Citate despre mustață și noapte
citate despre mustață și noapte (inclusiv în versuri).
Puiul
.. Și-așa a adormit pisicul
în buzunare la bunicul
cu ghearele-n mătasea vestei
și coada-n liniștea povestei.
Trezit din somn, în miez de noapte,
visează șoareci de lapte
și e viteaz și-ntinde laba
zbîrlit ca tigrii pe degeaba;
gata să prade vechi cetăți.
Dar se încurcă în mustăți.
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puiul
.. Și-așa a adormit pisicul
în buzunare la bunicul
cu ghearele-n mătasea vestei
și coada-n liniștea povestei.
Trezit din somn, în miez de noapte,
visează șoareci de lapte
și e viteaz și-ntinde laba
zbîrlit ca tigrii pe degeaba;
gata să prade vechi cetăți.
Dar se încurcă în mustăți.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele în noaptea de Crăciun
Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moș Ajun.
Copiii dorm cu toții sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii și brăduțul de Crăciun.
Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiș?
Să fie-un șoricel sau mâța mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoț cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.
Mârâi, latru,-l mușc de fund.
Hoțomanul țipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudații cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gașca de derbedei.
Acum în casă este iarăși liniște și pace.
Ciorapii sunt în siguranță, cum se vede.
Cât de bucuroși vor fi copiii dimineață
Când vor vedea cum am păzit brăduțul verde!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 12
Când ceasul care spune ora o să bată
Și ziua dârză va plonja în hâda noapte
Când voi vedea că violeta e uscată
Iar negrele șuvițe sunt albe, argintate.
Când trufașii copaci brusc frunzele-și vor pierde
Sub care se adăpostea cireada încinsă
Iar snopii sunt legați pe-ogorul ce-a fost verde
Și-s puși apoi în car, având mustața ninsă,
Atunci mă voi gândi la frumusețea ta
Care va dispărea, ca tot ce se-nvechește,
Căci ce-i frumos și bun nu poate persista,
Ci o să moară iute privind cum altul crește.
De coasa Timpului zorit nimeni nu scapă,
De-aceea, fă copii, că El te duce-n groapă.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria necunoscută a simțurilor
Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?
Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.
Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata...
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă (2020)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mustață și noapte, dar cu o relevanță mică.
Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpițele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răgușeala dușmanului ei, se răsuci și dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi țipătul prelung și straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului și se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simți ușor și dogorând și-i veni să râdă. Dinții îi luciră sub mustața blondă, albi ca și capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînțeleasă ca după o noapte de somn bun, și porni să dea ocol curții tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul și chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezișul, fără o țintă precisă și auzind gălăgie în șopronul unde fierbea cazanul de țuică, se opri în dosul ușii vechi, afumate și aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărți multe, ticsite pe nouă polițe mari ca de vreo patru metri, o mașină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colț, în alt colț un cufăr vechi; pe pereți, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămașa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoștea din copilărie, își ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram așa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la față, cu ochii duși, osteniți de gânduri, mustața tunsă puțin, gura mică și-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca și cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.
Alexandru Vlahuță în Versuri și proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plopii
Împodobiți cu vată, păreau plopii,
Precum bradul bunicii de Crăciun,
Cu galbene gutui și mere roșii...
Dar toate au trecut precum un fum.
În amintire a rămas o umbră...
Văd dansul focului arzând în noapte
Simt dulcele miros de lemne arse
Și-aud în gând ale bunicii șoapte
Mă doare cu-aceeași melodie
Și-acelea dulci povești le-aud și-acum
Și simt cum pe genunchi încă mă ține,
Și-n sobă lemnele-s făcute scrum
Bunicu-i cu mustăți de promoroacă
Bunica e cu tâmplele-argintii
Dar mă trezesc din vis și dintr-o dată
M-apasă vise tandre în nopți târzii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pisică și-un cățel
Vorbăreață din născare,
O pisică stă la soare
Și tot mișcă din mustață
Cu-n cățel față în față.
- Vreau să știi, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu pernițe am la gheare
Și mereu cad în picioare.
Stau la pândă, măi Grivei,
Să îi prind pe șoricei
Care-s tare jucăuși,
Uite unul chiar acuș!
Și pisica se repede
Când pe șoricel îl vede.
Stă puțin și se gândește
Cățelușul și grăiește:
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
Dragii mei!
Vă propun spre lectură un text drag mie: Ultima noapte cu tata
tradus în lb. Italiană de Lidia Popa!
Ultima noapte cu tata
autor: Teodor Dume
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Carte: Ultima noapte cu tata. Editura: Pim/Iași (2021), traducere de Lidia Popa
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Crăciun
A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moș Ajunul,
La covrigi și la nuci multe;
Printre fulgi din cer coboară,
Bucuros cu nasu' roșu'
Și cu cerbi la sănioară,
Plin de daruri vine Moșu';
Bradul e împodobit,
Iar copii toți așteaptă,
"Iată-mă că am sosit!"...
Nu se-aude nicio șoaptă;
Ho! ho! ho! băieți și fete,
De un an nu ne-am văzut,
Sunt la ușă multe ghete,
Chiar și ele au crescut!
Am în sacul meu cel mare
Pentru toți, cuminți de-ați fost,
Daruri pentru fiecare,
Lista o știu pe de rost:
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
Ultima noapte cu tata
Autor: Teodor Dume
Text tradus în lb. Italiană de Lidia Popa
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
[...] Citește tot
poezie din Carte: ultima noapte cu tata (2021), traducere de Lidia Popa
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada fântânilor
Nimic nu e mai frumos decât o pisică pleșuvă
ce în picaj de emoții tigrate
cu ghearele cât mustățile Sfinxului
cu aripile bulbucate
îți ridică inima cu tot cu câine.. cu cușcă
cu casă și grădină
dar mai ales cu ochii ce noaptea au lumină.
Două fântâni în cumpănă
aduce omul pe lume
nașterea și moartea
una răsare alta apune
din același izvor urcă și coboară
Baba Dochia pe lângă Maria Fecioară.
Două rele am în minte
Două minți se mint într-una
Eu obraznic tu cuminte
Hoț ce-l luminează Luna.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctor zburând
Cică era doctor de suflete și toată lumea-l știa
(deși după figură aducea a hoț de buzunare)
le punea-n atele din lemn de tei înflorit și la viața viitoare
- avea și o reclama la o gazetă - erau ca noi
m-am dus la el într-o doară plângându-mă de niște dureri care nu erau ale mele
după ce iubita mi-a zis ca semăn cu un pom plin de păreri de rău
din pricina operelor mele incomplete
de parcă opera dumnezeului ei la care se ruga - dă-mi doamne dragostea
nebunului ăsta -
pe furiș în baie era completă
ea nu avea nici o prețuire pentru scrisul meu, între noi fie vorba
socotind că fac asta pentru că n-o iubesc
și nu mă dezlipeam de stiloul acela blestemat ca să n-o pot mângâia
era cunoscut asemenea unui cal breaz doctorul
și se spunea ca dresese de-a lungul vremii suflete de precupețe bașoldii
sau ftizice
de cavaleri înzăuați ca niște pești argintii de uscat rămași de la vreo viitură
și de viceregi călări pe câșlegi cu capul plin de caravele amușinând vanilii
dar și de măcelari, bunăoară pe-al lui Nea Marcel
sau de saltimbanci mereu plânși
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tânăr motanel
E trecut de miezul nopții
Cântă somnoroși cocoșii
E o liniște deplină
Până și vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.
Când, deodată, dintr-un colț,
Se aude ronț-ronț-ronț...
Pisicuțul Pisicel
Sare ars dragul de el.
Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe țapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Și lâna de pe doi urși
Să-mi facă mie mănuși.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mustață și noapte, adresa este: