dar când de la zenit, cu carul ostenit,
Ca-n vârsta neputinței, începe să coboare
Ochii ce pân' atunci smeriți l-au urmărit
Văzând că vine-n jos privesc spre altă zare.
Așa pățești și tu în viață, mai târziu,
Nu mai atragi priviri și mori dacă n-ai fiu.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini verzi. Cu moartea pe moarte călcând
Dacă aș putea să îmi vopsesc părul
chiar aici, la rădăcina sufletului
cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere
din crucile de lemn înmugurite, din pletele de iarbă ce se-nalță
pe creștet de mormânt, sfidând acest
trudit pământ, dragii mei, scumpii mei, preaiubiții mei
mi-aș lăsa breton lung, ca privirea mea defrișată
să nu ducă vreodată lipsă de primăvara în care
ne vom ridica împreună, în verde veșmânt
ca ochii mei despodobiți de lacrimi să primească
binecuvântarea genelor încărcate de rouă
ca nările mele despuiate de miros să-și amintească
parfumul smereniei lăsat de ghiocei, în plecăciunea lor
ca jarul nestins al dorului meu, nepermis fumegând
acolo unde drepții se odihnesc, să pomenească
de moartea Sa, pe moarte călcând.
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În subteranul vieții
În subteranul vieții
Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Și stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu țepi și inamică
Iar viața e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.
În subteranul vieții mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Și-"oșteni" cu mâna pe trăgaci
Așteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.
Se pare că-ar mai crește "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Și inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călugărul nevrednic
Bătrâna mănăstire își înălța pereții
Cu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,
Și trupurile stoarse de asprele canoane
Cerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.
Câmpia semănată de Crist era în floare,
Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,
Își dăruiau silința trudind prin cimitire
Și morții aducându-i smerită închinare.
- Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie sunt
Și n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie.
O, biet sihastru-al lenei, când voi putea să știu
Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,
Să fac un lucru-al mâinii și-a ochilor beție?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără smerenie nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Fără ispite nu se câștigă smerenia. Vom trece prin truda și cazna tăierii propriei voințe. Ne vom smeri cugetul și astfel vom urca spre înălțimi. Alt drum nu există. Smerindu-ne ne vom înălța. Dacă nu ne smerim, vom rămâne jos, în patimi și neputințe, și în acestea vom muri.
Părintele Efrem Athonitul în Despre credință și mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că ești numai Tu, iar Tu ești în mine și în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viața mea e în Tine, și de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire și cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire și mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul și mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginți, răzbunării; mă lupt cu prejudecățile dorinței de putere, statului, teologiei, științei. Mă lupt prin străduința faptei și gândului, prin renunțare de sine, smerenie, sinceritate și înfrânare în faptă și vorbă. Știu că viața e numai iubire în prezent și că pentru viața spirituală nu există suferințe, nu există moarte, există doar ce dorește sufletul, doar binele. Mulțumescu-Ți Ție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugind fata împăratului de la curtea tătâne-său, apucă pe căi dosnice, pe cărări neumblate de picior de om. Ea se feri ca să nu o vază nimeni, și fugi și fugi, până ce ieși din împărăția tatălui său. Trecând hotarul, îi mai veni nițică inimă. Unde până aci umbla cu moartea în sân, acum se mai liniști olecuță. Merse ce merse, și ajungând la curtea împăratului locului aceluia, se puse la poartă cu chip umilit și smerit. Iară daca ieși bucătăreasa și o văzu, i se făcu milă de dânsa și înduplecându-se de rugăciunile ei, o primi înăuntru. Spuse și împărătesei că o fată sărmană și nenorocită a năzuit la curtea împărătească și o rugă ca să o priimească să fie găinăreasa curții. Împărăteasa se înduioși când auzi că o sirimană nevoiașă cere adăpost de la dânsa și porunci ca să o puie îngrijitoare de găini; dară ea, bucătăreasa, să răspunză de dânsa.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărat a înviat!
Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Și vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morți. Iar fețele cernite
Se luminau deodat' cu bucurie mare
Și-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe fețele umbrite.
Măslinii au uitat de răni și suferință
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduință
Și bucurie mare aduse pe pământ;
Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"
sonet de Radu Băeș din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu de ce, dar pe măsură ce trece timpul văd cum în nedreptatea condamnării tale se oglindește și nedreptatea condamnării de mai târziu a lui Hristos. Tu, iubite Socrate, mori împăcat și calm, ridicându-te la Zei în vreme ce Hristos, simțindu-se părăsit de însuși Dumnezeu, coboară, cu toată smerenia sa, până în hăul cel mai întunecat al condiției umane. Fără Hristos m-aș teme de eternitatea morții, fără tine mă tem de lipsa de sens a gândirii. Intre moartea lui Socrate și moartea lui Hristos regăsesc noima de a trăi în perspectiva implacabilă a morții și bucuria de a căuta adevărul în proximitatea intolerabilă a minciunii.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și smerenie, dar cu o relevanță mică.
Peter Quince la clavir
I
La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleași sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoție, nu sunet;
Și astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,
Gândindu-mă la rochia ta în nuanțe de-albastru,
Este muzică. Reamintește acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,
De acea seară verde, caldă și clară,
Când ea se îmbăia în nemișcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionați, pândind-o, simțeau
În esența profundă- a ființei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălțând fragede osanale.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit
Dacă, legea a treia a dinamicii se aplică în fizica universală,
atunci moartea ne-ar da un recul, cu o forță egală...
păcat, de atâta școală!
Cum, nașterea, se spune că nu poate fi din nimic, niciodată,
eu fiind deja, e clar că exist dinaintea nașterii eternității...
și nici nu mai văd rol, posterității!
Iubirea, fiind idiopatică, este definitiv incurabilă
și culmea, victimele nu se plâng...
e doar o chestiune de... răsfrâng!
Inevitabil, deci fiind tot rotund, nu-i niciodată un sfârșit
și-i neînțeles cum mărul este fructul cel oprit,
că n-am fi fost; nici laicul, nici cel smerit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uraganul
Spre-asfințit, la orizont, o linie-argintie,
Parcă din cea mai neagră beznă apărută,
Scânteind ca sabia lui Azrael,
Semnalizând o răfuială, o dispută:
Tot mai amenințătoare întunecimea s-a-încruntat,
Apoi s-a albit linia, înfricoșătoare ca un șarpe.
Toți cei care-o priveau știau bine prevestirea-aceea
Simțeau că uraganul este foarte, foarte-aproape!
Până la bompres talazurile s-au înălțat,
Cei mai bravi au devenit smeriți ca preoții;
Tunetele se-apropiau învolburând oceanul
Cu rânjete mai fioroase c-ale morții:
Velele și straiurile fâlfâiau rupte-n două,
Catargele și vergile gemeau fenomenal,
Cerul, negru ca smoala, se-apropia de ape
Se-avânta până la cer catargul principal.
[...] Citește tot
poezie de Charles Swain, 1801-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace vouă!
Nicicând n-a fost un Paște mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creștini.
E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt și e păcat.
N-au învățat, se pare, nimic din Atlantida
Și nici din Hiroșima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer și cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.
Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Și pelerini cu torțe și scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfințit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Isus e izvorul
Din tristețea cea mare,
Tu mergi pentru a recunoaște,
Pe Isus cel etern, din care,
El învie și viața din nou renaște.
Noi spre infinit suntem niște scântei,
Suntem dependenți de ce este sfânt,
Isus e singur între dumnezei
Și-nvie din morți după al său cuvânt.
El este iubire și nu este iad,
S-a chinuit pentru noi și pentru cei ce mor
Și știe că e un chin pentru cei ce ard
Și-un compromis pentru libertatea lor.
Omul e liber în viață s-aleagă,
Să spună tată celui ce merită,
Să judece și să-nțeleagă,
Ca atitudinea să fie smerită.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (20 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și smerenie, adresa este: