Citate despre mustață și păr
citate despre mustață și păr (inclusiv în versuri).
Unui chel cu mustață
Dacă părul fără milă
De pe creștet s-a retras,
Ca o replică virilă,
Și l-a cultivat... sub nas!
epigramă de Neculai Săvulescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâzgălitură
Chipul lui Rexroth reflectând istovit
bucuria omenească
Păr alb, sprâncene-naripate
mustața ca o mătură,
flori țâșnind din
capul său trist,
ascultând cântecul de stradă al lui Edith Piaf
în timp ce ea străbate universul
din care-a dispărut orice urmă de viață
și orașele s-au făcut nevăzute
a rămas numai Dumnezeul Dragostei
zâmbind.
poezie de Allen Ginsberg (martie 1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Testamentul" absolventului aventurier
"Bobocilor" le las, de-acum, mustața
Și pletele, ranchiuna pe decan,
Că dincolo de cursuri va fi viața
De mare specialist... aerian!
epigramă de Ștefan Buzărnescu din ziarul "Viața Buzăului" (29 aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramiștilor brăileni
Brăilenii scot pe piață,
Doar produse mai de seamă.
Sandu păr, Mihai mustață
Și Steluța... epigramă.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Testamentul" absolventului aventurier
Bobocilor le las, de-acum, mustața
Și pletele, ranchiuna pe decan,
Că dincolo de cursuri va fi viața
De mare specialist... aerian!
epigramă de Ștefan Buzărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
1
Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat.
Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare...
De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat,
În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare.
Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin!
Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul,
Nepotolit ca-n fața paharelor de vin
Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul.
Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem,
Tam-tamuri de copite în mine aspre sună,
Dar tot mi-i dor de ducă, spre mine încă chem
Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.
Mă las purtat de focul aprins sub placa frunții
Ca norii ce se lasă mânați de vijelii
Și dornici să cunoască atingerea cu munții,
Când trec prin brazi dau vamă și rup din ei fâșii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmea mizeriei
Zambilă de trei ori pe an părul își spală,
Și atunci, doar obligat de unul dintre unchi,
Astfel că în mustața i neagră, ca pe oală,
De murdărie până și purecii - au făcut păduchi.
epigramă de Paul Constantin (6 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mustață și păr, dar cu o relevanță mică.
Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărți multe, ticsite pe nouă polițe mari ca de vreo patru metri, o mașină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colț, în alt colț un cufăr vechi; pe pereți, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămașa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoștea din copilărie, își ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram așa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la față, cu ochii duși, osteniți de gânduri, mustața tunsă puțin, gura mică și-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca și cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.
Alexandru Vlahuță în Versuri și proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fata asta nu va trăi
are părul sârmos
ca o clupsă de vulpi
și fața prea albă
ochii prea mari
adânciți în calota polară
dar nu e fața ei
zise tata lu tata
mestecând sub mustăți
o hilară iluzie
el îi zicea tutun de carpați
din ăl mai bun
tata fuma mărășești
și pierea în ochii mei de copil
cu cer cu tot și arme
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucius Atherton
Când mustața mi se răsucise
Și părul meu era negru,
Și purtam pantaloni strâmți,
Și aveam un buton cu diamant,
Eram admiratul valet de cupă și pe multe am păcălit.
Dar când au început să-mi apară fire albe,
Iată, fetele noii generații
Au râs de mine fără să le fie teamă,
Iar aventurile galante s-au sfârșit.
Eram tot eu, însă ținta unui diavol fără inimă,
Ocupat numai cu treburi amărâte, încălzit doar de aventurile
Altor zile și altor oameni.
Și a venit vremea când locuiam
La restaurantul lui Mayer
Onorând comenzi pentru acasă,
Un Don Juan sur, îngălat, fără dinți, discreditat...
Acum, văd aici un spectru atotcuprinzătoar cântând
Despre una numita Berenice;
Și mai văd că forța care l-a înălțat pe el atât de sus,
M-a redus pe mine la zdrențe de viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de iarbă
Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.
Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.
Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.
Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harry nu semăna deloc cu restul familiei. Unchiul Vernon era masiv și fără gât, cu o enormă mustață neagră. Mătușa Petunia era uscățivă și ciolănoasă, cu față de cal. Dudley era blond, roz, cu aspect de porcină. Harry, pe de altă parte, era mic și slăbănog, cu ochi verzi, strălucitori, și păr negru-cărbune, întotdeauna ciufulit. Purta ochelari rotunzi și pe frunte avea o cicatrice subțire, în formă de fulger.
J.K. Rowling în Harry Potter și camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul: Am fost răpit, pur și simplu! Am fost smuls brutal dintr-o nuvelă clasică, destul de reușită. Mi-a ras mustața, mi-a vopsit părul, m-a întinerit nițel...
Ofițerul: Dumnezeule! Se întâmplă lucruri atât de grave în bibliotecile noastre?
Bărbatul: Se vede că nu aveți de-a face cu lumea literară...
Ofițerul: Și cine v-a răpit?
Bărbatul: El, domnule! Autorul! El mi-a luat identitatea! A făcut din mine un caraghios care tremură întruna. Apoi mi-a dat brânci în romanul lui de dragoste...
Ofițerul: Și critica literară nu a luat atitudine?
Bărbatul: Criticii sunt oameni serioși. Nu citesc romane...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cina de taină
Să veniți la cina mea de taină,
să veniți, să nu lipsiți niciunul,
voi fi un rotocol ascuns în taină,
să veniți;să revedeți lăstunul.
Lăsați cu Dumnezeu ce-aveți prin tindă;
în capul zării totul să se așeze
vă chem la masa mare cu oglindă,
să văd clepsidra pusă în speteze
Trecutul se înnoadă, se face ghem ca globul;
făpturile gingașe au plete și mustăți,
nu ve-ți vedea columna, comedia cu robul;
și poate doar speranțe de mari singurătăți:
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua doar
cât o iluzie pierdută, venise
ca oricare alta, venise și se
pregătea să plece. printre zidurile
linse de funingine ale fostului castel,
într-o crăpătură, au țâșnit tentaculele
unei himere. greșeală. tentacule de
păianjen păros pe piept și pe picioare.
greșeală. nu erau tentacule, ci mustăți
de șobolan împletite-n trei, unse
cu smoală. era la modă-n ținut. greșeală.
moda a fost adusă de o navă.
șobolan gras, suficient de puternic
să roadă o carte de poezii într-un minut.
greșeală. în cincizeci de secunde.
s-a încumetat să fure un șold de porc,
cu tot cu etichetă. o căra în dinți, călare
pe un ogar sfrijit cu burta cât o zi
de post. traversa neregulamentar drumul.
greșeală. nu era drum. traversa ulița
neasigurat. dintr-un pom, din umbră,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpule, tâlhar bătrân
Timpule, tâlhar bătrân,
Dé ce ești așa păgân?
Tu ești veșnic tot pe drum,
Préfaci totu-n praf și scrum.
Timpule afurisit,
Dé ce ești așa grăbit?
Dé ce repede tu treci
Și nu te întorci în veci?
Cine, oare, te grăbește,
Dé ce treci așa, orbește?
Ca un tăvălug tu treci,
Tot ce-atingi distrugi și pleci.
Timpule, făr de hodină,
Tu duci totul în ruină;
Cu puterile-ți drăcești,
Toate tu le nimicești.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suntem produsul viziunilor noastre
de la vârsta de 15 ani colec ționez
viziuni am ca hilde gard von bingen
demonul meu personal negru/ ponegru/
șarpe de dudău/ șteblă de spin rău mi
-a intrat sub piele până în plămâni
îl aud cum mușcă din cuvinte și scui
pă oasele pe jos lumina arzândă nu îl
mai vânează apa sfințită nu îl mai im
presionează nu îl mai sperie nici caii
apocalipsei care îmi nechează pe piept
fix la 7 dimineața când să-mi beau ca
feaua demonul își aprinde un pall mall
și sorbind din ceașca mea scrie versuri
despre iubirea lui pentru un sucub negru/
ponegru/ șarpe de dudău/ șteplă de spin
rău și uite așa în camera mea de cămin
țigările se fumează singure cărțile se
scriu singure și mereu apar pe pereți
întrebări pe care eu nu mi le pun de ce
au oamenii aripile pe dinăuntru de ce
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasilica Dăncilă ‒ noul premier al bietei mele țări, și Liviu Dragnea ‒ vătaful PSD-ului (parodie după Luceafărul lui Eminescu)
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude teleormănești,
O mare agramată.
Și era una la părinți,
Incultă-n toate cele
Și iubitoare de arginți,
Și pusă doar pe rele.
Din umbra casei părintești
Ea pasul și-l îndreaptă
Spre PeSeDe, căci la ferești,
L. Dracnea o așteaptă.
E ne'ntrecut în mișelii,
Iar fața-i ca de ceară
Un suflet mort cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.
[...] Citește tot
parodie de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (29 ianuarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Unui anumit poet
Cu păr bogat și cu mustață
Ca Eminescu și-ar dori să fie,
Deosebire mare e la față,
Dar și mai mare e la... poezie.
epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mustață și păr, adresa este: