Citate despre mofturi și naștere
citate despre mofturi și naștere (inclusiv în versuri).
Solitudinea naște mofturi.
citat din Mary Wortley Montagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, și, deși democrat prin naștere, el face parte din aristocrația inteligenții, a meritului, științei, artei, culturii ș. cl. Dar... născut dintr-o veche familie de adevărați boieri, cari au știut totdeauna să pună interesul patriei mai presus de interesele de clasă renunțând la privilegii, el, aristocratul get-beget, este adevăratul democrat...
Ion Luca Caragiale în Moftangii, Românul (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta nu se naște dintr-un moft sau din fală, plictiseală, ci dintr-o interioară nevoie reală.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mâini pedepsitoare
De câte ori îmi amintesc, rebelo,
Că îmi provoci de bună voie rău,
Mă înnegresc la față ca Othello
Și mâinile pornesc spre gâtul tău.
Dar dintr-o dată mi se face milă,
De orice gând răzbunător mă usc
Și, cum te știu curată și umilă,
Simt mâinile că-mi cad din umeri, brusc.
Acum, când totul mă interesează,
Un simplu zvon mă poate-asasina,
C-am auzit cu jenă și cu groază
Că-ți faci un fel de mică lumea-a ta.
Au fost destule între moft și țâfnă,
Cu scene de amor și de război,
Dar mă stupefiază această râvnă
De a distruge totul între noi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la mofturi și naștere, dar cu o relevanță mică.
Noi, pământenii...
Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,
plămădeală divină, cu suflu viu nevăzut,
în gemete și repezi transformări...
iubirea, scânteia vieții pe planeta Pământ
să o slăvim, să o salvăm,
nu în picioarele prostiei s-o călcăm.
Din praf de stele ne-am născut,
viața în universul viu să o perpetuam,
miracolul iubirii nicicând să nu-l uităm,
căci altfel viața în calvar o transformăm...
și raiul ei va fi definitiv pierdut.
Din praf de stele ne-am născut,
într-un rai verde cu ochi plini de lumină și culoare,
mai frumos ca orice moft modern din lumea mare;
ce altă iubire să ne mai dea Dumnezeu?
puterea conștiinței noastre
când il va înțelege oare?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui nea Iancu Caragiale
Chiar dacă anii trec agale
Și-n raiuri ochii și-a deschis,
La fel și azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale;
Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-același zâmbet ceas de ceas,
"La Moși","La poștă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,
În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",
În cei de-și vând, simandicoși,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoși",
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabeților
V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneți mâna să munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu-ți fie frică să spui un "nu" sincer. Respingerea de care ți-e frică este de cele mai multe ori doar un scenariu imaginar în care tu joci rolul unei victime care încearcă să mulțumească pe toată lumea, mai puțin pe sine. În schimb, există riscul să fii dezamăgit de... tine însuți. Atunci când dai altora puterea de a te manevra după propriile interese, respectul pe care ți-l acorzi scade considerabil și astfel se nasc frustrările. Nu-ți mai sacrifica liniștea interioară pentru mofturile altora!
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filip (către tânărul Alexandru): Alexandru, nu te naști rege, ci devii rege. Prin călire și suferință. Un rege trebuie să știe cum să îi rănească pe cei dragi. O viață stingheră. Întreabă pe oricine. Pe Heracle. Pe oricare dintre ei. Soarta e crudă. Niciun bărbat și nicio femeie n-au cum fi foarte puternici sau frumoși fără ca haosul să apară. Râd atunci când ajungi prea sus. Și zdrobesc tot ce ai clădit cu un simplu moft. Gloria de care te bucurai ți se ia imediat. Și le devenim sclavi.
replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop joc!
Planeta-i putredă, bolnavă de minciună,
Luciditatea-i clar partizanat
Și-i aruncat gunoiul în furtună,
Meticulos și intenționat.
Instanță e mulțimea retardată,
Raționalu-i condamnat la moft
De o Supremă Curte formatată
În niște aplicații dintr-un soft.
Hrăniți ombilical din bancomate
Antropomorfi cu capetele-n pungi
Convalescent concep cu voluptate
Minciuni mutante cu picioare lungi.
Celebrități născute din ridicol
Emit expert opinii și păreri
Exacerbând mirosul de pericol
În drumul spre nimic și nicăieri.
În frunte stau aleși dintre prostime
Conform cu fișa postului plătiți,
Cu spor de pensie și de vechime
Patriotarzi obraznici ipocriți.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoluția morții
cimitirele vor să intre în greva foamei. nu mai suportă atâta aport de energie
și se gândesc la pribegie. mai ales că până și polii au început să migreze
lăsând acele busolelor de capul lor
dintr-o groapă o mumie râde la soare
e îmbălsămată cu platic, invelită în plastic
și nu se supune nici unui proces de descompunere
doar copii mici mai știu ce-înseamnă să putrezesti fără mofturi
dar nici copii nu mai mor decât nenăscuți
dacă apuci să țipi nu mai scapi
ești obligat să trăiești
cu vaccinuri cu tot
moartea a decis să se revolte
cimitirele fac marșuri de susținere
dar cuvintele zboară lăsând dâre roșii în urmă
rostul revolutiilor e să moară
rostul cimitirelor e să primească morții
și rostul morților e să putrezească
pentru a da naștere noului
dar pe undeva regulile au fost contestate
și declarate neconstituționale
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XX
Mai bună vrere-a-nvins pe cea săracă,
deci nesătul de ap-al meu burete
l-am scos, spre-a-i fi pe plac, fără să-mi placă.
Și-așa plecai și-a lungul stâncii dete
Virg'il prin locul liber, prin strâmtură,
cum mergi pe-un zid, lipit de parapete,
căci neamul cui cu strop de strop îi cură
prin ochi un rău ce-ntreaga lume-o-mbată
sta-n partea dreapt-aproape-n surpătură.
Lupoaică veche, fire-ai blăstămată!,
cât toate alte bestii-ai prăzi mai bune,
căci foamea ta e-n veci nesăturată!
O, cer, de-a cărui roți ne place-a spune
că pot să schimbe-orice-omenească stare,
când va veni și-acel ce-o va răpune?
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui nea Iancu Caragiale
Chiar dacă anii trec agale
Și-n raiuri ochii și-a deschis,
La fel și azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale ;
Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-același zâmbet ceas de ceas,
"La Moși", "La poștă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,
În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",
În cei de-și vând, simandicoși,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoși",
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odin și Poetul
Ei cer să cânt... durerea mea adâncă
S-o lustruiesc în rime și-n cadențe
Dulci ca lumina lunei primăvara
Într-o grădină din Italia.
Să fac cu poezia mea cea dulce
Damele să suspine; ce frumoase
Pot fi pentru oricine. Pentru mine
Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură;
Frizați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți,
Să reciteze versuri de-ale mele
Spre-a coperi cu-espresia adâncă
Unei simțiri adevărate - niște mofturi.
Mai bine-aș smulge sufletul din mine,
Aș stoarce cu o mână crudă, rece
Tot focul sânt din el, ca în scânteie
Să se risipe, pân' ce va-njosi
Să animeze pe deșerți și răi.
O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea
Adevărată și neprefăcută
V-ar topi ochii și a mea cântare
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Protest pentru o sărăcie demnă
sărăcie-n țară a mai fost și-n trecut
pribegii și molime și război
dar ca azi nicicând n-am avut
dezbinare și-atâta ură-ntre noi
care pe care se suie părelnic
avuții și ranguri țării să-i sugă
pământu-i ars trist jertfelnic
nici să-i înghită n-o să-i ajungă
se compară cu domni într-a istoriei nimb
pretind că fac lege, democrația
impun sărăciei un curs de schimb
nemunca-i plătită și onoare-i hoția
n-au izbutit nici fanarioții
nici alți aprigi năvălitori
să ne facă simți străini cu toții
în țara dacilor nemuritori
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epifania... Revelația luminii... Delirul umbrelor...
Știi cum te cheamă sufletul cu firea tremurândă
când alăpteaza bocetul durerea din ofrandă?
fierbe-n butoiul cu calvar, dosit în beciul minții,
cioplit din măduva unui stejar... lăsat în voia sorții.
Mândria nu iubește gestul, din lacrima plăpândă
gentilă, soarbe ''mustul'', când este prea flămândă,
o-mbată pofta judecății... deliră umbrele... au jar,
născute în puterea nopții prin vene gem avar...
Onoarea iute le absoarbe, cinstind semeț trecutul,
amabil le preface-n unde... să nu le simtă gustul,
încet in ochii rugăminții, mușcă fobia... e în zadar,
docil i-a ros caria dinții, o oaste-n frunte c-un ''serdar''.
Minuțios a fost ales... este perfid și are sânge rece,
pe unde calcă ''calul'' său nici sunetul nu trece...
pe câmpu-ascuns al bătăliei, așa, fără a flămânzi,
pitiți sub coarja bucuriei rodeau coroana zi de zi.
[...] Citește tot
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mofturi și naștere, adresa este: