moarte şi verb

Elegie

Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ţi să cadă,
Asculţi înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.

Pământul întreg se destramă
El trece şi dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?

Urmează mai greu, după greu?
Se moare şi-acolo mereu?
Şi cine mai plânge aceste
Noi morţi fără boli, fără veste?

Tu toate voiai să le ştii,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ţi-o-nchin,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică

Toate verbele numai la viitor şi toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mişună ajectivele harnice culegând nectarul
şi muştele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
şi poetul îşi linge degetele
ca în vechiul proverb.

poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino sa te cert fara motiv.

Vino unde cad dictionare
Si lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul insusi moare,
Vino sa tacem in grajdul meu.

Vino sa te simti neputincioasa
Cand un hat de maini am sa-ti innod,
Vino, vino sa ne facem casa
In adverb de loc cu adverb de mod.

Vino unde mor incet gramatici
Si intregul timp e-un dezacord,
Cand absurzii agramati, apatici
Mor si ei, predicativ, decord.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât - folosind un foarte mic artificiu poetic - mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte.

Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica verbului

Într-un fel cuvintele trebuie aşezate exact
acolo unde se aşază cuvintele
oaia la lup
muntele la cer
câinele la stăpân
păpădia la suflu
morţii la pomană..
Într-un fel cuvintele vorbesc despre noi
mai mult decât vorbim noi despre ele
Ele mor odată cu noi
Şi se nasc odată cu ele!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Am ratat şansa de a lăsa o operă,
Dar eu am scris cu sufletul mereu,
Pe mine verbul mă descoperă, m-acoperă,
Uneori m-ajută Dumnezeu.
Nu-mi pasă de critici, nici aplauze,
Scrisul mă menţine, nu mă-nec,
Pot muri din diferite cauze,
Dar în faţa morţii nu mă plec,
Scriu, precum respir, iubesc anume
O femeie şi, de multe ori, o lume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul crescătorului de stele

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porţi dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.

Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morţii, şi-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine eşti, Iubire? Fără trecut Ţi-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.

- Sunt crescător de stele, din lut le ştiu aroma...
De n-aş fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?

sonet de Dumitru Ichim (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul A FI

mă-ntreabă ce văd în perspectiva fiirii.
În locul meu le răspunde
regnul spiralelor morţii mugind
la muchii gravate pe sticla pătratului
despre care arşiţa de pe buzele luminii
mi-a spus că-i un pahar însetat de cercuri.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa
sau celor convinşi că valorile incerte
şi mirodeniile lumeşti asigură trecerea peste Aheron.
Antrenaţi-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l priveşte
îmbrăţişaţi iscoada, fredonaţi premise
şi dansaţi cu etica
concepeţi ideologii îndeplinirii rostului

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari de suflete

Inima doare...
Nimeni nu ştie cât!
Au venit pescari de suflete
Să prindă perlele existenţei..
Talpa frământă neputincioasă durerea.
O udă cu sânge...
Sufletul plânge!
Braţele se întind ca o caracatiţă
Pe catafalcul cunoaşterii.
Unde sunt oamenii?!
Un mediu acid care nu se mai poate numi Umanitate...
Toxic destin viitorul planetei
Va contopi.
Va răsări un deşert al tăcerii
Şi moarte...
Nu vor mai exista verbe,
Nici noapte, nici zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să mă-ntorc în Ithaca

N-am să mă-ntorc în Ithaca,
Chipul mi-e mască de scrum,
Arsă e puntea suspinelor,
Cioburi de moarte rămân.

Grea e povara aceasta,
Stins mi-este braţul şi-ateu,
Lung e carnajul simţirilor
Prin răscolirea de zeu.

Paşii se-mpiedică-n mare,
Calul troian amputat,
Frâul, şiragul, izvoarele,
Într-un festin vinovat.

Scurmă cu botul de carne
Noaptea, rahiticul cerb,
Scurmă hipnotice coarne
Răstălmăcire de verb.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier (sonet)

Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat şi asimetric.

Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieţii, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.

Înlănţuit pe veci de coapsa morţii
Ce-şi plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopţii

Acelaşi brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorţii
Când îşi ucid trecutele-nceputuri...

sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbina

Verbina este soţia verbului,
Alină o vază de vază,
mi-e sufletul un evantai din Taipe,
dintre silabe aleg Ave.
Prea repede trecem pe lângă moarte,
Nici pe a noastră n-o înţelegem,
Un pas, un alt pas, de noi ne desparte,
Ateh a murit prin fărădelege.
Apa e limpede, ora e-naltă,
Nu ştii când vasul se sparge, se pierde,
Plutim între valuri, schelete şi alge,
Un chip reapare, contur pe-un perete.
Eşti tu, este El, sunt chiar eu, cine ştie?
Ce moare aici, nu aici reînvie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, să taci!

Sfătuitorule, prea mult vorbeşti
Şi n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumeşti",
Aşa că taci şi, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu huleşti!

Nu mai vorbi de lucruri ce nu ştii
Tu, cel ce doar cu vorbe te făleşti,
Eşti mortul ce, spre lumea celor vii,
Îşi vinde-nchipuitele poveşti
Şi tot conjugă verbul "a iubi".

Nu ai habar, n-ai simţuri, n-ai nimic
Cu care poţi veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Aşa că taci! În lume, eşti prea mic.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ai plecat

De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viaţa nu mai ester viaţă.
Fără tine,
totul este gheaţă.
Vin şi eu la tine.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nora – ver

suri şi creaţii – poezie ra
muri nora iuga
dar şi o re
clamă la programul ra
bla bla pe site... b
la ce se poate ajunge când cauţi a con
juga un verb la nici
o persoană cu in-fluenţă
(?!)
când... ca
zi după zi
în organisirile in
spiratorului protococ
dar şi o re
clădire a cocului un
ic al poeziei în
alte când cauţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn preasfintei gramatice

Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale,
Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc,
Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine,
Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine?
Cardinale – acuzative, virgulă şi period,
Două puncte – adversative strict coordonate-n mod
Şi superlativ prezinte derivat din vocative,
Prin vocala secundară cu terminaţiuni pasive,
Declinări adverbiale negative-n absolut
Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut,
Relativ invers compuse prin adverbe ca moţiune,
Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!