Citate despre muzică și rândunele
citate despre muzică și rândunele (inclusiv în versuri).
Cântecul viorii
Vioara cântă
Ca un foșnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ita Est...
Știți voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Și-nnodate
Ca să poată fi de toți cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golași de vrăbii fără pene...
Dar voi nu știți nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu știți că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Și că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...
Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunelele
își construiesc cuiburile
sub streașina casei
ca să audă cântecul de leagăn
al mamelor noastre.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa fără cântec
Tu mireasă dragă unde-ți este valsul?
Ochii-ți sunt luceferi rătaciți prin stele,
Sufletul te doare, nu poți tine pasul
Frânt îți este dansul, zbor de rândunele.
Nu simți armonia, freamătul din cântec,
Nu auzi vioara, pentru tine cântă
Inima-i o rană, plânsul tău descântec
Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.
Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,
Jalea curge-n tine clocotind prin vene
Suferința surdă peste tot e-ntinsă,
Plâng până și zeii, ploi nepământene.
Doar pentru o clipă îți dorești să-auzi
Muzica iubirii - cântul pentru voi,
Valsul să nu fie pentru mirii surzi
Ci să fie zborul... pentru amândoi.
poezie de Angelina Nădejde (19 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara a sosit
Uite... S-au topit troienii!...
Și ce dacă s-au topit?
Suntem la sfârșitul iernii...
Primăvara a sosit!
Las' să vină, poate-i bine,
De-aș mai fi odată mic,
M-aș mai bucura ca tine,
Dar acum... nu simt nimic.
A venit o rândunică!...
Ei și ce dac-a venit?
O speranță cât de mică
Ne aduce negreșit.
O speranță pentru tine
Să aducă, eu aș vrea,
O speranță pentru mine
Mă-ndoiesc dac-ar putea.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce prospețimea florilor a trecut (fragment)
După ce prospețimea florilor a trecut pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roșii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.
Se aud triluri și cântece, apoi tăcere, oaspeții pleacă.
Încep să simt deșertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăși;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor sosi curând ploi blânde
Vor sosi curând ploi blânde și miasme de pământ ud,
Rândunele vor ciripi melodii pe care-mi place să le-aud;
Și brotacii vor cânta pe lac întreaga noapte,
Iar vântul va spune florilor de prun povești nenumărate;
Prigoriile se vor îmbrăca-n pene roșii precum focul,
Fluierând pe garduri joase în tot locul;
Și niciuna nu va ști că e război, niciuna, niciuna
Nu va-ntreba când se va sfârși sau dacă va dura întotdeuna.
Nimănui nu-i va păsa, fie pasăre sau pom,
Dacă omenirea va pieri mâine, om cu om.
Chiar Primăvara însăși când va deschide-n zori ochi mici
Nu-și va da seama că noi nu mai suntem demult pe-aici.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o dimineață raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăștia puternic, umed: o amețea. După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de luminare a lemnului
''Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri'',
Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?
Sămânța-i rege florii, cocon de rămășaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.
Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-nțelepciune-i când de frumos ți-e frică.
Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei.
sonet de Dumitru Ichim (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îi arăți acum unui copil din București o cioară, o vrabie și o rândunică, spune că e liliac. A pierdut contactul cu natura. Suntem americanizați la 300%. Eu vreau să știu ce fac cântăreții din China, din Bolivia, din Paraguay, și acolo există cântăreți, există conservatoare. Toată ziua se vorbește numai despre SUA. Nu e niciun paradis acolo. Este cel mai mare infern.
Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
SFÂRSIT de PRIMĂVARA
Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări și soare.
Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.
Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulți autori,
Care cântă, care plâng.
Aș cânta și eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muzică și rândunele, dar cu o relevanță mică.
Mă cațăr pe lacrimă
Mă cațăr pe lacrimă
să ajung la liniștea din stele
și-acolo să poposesc în viitoarele tale zâmbete...
copacii se dezbracă de trup
și lunec prin fluierul brațelor
peste cântecul din păsări
primăvara se dă peste cap în tine
iar florile dau pe dinafară
umplând cupa din lemn dulce
ți-ai pus buzele pe ea
sau te-a simțit în treacăt?
Am o stare de înflorire spontană
mă fac mică
cea mai mică rândunică
să-ncap sub castaniul ochilor tăi
și când nu clipești să pun câte un vers
în petele de pe lună.
Nu știu acum decât să te împrimăvăresc
bărbate
[...] Citește tot
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din prinosul iubirii
(lui Anas Mihai și Nicoletei)
pe inima zilei toamna scrie un poem
și dragostea devine păpușă de cristal
oamenii etalează romantismul suprem
vântul poartă emoții în ritm muzical.
secunde se nuntesc într-un frumos altar
ploaia este martoră la fluxul iubirii
plouă cu speranțe mari și vise cu har
se ridică la ceruri din prinosul trăirii.
la Cuibul rândunelelor mirii jubilează
un sărut prelung ajunge-n univers
sufletele pereche se armonizează
cu magia toamnei din actul divers.
nuntași se fericesc cântă și dansează
pe mine mă inspiră să mai scriu un vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasămite cotoșmanul era năzdrăvan. Băiatul însă rămase cu ochii bleojdiți la dânsul, când îl auzi vorbind. Plecară amândoi. Cotoșmanul înainte, băiatul după dânsul. Ajungând într-o pădure, găsiră o scorbură mare și și-o aleseră de locuință. Cotoșmanul făcu un culcuș stăpânului său acolo numai din fulgi de pasări, de se cufunda în puf când se culca. Îi aducea de mâncare și de băut. Îi ținea de urât spuindu-i fel de fel de basme și de snoave. El îi spunea ce va să zică cântatul greierilor, ce însemnează săritura locustelor prin iarbă. Îl făcea să înțeleagă că dragostea între frați este nesfârșită ca apa fântânei ce curgea p-aproape de locuința lor. Când se plimbau amândoi prin câte un luminiș din pădure ori ieșeau la câmp, îi arăta toate floricelele și i le spunea pre nume. Copilul nu se domirea de ce cocorii umblă înșiruiți trâmbă, de ce rândunele se duc și vin, de ce privighetorile cântă așa de frumos; iară ciuhurezii, te apucă răcori de groază când îi auzi. Și cotoșmanul îi spunea pe șart toate și-l făcea să priceapă că aici, pe pământ, toate sunt cu rânduiala lor. Scorbura o ținea așa de curată, încât ți-era milă să calci pe acolo. Nici că se stăvea vreo goangă măcar pe la ei pe acolo. Cotoșmanul nu lăsa pe băiat să puie mâna pe nimic. Toate el le făcea. Băiatul se făcuse flăcău de însurat.
Petre Ispirescu în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda rândunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streșini ciripind
Era și fată mare
Și mândră de-a cătare
Și-apoi, pe lângă toate,
Și fată de-mpărat.
Ușor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai ușor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Și-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate șoimu-n zbor
Și țipă rândunica
Și n-află ajutor.
Cum vin în șir cocorii,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșire în larg
Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey* picurându-i de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roșu la prova. La posturi cu toții,
Marinarii cântă cu niște voci care-ar trezi din somn și morții*.
Clincheții vinciului zornăie. Nostromul strigă " Mola!
Recuperați socarul! Vira springul!" La bară, albă spuma,
Pescărușii-n picaj planat și, rece, apa verde și-agitată
Așteaptă ieșirea acestei fiice-a mării, corabia înaltă.
Am coborât pe Petru cel Albastru, ancora-i asigurată cu stope tari,
Se aud chiote și-i veselie multă, și-i ora mareei celei mari.
"Strânge-acolo! Slăbește-odată școta focului! Volta și fugi!"
Secundul zbiară. O rază săgetează printre sarturi, mure și fungi.
Greementul strălucește mândru în cenușiul port, un arhipelag,
Iar un mus mărunțel și sprinten se cațără pe fiece catarg.
Acum e lângă tachet, acum lasă să cadă liberă vela,
Pilotul dă mâna cu skipperul și traversează pasarela.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcea deșteptare a inimilor adormite
Mai cade încă bruma-n noapte, aparent vorace,
dar îndulcit, aerul inofensivă o face.
Iarba și florile acum nu mai îngheață,
perluțele sunt parcă înșirate pe ață.
Sunt picături precum lacrimile
unei femei dezamăgită-n dragoste,
ce și le usucă consolându-și gândurile
că din nou va răsări soarele în staniște.
Pe corzile timpului renăscut,
natura cântă melodii armonioase
căci mantie de verde crud și-a pus pe lut
zâna primăvară, nascuta din gerul trecut...
Îmbrăcat în verde, albastru, galben,
vântul coase-o armonie de Chopin...
Adagio, pe narcisa imperială
inima candidă se așază ca o bănuială,
razele strălucitoare învăluite-n eșarfa solară
își împrăștie printre brazde lumina boreală.
Frumoasă ești tu, primăvară,
proaspătă și parfumată ca fecioara codană.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Sud
φ = 006o37'S
λ = 033o58'W
Alberta. Pe punți, polipi și alge,
chefalul galben și rândunica ;
stânjenitor, bucăți de bordaj
dezveleau osatura,
trepte străjuite de sidefați,
primejdioasă încordare.
Nu este ademenit decât ceea ce se destramă
din spiritul destinului
și numai potrivit slăbiciunilor dintâi.
Ca niște nori încărcați de mânie,
zorii răbufneau în adânc
redescoperind ceea ce se crezuse
împovărare într-o rigidă xilogravură.
Nimic nu este acuzat că ar fi,
nimic diafan ori miraj,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muzică și rândunele, adresa este: