Citate despre negru și ochi verzi
citate despre negru și ochi verzi (inclusiv în versuri).
Vreau să te văd
- Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremură ușor
Ca aburul de ploaie
De-asupra codrilor.
- Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei iată
În ochii mei cei verzi.
Cosește, hai - că iarba,
Cu rouă și cu stea,
Mai deasă și mai verde
Să crească-n urma ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh privește;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.
Curvă, care-n fiori de gheață naște un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobește ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.
Dar liniștită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca și când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc noaptea ca două scântei. E cel mai frumos motan al târgului. Dar de frumusețea lui nu-și dă seama, de bărbăția lui, însă, da; pentru aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-și zărește chipul în talerul lunii, și-și vede înfățișarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate și-l ondulează, de mândrie, pâna-n vârful cozii. Trăieste singur. Ziua stă ascuns cum poate și unde poate. Ziua doarme; numai când sosește ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezește morocănos.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
șarpe din noapte, mistică cu venin,
tu, osmișcătoare născută din ritm,
m-ai văzut de atâtea ori visând,
elemental decupând vene cu degete lungi.
luna plină înseamnă dans pentru tine
umbră lilin cu buze fine,
brunetă succubus cu gene atemporale,
mă întrebi din ochii verzi de jad:
dacă te trezești eu ce fac?
te simt lângă mine în cameră
ești primul păcat atât de sofisticat,
vînător negru da! suavă ajnat,
somnul meu e tatuat pe pielea ta,
cât am să trăiesc, am să te visez.
acest coșmar perfect este tot ce mi-am dorit
poezie de Hadrian Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la negru și ochi verzi, dar cu o relevanță mică.
* * *
dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate
dacă mori din iubire
poți să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi așteptând
băiatul care aduce pizza
dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-și nasul discret
dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriți de frumusețea picioarelor
care poartă pantofi negri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acelei care va veni
De unde vii,
Și-n care preafericită țară
Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...
Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...
De ce plecași din țara, în care palmierii
Tremurătoare umbre își culcă pe nisip?
Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul chip?
Or nu știuși că-n țară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiță?...
Amanții și-au vândut
Orgiilor,
Și corpul,
Și sfintele avânturi,
Și-azi totu-i mort și putred în carcera de lut!...
...........................
Cu mâini subțiri și albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei mai aproape
De ce-ți sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?
De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Și din Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Și crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristețea blondelor opale,
Iar torțele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânți,
Cu tine cântă un infinit de armonii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție I
Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până și băutura tare din pahar.
Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colți albi de rechin ucigaș
a băgat pe loc toți barmanii în boală
(aveam la gât eșarfa ta de oraș).
Tu ești femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte și-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai ușa minții ca să-mi ții de urât?
Șeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat și să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbești din afiș,
băutura e verde (ochii tăi) și mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiș...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Te-am alergat o noapte-ntreagă;
Erai sirenă, stea, meduză,
Dansai-n patine, pe-o peluză,
Cu ochii verzi, sub capă neagră.
Îți sărutasem ochii-n lacrimi;
Sorbeai nectar dintr-un pocal,
Nu-ți vedeam fața, de la voal...
Eram Hristor, ispășeam patimi.
Îți făcusem dar, un râu albastru;
Te botezam în apa vieții
Ce-am strâns, din roua dimineții...
Din sânge-mi, ți-am dat gust măiastru.
În vârf de pantă te-am pierdut;
Planai în zbor, eram Icar
În negrul interplanetar...
Topise-i Soarele-n sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harry nu semăna deloc cu restul familiei. Unchiul Vernon era masiv și fără gât, cu o enormă mustață neagră. Mătușa Petunia era uscățivă și ciolănoasă, cu față de cal. Dudley era blond, roz, cu aspect de porcină. Harry, pe de altă parte, era mic și slăbănog, cu ochi verzi, strălucitori, și păr negru-cărbune, întotdeauna ciufulit. Purta ochelari rotunzi și pe frunte avea o cicatrice subțire, în formă de fulger.
J.K. Rowling în Harry Potter și camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O casă pentru iubirea mea
Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ți-am dat copii și ți-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărțeam liniștită, averea.
Eu ți-am trăit chiar și plecarea
Și nu ți-am plâns pierdută, zarea.
Te-am așteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!
Și iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi și privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.
Și te primesc iubire frumoasă!
Te invit iar la mine acasă
Pentru că știu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheorghe-al meu, ce Moș Crăciun!
O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce și cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineață, la cumpărături să merg-
Era frig, era și ceață, ochelarii dau să-i șterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei și îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma prețurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga și în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coșul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moș Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n brațe, slabă și cu ochi de jad.
Mă opresc și mă uit bine, chiar și fără ochelari,
Moșu-o mângâia pe fese și pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc șașiu-
M-a văzut, se înnegrește, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă fețe fețe și-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl știam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă și-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga și suna din clopoțel.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu-s
Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.
Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.
Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.
Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul epavei
I
Vântul era dezlănțuit, apele-n delir,
O navă a eșuat pe țărmul dinspre sud,
O sută de oameni, evadați din tristul cimitir,
Au îngenuncheat pe nisipul ud.
Șaizeci s-au înecat, șaizeci și trei
S-au izbit de stâncile negre ca un păcat,
Și-apoi, undeva, de unul singur printre ei,
Au dat de-un copilaș neajutorat.
II
Un tip aspru s-a îndepărtat încetișor
De lângă de ceilalți marinari
Și cu blândețe a pus neștiutorul căpușor
Pe pieptul lui onest, cu mușchii tari.
Călătorind peste pustiul larg
Era o bucurie solemnă să-i vezi
Mereu alături, velă și catarg,
Marinarul și băiețelul cu ochi verzi.
[...] Citește tot
poezie de Charles Dickens, 1812-1870, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa și prea tânăra
culegătoare vânzătoare de zmeură
umple plasa cu borcanul
numărând vărsând conținutul
murmură în gând cu ochii sclipitori
puhoaie de șuvițe negre
scuturate de ciudă
după ce a pierdut numărul borcanelor
stă derutată și se uită la pungă
se simte ca un pește mic
într-un mare heleșteu
privește în tavanul alb
piața o strânge și se face mică
o mică vulpe prinsă-n capcană
ochii verzi se agață de ochii albaștri
trufași și arieni
este un mic țaigăr
într-un ceas defect
recunosc că o privesc puțin amuzat
pot să curm zbuciumul de pasăre
care se zbate-n ghearele vulturului
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricum ai fi
Femeie cu ochi albaștri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aștrii,
Și zâmbești curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea
Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubești intens și poate
Mai puternic decât toate
Femeie cu ochii verzi,
Mă privești... oare mă vezi?
Ești atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă
Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoși, integri,
Care mă pătrund profund,
În simțire și în gând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra și armăsarul
(de pe rogojina poemului)
1.
E doar începutul. Niciodată nu era ceva urgent. Întotdeauna găseam alte priorități. Întâmplarea făcea regula de aur care disciplina hazardul în formele lui suprinzătoare. De aceea, zic: nimic nu mă mai suprinde. Pe rogojina poemului am zarurile aruncate și rotunjite ca niște sfere ciobite la colțuri. Nu poți prinde minunea din alergările începutului. Clipa rostogolită cu încetinitorul lasă-n fereastra sufletului bucuria întâlnirii cu rod. Dintr-un motiv anume, care nu se spune decât la sfârșit, am luat albumele și-am început, cu ele și cu tine, un itinerar. Tu ai notate zilele în calendar.
2.
armăsarul meu cu ochii verzi
iubește "tropotul armăsarilor negri"
zborul și dorul de Infinit
oamenii din Peninsulă par întotdeauna ocupați
dar în realitate nu fac altceva decât că
se plimbă de colo-colo
făcându-și de lucru pe faleză
sau gură cască
la o cafea sau o bere
în Piața Ovidiu
ori pe Terasa lui Herimon de la Casino
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?
Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
[...] Citește tot
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La clică
Baba Gherghina deschidea ușa
Care se văita îndelung: "scââârț"...
Își rezema trupul cocoșat de peretele verandei
Își freca nasul coroiat, ca o aripă dorsală de rechin,
Din cauza mirosului înțepător
De blană de capră netăbăcită
Întinsă pe jos,
Peste pământul din casă.
-Drăgoșică maică, te duci să iei pâine,
Că nu mai e și mai târziu nu mai are?
-Nu! Răspundea nepotul favorit,
Să se ducă Sura, că e mai mare,
Ce dreacu face,
Vrea de-a gata?
-Ce vrei Buleo? răspundea soră-sa Mia,
Poreclită Sura din cauza părului ei blond-cenușiu,
Pe tine te-a trimis băi T,
("T" de la tebeceul de care abia scăpase Dragoș,
Umblând o vreme prin tot felul de sanatorii),
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu din Genuinul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre negru și ochi verzi, adresa este: