muzică şi saxofon

Femeia e saxofonul ăsta. Iar bărbatul este aerul care trece prin el. Numai împreună fac muzică.

Crista Bilciu în Pe jumătate cântec
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tobă

Toba este inima muzicii. Saxofonul poate cânta şi apoi se odihneşte, la fel ca toate instrumentele, cu excepţia tobei; bateristul continuă - nu-şi poate permite să se oprească.

definiţie de Jo Jones
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine cântă la pian e pianist, cine cântă la trompetă e trompetist, cine cântă la saxofon e saxofonist, până şi cine cântă la acordeon e acordeonist. Şi atunci cine cântă la muzicuţă e muzicuţist?

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fanfarei din orfelinat

Pe muzica fanfarei din orfelinat
un vânt dinspe apus cutriera pe-afară,
pe rafturi strâmbe cărţile dansau ciudat,
un tren rănit sosea neaşteptat în gară.

Pe unde reci veneau să se aşeze-n pat
bemoli din saxofon, căzând ca o povară,
pe muzica fanfarei din orfelinat
un vânt dinspre apus cutreiera pe-afară.

Te aşteptam tăcut, privind îngândurat
spre uşa maronie ce dădea spre scară,
speram s-ajungi la mine, neîntârziat,
în sânge să îmi torni teribila povară
pe muzica fanfarei din ofelinat

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediţia: 15 decembrie 2019 (15 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jazz

la gura peşterii pentru fanul
însetat de armonii acustice
fugit din izolarea oraşului
pierdut dincolo de munţi
peste pinii cei ursuzi
se strâng câteva note
muzicale improvizate la pian
şi saxofon
la jazz au clăpar
muzica se plimbă pe tavan
pe pereţi coboară
intră în urechile fine
acustica-i deosebită în peştera
unde au stat primii homo sapiens
care cântau jazz la un colţ de mamut
şi suflau în corn de bivol
saxofonistul trece-n prim plan
solista vocală preia ştafeta
la gura peşterii
jazzul îşi dă mâna cu geologia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un peron acoperit de seară

Se-nalţă printre fumuri de ţigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Şi tu priveşti tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nşiră la peron...

Ai vrea să pleci departe, fără ştire,
Să uiţi aici săracu-ţi geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ţi fie talisman...

Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărţire
Pe un peron acoperit de seară.

poezie de George Ioniţă din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

minuni cu aură de taină şi mister
au clonat în rai iubirea cosmică
pluteşte pe valuri precum în eter
învăluie inimi cu pacea tonică.

pe prispa gândului privesc spre cer
şi mă imaginez în carusel de stele
acestei lumi nu ştiu ce să-i ofer
decât iubire încrustată în piele.

cântecul iubirii răsună-n saxofon
îl îngână vântul şi codrul şi marea
l-a imprimat şi timpul pe casetofon
doruri din inimă îi ascultă chemarea.

şi totuşi iubirea arde ca o torţă
iluminează sufletul îi conferă forţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pic

Cuvânt înainte

aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalţă într-un zbor fără ţintă
haotic

pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi şi lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne şi viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn şi a zis
ăsta e Pic

1. Despre rostul lui Pic în lume

e sigur
Pic nici nu a existat

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!