Citate despre moarte și vânătoare
citate despre moarte și vânătoare (inclusiv în versuri).
Unui vânător încornorat
Muri, ucis la vânătoare
De gloanțele unui imberb,
Fatalitate nemiloasă!
Îl confundase cu un cerb.
epigramă de Petre Stănescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a alunga ideea morții, mergi la vânătoare, muncește, caută să te distrezi.
citat celebru din romanul Anna Karenina de Lev Tolstoi (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La înființarea căminului de studente "Carpați", din Iași
Mor prin munți, la vânătoare
Zeci de mii de căprioare.
Bine c-au făcut, din milă
Și un loc pentru... prăsilă.
epigramă de Marin Sorescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul, neavând dușmani naturali, nu-l mănâncă nimeni și moare numai de bătrânețe. Și cum moare? Îi cad dinții și nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Și moare ca un bicisnic, mâncat de furnici și de muște.
citat din Bartolomeu Anania (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia e ca focul care arde. Mai amară decât moartea este femeia, că e ca lanțul vânătorilor, sufletul ei e ca o plasă, mâinile ei ca niște funii.
citat celebru din romanul Numele trandafirului de Umberto Eco (1980)
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puritate
Hermina-i doar un pic de viață,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.
Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cât ține ea la pur.
Hăitași cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.
Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când venea Mihai vara, în vacanță de la Wienna, mergeam amândoi la vânătoare de rațe la un iaz de pe moșia Cucoreni, el cu pușca pe care o luase tata la moartea lui Iurașcu și eu cu una mai mică, pe care o avea tata de la Balș.
citat din Matei Eminovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iepurele
Iepurele care și-a inventat acel țipăt
ca să stârnească mila vânătorului -
dar nici vânătorul, nici câinele lui
n-au renunțat vreodată să-i înșface
trupul, ca pe o mănușă de blană,
caldă încă de purtare -
iepurele care n-a inventat nimic decât un țipăt
mai puternic decât alcătuirea lui,
ca să-și facă intrarea în moarte,
iepurele care nu are altă imagine
despre solemnitate, decât sfâșietorul,
ridicolul țipăt al lui...
poezie de Nina Cassian din Suave (1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună!
Bună! Chipeș vânător,
Trage, fă un mic efort.
Poc! Și animalul
A căzut - e mut și mort.
Nu se-arată, nu atacă, nu înșfacă,
Nu mănâncă și nu bea. Ce splendid sport!
poezie clasică de Walter de la Mare din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul vânător
Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am să stau să vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.
Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când ai decis să practici pescuitul sau/și vânătoarea ca sport, te-ai gândit că distracția ta e clădită pe suferința, agonia și moartea unor animale nevinovate?
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Condorul
Fericit condorul
pentru care piscurile munților
nu sunt niciodată prea înalte
Condorul
invidiat de toate viețuitoarele pământului
și care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici
Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător
De vânătorul
care nu poate ajunge la el
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiva închipuită
Într-o vreme și eu aveam un creier frumos,
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
[...] Citește tot
poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând 9
Să smulgem fildeșii din Alifantis
Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
vânat
Leneș și în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Și tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vânător trage un foc de armă într-o pădure, prada cade, iar el aleargă să o ridice. Dă cu cizma peste un mușuroi de furnici înalt de două picioare, le distruge acestora casa, le împrăștie până departe pe ele și ouăle lor... Nici cele mai filosoafe dintre furnici nu vor putea înțelege vreodată ce a fost cu obiectul acela negru, imens, îngrozitor, cizma vânătorului deci, care a pătruns dintr-o dată în sălașul lor, cu o nemaipomenită rapiditate, precedată de un zgomot infernal, însoțit de o jerbă de flăcări roșietice... Tot așa stă treaba și cu moartea, viața, eternitatea, lucruri tare simple pentru cine are organele suficient de ample pentru a le percepe.
Stendhal în Roșu și negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinegetică
Vânătorul, mort de frică,
Tremură-n tufiș de-o oră:
A găsit o păsărică...
Însă este carnivoră!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui vânător muribund
Astăzi face,-n mod ciudat,
Cum făcea odinioară:
În poziția culcat
Dânsul "trage"... ca să moară.
epigramă de Ion Moraru din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
Mă-înconjoară așezate-n rânduri, carte după carte,
În stânga,-n dreapta,-n față,-n spate;
Prin pădurea-aceea enormă de vorbe moarte
Trebuie să vânez păsări vii-n ora care ne desparte
Cum toate firele-s tăiate, dedic această poezie
Celor care-ați simțit dorința de-a muri, asemeni mie.
Amici ai mei, de-aproape sau de departe,
N-aveți de-ales, trebuie să vă trăiți viața-între capetele retezate.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
Sub cerul verii înalt și plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morții mele;
Din iarbă și rouă venit, să mă-întorc la ele.
Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată și-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Și vânătorul acasă de pe munte. "
poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriș, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și vânătoare, adresa este: