Citate despre muzică și vrăbii
citate despre muzică și vrăbii (inclusiv în versuri).
Cântec șoptit
Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o
Pe urmă o zi
Și-o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână țineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne
Mai târziu am crescut flăcăiandru
Și m-am îndrăgostit nebunește de-o fată
Dar nu știu de ce
Într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată
Demult nu mai trag cu praștia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec șoptit
Odată am ucis o vrabie,
Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o.
Pe urmă, o zi
Și-o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat,
În mână țineam o bucată de pâine.
Degeaba, mi-a spus,
Degeaba, mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne!
Mai târziu, am crescut flăcăiandru
Și m-am îndrăgostit nebunește de-o fată,
Dar nu știu de ce
Într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată.
Demult nu mai trag cu praștia-n vrăbii,
Demult nu mai merg la nici o-ngropare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ita Est...
Știți voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Și-nnodate
Ca să poată fi de toți cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golași de vrăbii fără pene...
Dar voi nu știți nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu știți că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Și că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...
Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duna
într-o lume mai dună
fiece pasăre (fulgii ei)
pe limba mea piere
și ultima vrăbiuță
fără... cioc muzical
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara de ajun
A venit la mine mama
și mi-a spus c-un zâmbet bun:
Puiule, stai treaz, ia seama,
și ascultă toată gama
cântecelor de Crăciun!
Clătinând apoi fereastra,
vântul mi-a șoptit ușor:
Puiule, în noaptea asta
își despică norii creasta
și vin îngerii în zbor...
Iar o vrabie măruntă
ciripi de pe pervaz:
Puiule, stai treaz și-ascultă...
Ia auzi... ce oaste multă!...
Nu dormi!... Auzi? Stai treaz!...
Am răspuns la toate: Bine.
Și... am dormit în pat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos
E primăvară, iarăși primăvară!
Pe fiecare margini de făgaș
Își scot strămoșii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporași
Se simte iarăși mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar'
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Și glasurile-și dau la ascuțit.
poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pur și simplu
de fereastra mea
tocmai s-a izbit o vrabie.
oare dincolo
umblă cineva cu capul în nori?
un lucru însă e clar:
cel mai înalt punct al fericirii
este să fii
nu să zbori.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îi arăți acum unui copil din București o cioară, o vrabie și o rândunică, spune că e liliac. A pierdut contactul cu natura. Suntem americanizați la 300%. Eu vreau să știu ce fac cântăreții din China, din Bolivia, din Paraguay, și acolo există cântăreți, există conservatoare. Toată ziua se vorbește numai despre SUA. Nu e niciun paradis acolo. Este cel mai mare infern.
Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopții găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârțâie din ramuri mărunțele.
sub gerul ăsta, ce poți ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte și le taci
și-asculți cum vântul cântă la cinele.
copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-și vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.
în rădăcini copacii se au dragi,
deși aci sub cer cată proptele.
poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muzică și vrăbii, dar cu o relevanță mică.
E toamnă
S-au dezbrăcat iar salcâmii.
Printre ramuri cântă vântul,
Nu se mai ascund lăstunii.
Fără haină-i și pământul.
Vrăbiile zgribulite
Pe la streașină se-adună.
Casele-s acoperite
Cu pânză albă de brumă.
Corbii croncănind a iarnă
Se îndreaptă spre pădure,
Unde-atunci când o să cearnă,
Viscolul o să îndure.
În zbor, desenând pe cer
O geometrie vie,
Cocorii, fără echer
Au descris o simetrie.
poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec la sfârșitul lumii
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiți fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Și șarpele are solzi aurii, așa cum trebuie să aibă.
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiștea,
Un bețivan moțăie sub copac,
Precupeții strigă pe stradă
Și-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.
Și-acei care-așteaptă fulgere și tunete
Sunt dezamăgiți.
Și-acei care-așteaptă semnele și trompetele arhanghelilor
Nu cred că așa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele și luna sunt deasupra,
[...] Citește tot
poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrabia
Nu este artistă,
hainele pe care le poartă
par terne și uzate.
Iar cuibul ei ar fi numit magherniță murdară
de mierla care desenează
cu plicul ei auriu spirale elegante în aer.
Plimbarea solitară pe pășuni,
cântatul solitar în arbori la miezul nopții,
planarea solitară peste Atlanticul gri fier
nu sunt pentru ea: ea mai degrabă
ciugulește în gura unui canal de scurgere.
Trăiește cu inima ușoară din ceea ce a învățat
temeinic de fapt, se bazează numai
pe ceea ce este folositor, având ca rezultat exclusiv
supraviețuirea. O pasăre proletară.
Nu un intelectual.
Dar când iarna se zbuciumă-n copaci
și celelalte păsări
balerini, muzicieni, arhitecți
mor în zăpadă
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură cu moară de vânt
Vântul trece pe lângă ea
și lemnul ei tace
a uitat cântecul.
Nici urmă de boabe de grâu.
Singurătatea
lungă odihnă.
Drumul de altădată s-a pierdut în pământ,
tras de ierburi amare și cârtițe;
carele grele un oblon,
o roată, oiștea.
De acolo, de sus,
de pe dealul ros de carii
moara privește cu ochi împăienjeniți
apusul soarelui.
În cotloanele ei
copiii caută cuiburi de vrăbii,
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul nimicului
Din nimic - zidesc nimicul
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul
Noaptea-n fund de iad s-a dus.
Vrăbii, vânt și disperare
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare
Unde-i tot ce-am îndrăgit?
Frica tot mai des mă paște
Zi de zi și ceas de ceas
Din nimic nimicul naște
Șovăie stingheru-mi pas.
Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns
Din nimic nimic rămâne
Zile am trăit de ajuns.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pierdut
în ochii tăi s-au înecat corăbii.
pirații au urcat la cer... povești!
în ochii tăi, ca într-un cuib de vrăbii
plânge sageacul casei părintești!
în ochii tăi e toamna la extremă,
cu stele-aruncă-n tot ce e lumesc.
în ochii tăi, boboci de crizantemă
de-a stânga și de-a dreapta înfloresc.
în ochii tăi pierduți sunt trecătorii.
cătând pentru tristețe panaceu,
imaculată - fiică a ninsorii,
în ochii tăi mă pierd ades' și eu.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deasupra apelor
M-am îndrăgostit de chipul pe care-l pictasem
de apa pe care-o înotasem
într-o zi în care ar fi trebuit să se întâmple
cu totul altceva
pentru că tu îți aruncai ochii după vrăbii
în loc de pietre verzi, lasou de ierburi
în timpul ăsta eu pictam în taină, din mers
aruncând șiraguri de frunze sub pașii tăi, în mormintele păsărilor
înotătorul nu cunoaște focul, îmi spuneai
suflând în puful strivit al vrăbiilor din drum
nicio schingiure nu ispășește acest dor
toți oamenii împrumută născându-se
chipuri deja pictate de alții
fluierul merge înaintea muzicii sale
din mine va rămâne o piatră amară
împușcată de țipătul unei păsări
pe care nimeni n-a smuls-o din aer
și nu se știe dacă a trăit.
Ai bătut lanțul frunzelor cu piciorul
și ai plecat prin ele ca pe apă
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme vitregă
vântul bate arborii până trosnesc
tristețea lor s-a transferat în mine
și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc
melancolia toamnei circulă prin vine.
cerul fulgeră cu foc într-una tună
vrăbii fără cuiburi au încremenit
pe sărmanii străzii nimeni nu-i adună
furtuna nebună iarăși s-a pornit.
pruni, cireși, caiși tremură-n livadă
timpul friguros pătrunde sub scoarță
lapovița și ninsoarea stau să cadă
la mierle îngheață lacrimile pe față.
nu mai cântă nu mai fac o serenadă
prea vitregă e vremea asta nu e viață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muzică și vrăbii, adresa este: