Citate despre moarte și văduvie
citate despre moarte și văduvie (inclusiv în versuri).
Moartea lasă văduve o sumedenie de speranțe.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Un asemenea individ, când îi este dat să vadă, de pildă, o înmormântare, este în stare să invidieze pe văduva celui mort că ea și nu el este întâia persoană în coloană ce urmează dricului.
aforism celebru de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei văduve
Spune ea, în tot momentul,
Că-i vădană prin deces,
De-i cunoști temperamentul...
Poți să zici că prin... exces.
epigramă de Nicolae T. Cristescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La masa mea de scris, a fost adevărata viață, pe care am trăit-o realmente. Restul n-a fost decât fantezie... La moartea mea, vor rămâne două văduve: Kitty și masa mea de lucru. Și doi orfani: Bobiță și stiloul.
citat celebru din Tudor Mușatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lamentația unei văduve la cimitir
Funeralii scumpe foc,
Bani pe loc, pe flori, pe dric...
Doar cu groapa-avu noroc:
I-a săpat-o un amic!
epigramă de Vasile Tacu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 9
Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viața-ți irosești burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Și lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Și-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuiește cu larghețe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipește mândra-i frumusețe
Ce astfel piere fără a crea.
Și-acela ce pe alții nu-i iubește
O crimă rușinoasă săvârșește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-te să iei fată frumoasă de neam prost, nevastă lăsată de bărbat și văduvă care-și plânge bărbatul mort.
citat din Anton Pann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei văduve
După moarte, mulți îți spun,
C-a fost soțul prost de bun,
Parcă tu n-ai ști c-a fost,
Toată viața, bun de prost.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când moartea vă va despărți...
Un văduv povestește,-nseninat:
- Când prietenii mi-au zis că-s condamnat
Pe viață, mi-am dat seama, dragii mei,
Că-i vorba numai despre viața ei.
epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, O mireasă, pentru mire, e o soacră-n devenire (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un împărat. Acest împărat avea trei fete. Rămânând văduv, toată dragostea lui el și-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se și văzând sârguința ce punea părintele lor ca să le crească pre ele, să le învețe și să le păzească de orice răutăți și bântuieli, se sileau și ele din toată puterea lor ca să-l facă să uite mâhnirea ce-l cuprinsese pentru moartea mumei lor.
Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Sunt uluit că un om atât de remarcabil a putut să moară", i-am scris văduvei unui filozof. Nu mi-am dat seama de stupiditatea scrisorii mele decât după ce-o expediasem. Să-i trimit alta însemna să risc o nouă gafă. În materie de condoleanțe, tot ce nu e clișeu frizează necuviința ori absurdul.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva veselă
Caierul vieții se toarce,
Dânsa din plăceri se-adapă,
Fiindcă mortul, de la groapă,
Sigur nu se mai întoarce!
epigramă de Valerian Lică din ziarul "Viața Buzăului" (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovăția
mă simt vinovat
nu mai vreau nu mai pot nu mai știu
adio femeilor tinere văduve
sunt mult prea puternic
nu mor!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei văduve
După moartea soțului iubit,
Să nu stea singură în casă,
Să-și ia un animal de rasă.
S-a gândit și... s-a căsătorit.
epigramă de Adrian Timofte (februarie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva miloasă
De când soțu-a decedat
Îl jelește ne-ncetat.
Dă pomană, orișicui,
Ce-i plăcea și dumnealui.
epigramă de Ștefan Lipca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza văduvă
Când un poet vedem că moare,
Ce se întâmplă cu-a lui muză?
Desigur, faptul n-o amuză,
Devine văduvă, se pare
Și-atunci, un alt poet e-n stare,
Să-i ceară mâna, are-o scuză
C-a divorțat de-a sa, obtuză,
Ce plagia la întâmplare
Dar urmărită de blesteme,
Și cu cel nou avu probleme
Azi, văduva cea avizată,
Cu sexapil ce-ncântă satul,
Îi reproșează nevrozată,
Că nu-i "viril" ca răposatul!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de dragoste al lui Har Dyal
Singură pe-acoperișul amenințător ca un eșafod,
Mă-ntorc și privesc biciurile fulgerelor pe cerul gri
Urmele fermecate-ale pașilor tăi acolo-n Nord.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
Sub picioarele mele stă bazarul într-o liniște de moarte
În ocolul lui cămilele trudite dorm în plină zi
Dorm și captivii din raidurile-n ținuturile de departe.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
Soția tatei e bătrână, anii-au asprit-o, iar eu-s povară,
Cenușăreasă-n casa care nu mă mai poate ocroti
Beau lacrimi, iar pâinea pe care o mănânc i-amară.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
*Acest poem este inclus în narațiunea lui Kipling DINCOLO DE CULOARE, o poveste tristă și neîmplinită de dragoste dintre un englez, Christopher Trejago, și Bisea, o tânără văduvă de religie hindusă. Titlul acestuia l-a inspirat pe T. S. Eliott, care a schimbat titlul unui celebru poem al său, astfel PRUFROCK PRINTRE FEMEI a devenit CÂNTECUL DE DRAGOSTE AL LUI K. J. PRUFROCK.
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și văduvie, adresa este: