Citate despre neîndemânare și timp
citate despre neîndemânare și timp (inclusiv în versuri).
Stângăcii
Cum să depășim
Secolul nătâng
Când mai toți pășim
Cu piciorul stâng!
epigramă de Gheorghe Izbășoiu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ultimul timp când dorm îmi amorțește mâna dreaptă fiindcă nu mai alergi prin ea făcând stângăcii...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În viața de actor, cel mai mult înveți stând în arlechin, dreapta, stânga scenei, locul pe unde se intră în scenă. Acolo vezi și stângăciile, vezi și când actorul are aură. Ce înseamnă aură? Când nu mai știi de tine, nu mai știi cât timp a trecut, nici măcar nu mai știi ce ai făcut exact în tot timpul ăsta.
citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea este o creatură fragilă. Ea suferă din pricina uzurii timpului, se teme de rozătoare și mâini neîndemânatice. Așadar, bibliotecarul protejează cărțile nu numai față de omenire ci și față de natură și își dedică viața acestui război cu forțele ignoranței.
citat clasic din Umberto Eco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 20 de ani căutam perfecțiunea în orice, acum mă las sedus de mirajul nedefinit al stângăciei umane și de farmecul discret al imperfecțiunilor.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să ataci un asemenea subiect fără să riști stângăcia? Cum să fii prudent fără să treci cu vederea ceea ce trebuie văzut, cum să faci pentru a nu spune prea mult, spunând totuși tot ce e de spus? Cum să fii în același timp disponibil și precaut, critic și naiv, limpede și moderat?
citat din Karl Barth
Adăugat de Marian Hutanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise pe frunze uscate de vie
I
HAFIS
La început - se știe - stelele aveau pe cer
cărările cu stângăcie trase la-ntâmplare;
din arcuirea zveltă a sprâncenei tale
a-nvățat odată Luna
să-și arcuiască drumul ei pe boltă
- peste mare.
II
PSALMISTUL
Când treci fără sandale pe sub tei,
porumbii adormiți pe streșini ciuruite
se trezesc, crezând
că pașii tăi, mărunții, runt semințe azvârlite
de-o mână bună pentru ei.
III
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la neîndemânare și timp, dar cu o relevanță mică.
Să ne grăbim
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii și un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o liniște obișnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură,
ne ia sensibilitatea așa cum fiecare fericire
vine alături de tristețe și veselie,
precum două patimi totuși mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuțește sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverența seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deși cel mai mare risc este să te naști, nu să mori
iubim mereu prea puțin și mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
și vei fi precum un delfin, blând și puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
și cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
[...] Citește tot
poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convertire
Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce
Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu.
Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce
C-un sac de somn pe capră ghebosul.
În limba țării tale mă necăjeam a spune
Că ești supremul bine, înaltul meu regat,
Că nu cuprinde altă dulceață și minune
Orașul zmeu, orașul țestos și ferecat.
Cu ochi în jumătate, ce vor să spună "Hai!",
Priveai la omul oacheș venit din Valahai.
Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri,
Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri!
Pe crengi de vis, doi umezi de muguri, ochii tăi,
Se deschideau în floare; când lampe din odăi
Burau lumină scumpă la geamul de trăsură,
Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viceversa
mă zbat între marginile aceluiași vis
lăsat în izbeliștea timpului
și sper să aflu valoarea vieții
cu mai multe necunoscute
mizând pe dreptatea unei iubiri
începute cu stângul
mă zbat între marginile aceluiași timp
lăsat în izbeliștea visului
și sper să aflu valoarea unei necunoscute
cu mai multe vieți
mizând pe stângăcia unei iubiri
începute cu dreptul
oricât m-aș zbate
între marginile acestei lumi dintre lumi
între marginile acestui vis dintre vise
între marginile acestui timp dintre timpuri
nu voi afla niciodată calea care mijlocește
drumul către inima ta
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Donator universal (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii fără norduri
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, așa cum știm, cu stângul,
Mi-a înghețat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colț de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Și-n talpa zilelor, spulber de beznă.
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.
De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Ni-i dat frumosul prin femeie,
Ea este- a fericirii cheie,
Și nu-i nimic mai minunat,
Pentru un suflet de bărbat...
De Dumnezeu fu plămădită,
Să fie hrană și ispită,
Să fie mamă și blândețe,
Cu bucurii să ne răsfețe,
Orice povară să aline,
Să pervertească rău în bine,
Să pună zilnic hrană-n blid,
Să fie-al căsniciei zid,
Copiii să-i aducă-n casă,
Să facă viața mai frumoasă,
Cu gânguritul lor gingaș,
Și stângăcii din primii pași...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o poveste fără happy-end
mă ascund în tine să nu-mi afle nimeni
stângăciile
sunt iubire, sunt cântec, sunt dor
dar să fiu atâtea... nu-i ușor!
să mă prinzi în colț de lună,
să mă aperi de stihii,
nimeni să nu mă supună
amintirilor târzii!
sub penelul tău să caut
vara ce-a plecat demult;
cântecul timid de flaut
să mi-l aflu, să-l ascult.
și vioara să-mi mângâie
rana ploii de cuvinte
cu o rugă și tămâie.
în genunchi voi sta cuminte,
c-am îngenunchiat timidă
când m-ai nins pe-un ram uitat
Și cu pofta-ți de omidă,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebun umblu
în fracul meu de carton
stă cam scorțos
învelind trupul copt de ani
cu stângăcia unei femei
fugite din paradis cu vina
toată asupra ei
soarele seacă adn-ul
purtat prin orașul îngerilor
căzuți în dizgrație
moleculele mele au devenit
instabile de când a venit
nisipul saharian să le pună-n mișcare
străzile se strâmtează
când trec nebun ca un virus
prelins pe pereții plini
de graffiti și plante îngălbenite
care se încăpățânează să trăiască
într-un mediu nociv
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Briciul lui Occam
Împingeam orice indecizie până la paroxism
Gotic... și femeie mi-e numele real,
În timp ce voi mă veți numi veșnic, Haborym!
Prima oara ți-am vorbit în franceză, cu un accent de curtezană
Aveam limba ascuțită și mă plimbam pe jugulara
Dorințelor tale întunecate, era un viciu fumat,
Puțin barbar, deși nici tu nu-mi erai cel mai educat sentiment.
Mă priveai sceptic în toată stângăcia fără logică, dar gândită...
Zâmbeam, după mult timp, nici apă... nici vin.
Uneori noaptea, în oglindiri de apă sărată, îți auzeam ecoul sufletului,
Călimara ta nu îmi știa numele, dar striga răgușită
Therese, Therese... philosophe!
Puțin prea erotic pentru trăirile mele.
Sufeream de sindromul lui Stendhal, în fiecare secundă care
Îmi penetra gândul cu simpla iluzie a unei posibile prezențe de... tu.
Te-am căutat prin romane și lucrări nescrise, încercam să descopăr
Nu știam ce, dar știam că îmi trebuie
Acel ceva care se ascundea într-o lepră, care voia să îmi distileze uitarea...
Acum, într-un final pretins, cred că am început să uit să mai uit...
Mă transform în Praxilla din Sicion
[...] Citește tot
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ești orfan...
Când ești orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulți copii în fașa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu știi de ce, cauți o soră, cauți un frate.
Când ești orfan, de sânul mamei,
Simți că toate-s împotrivă,
Și luna plină este rea,
Destinul să ți-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele și dure,
Trăiești viața ca un iad,
În zile sure.
Când ești orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu știi ce înseamnă, te iubesc,
Ești fericit doar că ai viață,
Nu știi, cum vrei să o trăiești,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără putință de scăpare, dintre coapsele fierbinți ale femeii cu picioare nerăbdătoare
prins strâns între coapsele fierbinți
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putință de scăpare,
ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură:
"hoții mi-au furat chi-looo-ții!
hoții mi-au furat chi-looo-ții!"
târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge,
sorb vinul roșu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll
amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșii
care fulgeră disco prin fața ochilor
în timp ce melodia orașului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Controversă
cum îți spuneam
mai tot timpul îngerii mi-au râs în nas
și-au râs de mine neîntrerupt
ori s-au urinat din înaltul lor
peste ochii ce abia îi luminasem puțin
mai bine deschide-mi fereastra albă la cer
să-mi închipui că zbor
sau că plec acasă definitiv
altfel îmi petreceam mai tot timpul
recitând poemul lui Dinescu
"Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie"
sau poezii de-ale lui Bukowski
bolovănoase frivole și amare
până reușeam să uit
că îmi este sete că-mi e foame
și că mai exist și așa
neîndemânatic,
exilat ca o urmă într-o fantă
sau o cută de timp
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mi-ar fi după voie te-aș iubi într-o deplină tăcere. Cu fiecare inspir de clipă fragedă, cu fiecare asfințit însigurat de aprilie ți-aș îmbrățișa sufletul ostenit. Într-o aglomerație de gânduri, dezbrăcându-ne ușor de ispite și rațiuni hâde, în opoziție clară cu vanitatea, ar curge timpul spumegând în valuri de vreme efemeră. Poate n-ar fi nimic în fond, doar o fărâmă de liniște menită să-mi potolească setea de tine. Am râde în hohot pe un picior de primăvară târzie, aruncând regretele în hruba uitării. Oricum n-au nici un rost.
Am gustat cu poftă toate emoțiile. În goana aceasta aclamată de străini lacomi m-am împiedicat de fericire. De atunci și până acum îmi șchioapătă sufletul. Nu vreau nimic. Nici să mă cerți, nici să mă aperi cu stângăcie de răutate. Ai clipit și ti-am prins de gene raze de soare. Să nu-ti fie frig sau întuneric. Și mai cu seamă să nu uiți niciodată drumul înapoi...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre neîndemânare și timp, adresa este: