Citate despre mustață și muzică
citate despre mustață și muzică (inclusiv în versuri).
Mâzgălitură
Chipul lui Rexroth reflectând istovit
bucuria omenească
Păr alb, sprâncene-naripate
mustața ca o mătură,
flori țâșnind din
capul său trist,
ascultând cântecul de stradă al lui Edith Piaf
în timp ce ea străbate universul
din care-a dispărut orice urmă de viață
și orașele s-au făcut nevăzute
a rămas numai Dumnezeul Dragostei
zâmbind.
poezie de Allen Ginsberg (martie 1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaspete pe drum de seară
Focul tremură-n oglindă
Și, de cine știe unde,
Pân' la patul tău pătrunde
Cântec dulce de colindă.
Adormitele colinde
Cată drumul îndărăt
Să se-ntoarcă zgribulite,
Prin căsuțele pitice,
Sub căciula de omăt.
Peste deal cu săniuș,
Moș Crăciun vine acuș'.
Trupu-i vechi și puținel,
Tremură sub cojocel,
Iar sub cușmă-i râd ghiduș,
Barba-n cetini pieptănată
Și mustățile de vată.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talentatului actor și cântăreț Tudor Gheorghe
Vreau să simt al tău alean,
Scos din pieptul de oltean,
Tu, rapsod de Jiuleț,
Mustăcios și scump... la preț.
epigramă de Celarian Bucuroiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isprăvi motanice
Dintre isprăvile motanice cîteva
s-ar putea scrie așa:
cu peștii din acvariu se bate
(așa se zice) pe deșălate,
Pînă ce-și strică
ghearele, de globul de sticlă
unde-s pești și peștoaice
(doi ori opt șaișpce?)
pe care poți să-i îndupleci
numai cu făină de pureci
și-și mișcă solzii de țiglă
pe muzică folc (voce și diblă)
ori valsînd în borcanul-castel
cu ferigi și pietre (scumpe) în el.
Degeaba, Chimiță, degeaba,
n-ai cum să-i mîngîi cu laba,
peștii-zebră,
peștii-șah,
peștii-fus
nu-s de mustățile tale, nu-s!
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isprăvi motanice
Dintre isprăvile motanice cîteva
s-ar putea scrie așa:
cu peștii din acvariu se bate
(așa se zice) pe deșălate,
Pînă ce-și strică
ghearele, de globul de sticlă
unde-s pești și peștoaice
(doi ori opt șaișpce?)
pe care poți să-i îndupleci
numai cu făină de pureci
și-și mișcă solzii de țiglă
pe muzică folc (voce și diblă)
ori valsînd în borcanul-castel
cu ferigi și pietre (scumpe) în el.
Degeaba, Chimiță, degeaba,
n-ai cum să-i mîngîi cu laba,
peștii-zebră,
peștii-șah,
peștii-fus
[...] Citește tot
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrul scrie dezlânat
Maestrul scrie dezlânat, merinos,
Elegant, cel vârstnic, mustață deasă,
Frunte netedă, vorbește bolborosit
Ca madam Pythia, fleacuri, dom'le,
Salvare în întuneric, în neant,
Prizonierii se privesc față în față,
Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,
Prefer burlescul, Escul, Eschil,
Iar o luăm razna?
Iar apar cronicarii cu șalvarii?
Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.
Nu mai trage de cârlig, league.
Adunăm stele cu plasa de piață,
Un acrobat orb merge pe sârmă,
nimeni nu privește de teamă.
Omul cu o mie de degete,
Sună erotic? În loc de lentile,
Două poeme, unul ascuns în mânecă.
Asurzitoare aplauze, între palme
A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce casierița îi dădu restul de la cinci franci, Georges Duroy dădu să iasă din restaurant. Țanțoș din fire, dar și bățos ca un fost subofițer, el își mlădie talia, își răsuci mustața cu un gest scurt, milităros, și aruncă asupra celor de la mese o privire repede și rotitoare, una din acele priviri de băiat fercheș, care seamănă cu niște repezituri de uliu. Femeile ridicaseră capul spre dânsul: trei lucrătoare de rând, o profesoară de muzică de vârstă mijlocie, rău pieptănată, neîngrijită, cu o pălărie întotdeauna colbăită și îmbrăcată cu o rochie dezmățată, și două cucoane cu bărbații lor, obișnuite cu această locantă cu prețul fix.
începutul de la Bel-Ami de Guy de Maupassant (1885), traducere de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuchsiada
Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă...
Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs și un fel de organe genitale cari erau numai o tânără și exuberantă frunză de viță, căci era din firea lui afară din cale de rușinos și nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...
Această frunză îi mai servește și ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniștit în fundul umbrelei sale și, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative și legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - rușinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.
poezie clasică de Urmuz din Fuchsiada I (poem eroico-erotic și muzical, în proză)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mustață și muzică, dar cu o relevanță mică.
Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărți multe, ticsite pe nouă polițe mari ca de vreo patru metri, o mașină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colț, în alt colț un cufăr vechi; pe pereți, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămașa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoștea din copilărie, își ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram așa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la față, cu ochii duși, osteniți de gânduri, mustața tunsă puțin, gura mică și-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca și cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.
Alexandru Vlahuță în Versuri și proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cu mustață de fum
Omul cu mustață în dublu exemplar,
Omul cântă din mustață imnuri de slavă
Pentru sine, mustața lui este din sârmă ghimpată,
În loc de mustață poartă un fuior de fum.
Fiecare dă o soluție, murim fiecare dintr-o soluție,
O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică,
Bordelurile ambulante pentru bieții soldați se înmulțesc,
Armistițiul se va încheia într-un bordel,
Se va servi cianură la masa tratativelor,
Cine dorește poate să aleagă un atac cerebral la o vilă
Bine păzită, dar omul cu mustață de fum
Nu va muri niciodată.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpia e burtoasă
S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
În pântec, ca nici alta-și poartă țâncii
Pe paiul nalt și drept, și de tăria stâncii
E spicul cu mustața mătăsoasă.
Îndrăgostit, 'și-mbracă draga-n aur
Pe trupul ei presară frivol macii
Concert în seri, și greieri și brotacii,
Flămând așteaptă masa, pe margine, un graur.
S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
Din zori pân' la-nserat măicuța coase sacii,
Cu gușile lor pline îi cântă pitpalacii
Ca mâine este vremea de seceră și coasă.
Ograda-i plină, gurile flămânde
Așteaptă noua pâine în țesturi să se coacă,
O frământa-o mama cu dragoste în troacă
E bucurie-n casă de nu o poți ascunde.
[...] Citește tot
poezie de Florica Iacob (11 iunie 2008)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tembeliziunile aservite PSD-ului îi numesc pe Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) și amanta lui, cu 30 de ani mai tânără, Romeo și Julieta din Carpați (pamflet)
Le-ascult și mă cuprinde greața,
De-mi vine să îmi smulg mustața.
Romeo-avea doar opșpe ani,
Nu éra șef de hoțomani,
El nu era un infractor,
Vreun corupt dezgustător,
N-avea copii, ca dumnealui,
Mai mari decât amanta lui,
El nu era un babalâc
Și n-a trăit un amantlâc.
El nu avea o concubină,
Cum e blondina carpatină;
El nu avea o țiitoare,
Ci cea mai mândră-ntre fecioare;
N-o prezenta ca pe-un trofeu,
Cum face Dragnea cu tupeu.
Iubirea lor nemuritoare
E demnă de glorificare,
Iar sacrificiul lor, se știe,
A fost cântat în tragedie,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când visez
Inima-mi e în corset de aur,
Până e ușa de tezaur,
Iar lumina ce veghează
Canarul și un motan de pază.
Mustăcios și cu pistoale,
Înarmat cu iatagane,
Furios și-atât de mare,
Nu-s speranțe de scăpare.
Ah! Dac-ai ști, privighetoare,
De când visez de aici să evadez,
Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Și să mă-mbăt de-atâta fericire!
Duetul să-l cântăm seară de seară,
Cum cere biata inimioară!
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopii
Împodobiți cu vată, păreau plopii,
Precum bradul bunicii de Crăciun,
Cu galbene gutui și mere roșii...
Dar toate au trecut precum un fum.
În amintire a rămas o umbră...
Văd dansul focului arzând în noapte
Simt dulcele miros de lemne arse
Și-aud în gând ale bunicii șoapte
Mă doare cu-aceeași melodie
Și-acelea dulci povești le-aud și-acum
Și simt cum pe genunchi încă mă ține,
Și-n sobă lemnele-s făcute scrum
Bunicu-i cu mustăți de promoroacă
Bunica e cu tâmplele-argintii
Dar mă trezesc din vis și dintr-o dată
M-apasă vise tandre în nopți târzii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de iarbă
Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.
Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.
Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.
Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXIII
Pe când priveam așa-n frunzișul verde,
cu ochi țintiți, așa cum stă și cată
și-acel ce după paseri vremea-și pierde,
îmi zise cel mai mult decât un tată:
"Să vii, o, fătul meu, c-avem altcum
mai bine-a face uz de vremea dată."
Întoarsei fața și-ai mei pași acum
grăbit după-nțelepții ce pe cale
vorbeau, așa c-a drag făcui ăst drum.
Când iată c-auzii plângând prin vale
"Labia mea", dulce-o melodie,
că și plăcere-avui de el și jale.
"Ce-aud eu, dulce tată, ce să fie?"
am zis. Iar el: "Sunt spirite, gândesc,
cari merg umplând a vinei datorie."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii din pădure
hai copii să îi dăm bice
să mergem în pădurice,
vom găsi azi mure coapte
să mâncăm pe săturate.
lângă râu trei furnicuțe
din ghinde își fac bărcuțe,
printre ramuri jucăușe
păsările sar ghidușe.
unde-s? nu-s! se mișcă frunza,
se joacă cred de-a ascunsa.
un bondar morocănos
coboară pe-un trunchi nervos,
e trist că e singurel
fiindcă s-ar juca și el.
iepurașii strânși grămadă
morcoviori au prins să roadă
fiindcă săriră uluca
drept la lelea Irinuca.
rațele-s de negăsit
au plecat la pescuit
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tânăr motanel
E trecut de miezul nopții
Cântă somnoroși cocoșii
E o liniște deplină
Până și vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.
Când, deodată, dintr-un colț,
Se aude ronț-ronț-ronț...
Pisicuțul Pisicel
Sare ars dragul de el.
Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe țapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Și lâna de pe doi urși
Să-mi facă mie mănuși.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem produsul viziunilor noastre
de la vârsta de 15 ani colec ționez
viziuni am ca hilde gard von bingen
demonul meu personal negru/ ponegru/
șarpe de dudău/ șteblă de spin rău mi
-a intrat sub piele până în plămâni
îl aud cum mușcă din cuvinte și scui
pă oasele pe jos lumina arzândă nu îl
mai vânează apa sfințită nu îl mai im
presionează nu îl mai sperie nici caii
apocalipsei care îmi nechează pe piept
fix la 7 dimineața când să-mi beau ca
feaua demonul își aprinde un pall mall
și sorbind din ceașca mea scrie versuri
despre iubirea lui pentru un sucub negru/
ponegru/ șarpe de dudău/ șteplă de spin
rău și uite așa în camera mea de cămin
țigările se fumează singure cărțile se
scriu singure și mereu apar pe pereți
întrebări pe care eu nu mi le pun de ce
au oamenii aripile pe dinăuntru de ce
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bâlciul deșertăciunilor
Din Mauriciu venea Fabriciu,
din orașul Bristol primeam un pistol,
în Perpignan a crescut un bostan,
lăsăm în urmă cetăți și mustăți,
băiețelul din șezlong este văr cu Fam Van Dong,
mai lăsați voi jocurile, poezia, focurile,
un avion a căzut în șezut,
pasagerii, pionierii, inimile, creierii,
tara-ta-ta, goarnele au sunat,
tara-ta-ta într-un glas au cântat,
mulțumim din inimă porticului,
mulțumim din inimă tăticului,
dar tăcucul s-a-necat cu un os de pește plat.
Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază,
spânzurați în piață joacă tontoroiul meargă-treacă,
trădători sunt peste tot, și atipici și în lot,
nu zdrobirăți voi trecutul, dar își duse iapa mutul,
ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpușcat,
dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine,
conferințe și congrese, fețe noi și multe fese.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mustață și muzică, adresa este: