moarte şi trenuri

Inscripţii la ţigări

Aşteptând un tren în gară
Tacticos scoate-o ţigară,
Zice el nedumerit:
"O să mor sau am murit?"...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (noiembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul morţilor

Cât e noaptea-n lung şi-n lat
nu s-aude un lătrat.
Colo numai dintre spini
pân' la stelele-n vecini
licuricii dau lumini.

Licuricii cu lămpaşe
semne verzi dau spre oraşe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-1 va auzi.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locomotiva partidului i-a tras pe linie moartă.

citat din David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracula: Toţi suntem obosiţi! Dar, iată, în gară au sosit iar trenurile morţii! Cine să le descarce? Unde sunt oamenii? Am nevoie de oameni ca să descarce şi să încarce oameni!

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...

In ceaţa deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane şubrede
Din fier armat.

Şuieră si acum
De parcă-şi ceartă morţii,
Camarazi pierduţi printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.

Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Gingrich: Dar cum rămâne cu doamna Cunningham vs. Baltimore şi Ohio Railroad, U. S. District Court, Eastern District of Ohio, nr. 89/27. Doamna Cunningham, în drum spre Cincinnati, ca să-l viziteze pe unchiul aflat pe moarte, rămâne blocată în toaletă din cauza unei încuietori defecte. Maşina e ataşată unui alt tren şi ajunge în cele din urmă în San Bernadino California, moment în care unchiul e deja mort iar ea nu figurează în testament. Aşa că dă în judecată Căile Ferate pentru despăgubiri. Îţi sună cunoscut?
O'Brien: N-am auzit în viaţa mea!
Willie Gingrich: Deloc-deloc? Ei, bine, domnilor, dumneavoastră aţi reprezentat Căile Ferate în instanţă.
O'Brien: Da?
Willie Gingrich: Şi aţi pierdut.

replici din filmul artistic Prima de asigurare (19 octombrie 1966)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul istoriei noastre a a fot tras pe o linie moartă în halta de la Ialta.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea e un tren deraiat într-o gară pustie, fără linie de refugiu. Nu trăieşte, ci moare încet, acoperită de mizeriile propriilor nimicnicii.

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metroul

Noaptea, în staţia umedă de metrou
Când ultimul tren a plecat, îngheţat sloi,
Încordat şi-atent, aud în spate'un ecou:
... Paşii tăi. Să mor şi nu privesc înapoi.

poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde, dor de mamă

Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Şi eu nu ţi-am adus măcar un colţ de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici eşti verde mâine.

E vremea şarpelui de oţel pe linii de marfare,
Şi tac şi taci, române, când trenul şuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, şi negreşit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au ruşinat şi au plecat din ţară.

Ruşine mi-e de moarte, de voievozi şi de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să pleci?

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai niciun tren.

Clipa absurdă
Si, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Incă nu-i gata,
In hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai sa pleci.

Deocamdată,
Incă de ieri,
Acarii înşişi
Se simt şomeri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (28 decembrie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveillé

Azi ne spânzură-n puşcăria de lângă calea ferată.
Fluiera locomotivele de te trec fiori
Şi gem roţile trenurilor noaptea toată
Pentru oamenii care mor în zori.

poezie de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut...

Caut câinii ce mi-au răpit tinereţea
Şi-o fericire pierdută de tren,
Caut şerpii ce-mi învenină tandreţea
Şi vântul ce-mi fură-un catren,
Caut soarele ce-mi lumină tălpile
Prin valea pustiei cu susul în jos,
Caut naftul ce-mi stinsese lămpile
În viforu îmbrăcat cu suflet pe dos,
Caut Norul ce-ades' m-a umbrit
Prin arşiţa nopţilor sterpe şi goale
Şi inima-mi caut ce-n moarte-a înflorit
Din moarte răzbind să se scoale,
Mă caut în tot ce-am rămas şi-am trăit
Să aflu de-i mort ori încă e viu
Năravul acela viclean şi înrăit
Născut prea devreme şi înnăscut mai târziu
Şi-n talere pun - căit" - "necăit -
Să aflu degrabă de-s gata să fiu
Pe Norul de slavă răpit.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul spre neant

Eu vin cu toată viaţa mea şi gulerul deschis
Şi pe peron aştept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări şi nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari şi pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau şi inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ţipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, şi mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aştept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îsi petrecu viaţa aşteptând mereu ceva: pe tatăl ei să se întoarcă de la lucru, scrisoarea iubitului care nu mai sosea, examenele de la sfârşitul anului, trenul, autobuzul, convorbirea telefonică, vacanţa, sfârşitul vacanţei. Acum trebuia să aştepte moartea, care venea la o dată fixă.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară
Adăugat de alina sooz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note din tren

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Şi osiile cantă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparţiri prin staţii, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, privelişti fumurii,
prin staţiile vieţii frânam, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele mă fac mereu să mă cufund în visare, la fel cum, poate, şi punctele negre care reprezintă pe hartă oraşele şi satele mă fac să gândesc. Mă întreb: de ce punctele luminoase trebuie să fie mai puţin accesibile decât punctele negre de pe harta Franţei? Dacă mergem cu trenul în Tarascon sau poate în Rouen, am putea la fel de bine, prin moarte, să ajungem pe o stea.

Vincent Van Gogh în scrisoare către fratele său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri neîmplinite

Ele sunt ca trenurile pierdute
Care nici n-au plecat din staţii
Sau ca zborurile căzute în derizoriu
Care n-au decolat spre azur
Toate din tagma rătăcirilor
Vezi că iubirile au viaţă în sine
Dar mai întâi trebuie să se nască
Şi unele mor înainte de a se naşte
Iar alea sucombă hai hui
Şi atunci se risipesc şi dispar
În spaţii triste de regrete
Şi în cuantumuri de nostalgii
Acele care erau posibile
Cândva erau cât pe ce să fie
Dar nu a fost să se împlinească
Ele pe urmă amplifică drame
Şi multiplică alte ne împliniri
Sfârteca ceva prin suflete
Şi taie răni adânc în răsuflări
Ori sfâşie văzduhuri de dor

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (14 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintele s-a deplasat la o întrunire cu trenul personal; cu această ocazie, personalele celorlalţi au tras pe linie moartă.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!