Citate despre negru și tornade
citate despre negru și tornade (inclusiv în versuri).
Tornada
Iată
O energie
Fusiformă
Cum se înalță
Scăpată
Din genuni
De sub control
Pierdută din
Ochiul magic
Al mării
Agitată
Răsucită
În iureș
Răstălmăcită
În văzul lumii
Până la norii
Negri dezlănțuiți.
poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la negru și tornade, dar cu o relevanță mică.
Durere și foc
E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot și fervoare,
În raze multicolore se întrec!
Zgomot, țipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc și fum, lumină!
Amalgam, vise, ce se cerne,
Minți încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Întețindu-se de strigătul ce tună...
Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvează-te
Salvează-te dacă mai poți
Viața asta este scurtă
Nu crede ce spun astăzi toți
Si-ncearcă -n vorbe să ascundă
Un adevăr?.... magie neagră
In alambicuri cu minciuni
Se toarnă și un strop de wisky
La frontiere cu furtuni
Salvează-te dacă mai poți
Să scoți din sânge adevăr
Când cu minciuni stropită-i ușa
Tratatelor din patru zări
Când crivățul bate din stepă
Si vin tornade din apus
Salvează-te copil al țării
Purtându-ți mândru capul sus
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-și sărute genunchii
am închis ochi și am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe țărm
sade pestele ucis și romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheață în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum șarpele adoarme prin iarba.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură suferindă
furtuna nebună dezmembrează copaci
acoperișuri de case le decopertează
timpul turbat lasă-n urmă săraci
privesc oftând cum cerul lăcrimează.
sunt tot mai dese uragane, tornade
climele suferă asaltate de noxe
neputința-i gravă când natura decade
o muzică metalică urlă în negre boxe.
dacă ar putea cuvântul să fie vindecare
dacă ar putea iubirea să facă o minune
pământul ar simți alean în fiecare
și n-ar mai fi -ncolțită de genune.
de-ar putea Dumnezeu să ne facă îngeri
nu s-ar mai sui la cer milioane de plângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Episod dramatic
nori negri se înghesuie unul într-altul
acoperă lumina prevestesc furtună
descărcări electrice fulgeră înaltul
în deșertăciunea cu păcate tună.
grindina strivește splendori în grădină
florile iubirii le culcă la pământ
pe alocuri ploaia cânta în surdină
îi ascult mesajul sculptat pe cuvânt.
când suferă natura plânge și Dumnezeu
arborii de cristal sunt frânți de tornade
prin marea speranței trece un alizeu
cu moartea pe aripi pretinde ofrande.
ne-am bătut joc de planetă e în agonie
omenirea se preschimbă într-o mare demonie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Se destrăma făptura ei cioplită
Cu dalta nebuniei unui gând
Ce își făcea cărare-ntr-o ispită
Pe care o-ntâlnise de curând.
Ea îl vedea albastru, poate verde,
Și îi părea ales și de păstrat,
De prins grăbit, cu grijă de-a nu-l pierde
Cât încă nu-i un gând întârziat.
Atât era: ispită și-o cărare
Pe care el trecea în drumul lui
Spre zări de-apus, departe,-n lumea mare,
El, gând stingher și gând al nimănui.
Furtună-a fost, cu vânturi de-ntuneric,
Tornadă răsărită-n o clipită,
Purtând nisipul negru, luciferic,
Și destrămând făptura ei cioplită.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe iluzorii
Cu inima zdrobită de stele căzătoare
Pierdut în labirintul de hățișuri sumbre
Avid mi-a astâmpăr setea din recile izvoare
La adăpostul magic al umedei umbre.
Tornade de cuvinte îmi zdruncină gândirea
Prin fraze noroioase înot spre țărmul vag
Și-n șubrede speranțe îmi caut nemurirea
Trecând sfios dar sigur ca un cucernic mag.
În visul spre lumină aștept tăcut chemarea
Seninelor clipe ce-au rupt monotonia
Și-mi amăgesc cu sure iluzii disperarea
Călită-n anii negri sfidând euforia.
În cercul strâmt și palid îmi ferec existența
Cu cioburi de secunde zidite-n nori de scrum
Sub tainice cupole încerc să prin cadența
Culorilor din gânduri cu izuri de parfum.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Valuri în maluri cu acorduri, din adâncuri în amurguri,
Vin ca arcuri cu săgeți ce mă străpung și m-ajung,
Mă simt ca un ciung.
Angelică-ncantare, cu vocea ei amețitoare,
Aceasta dulce-ncercare,
Ce-i viața în viața împletită-n dureri amare,
Cu modul ei de abordare amăgitoare
Te ia... te lasă... te ceartă și te iartă...
Neagră soartă... mai bine moartă.
Anotimpuri, apusuri, asfințituri,
Tornade din timpuri formate,
Ce lasă în urmă doar câmpuri devastate.
Și versuri în cercuri de ceață citesc,
Catarguri de gânduri din maluri zăresc,
Coșmaruri din coșuri de vise în fum risipesc
Biciuri de foc ce fulgere-aruncă...
Cu scut mă acopăr, m-ascund,
În vechi amintiri mă strecor, mă scufund.
Se-aruncă fantome din cer în adânc,
Femei despletite în alb, de mare-nghițite,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă marilor tristeți
Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach,
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mă dor viorile ce-n plânsul de grâne și de frunze-n vânt
Își lasă pașii peste ceruri, apoi se-ntorc către pământ.
Vulcani în umbre se înalță din a tăcerilor arsuri,
Deschid cărări sub pași și-n timpuri se-aștern la tâmple, în cununi.
De ce atâta-ntunecare?! Nori negri, lacrimi, suferinți...
Sunt doar o arcă rătăcită pe un ocean... Și am dorinți...
Mi-e-n suflet lacrimă și plânsul concert din muzică de Bach...
Destin?! Pe cerul vieții mele văd semne ce nu-mi sunt pe plac.
Cu litere de sânge, toamna, pe portative ruginii,
Își lasă notele funeste sub umbre veșnic viorii.
Vuiește iar durerea-n lume, prin mine iarăși trec tornade,
Mă-ndrept cu fiece secundă către neiertătoarea moarte.
Nu-mi răvăși întunecarea poveștii mele de a fi,
Ori nu te temi că pentru toate tu vei răspunde într-o zi?!
Între ruine și furtună mă zbat și-n chingi supusă-s, ah!
Mi-e pleoapa-n ceruri plumburie... Opaiț voi lumina, să ard.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de schimbare
Trec nori cenușii pe sălbatice ape
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Vin cioclii de friguri în suflet să sape,
Să caute visul uitat pe asfalt.
Trec gânduri-tornade sub platoșa minții
Să spulbere taine și lacrimi și ploi,
Dar biochimia preschimbă argințiii
În limbi de tăcere, în scrum și-n noroi.
Trec nori cenușii pe sălbatice ape,
Se iscă furtuna, din cer se cobor
Pe rând, în săgeți de lumină, în noapte,
Ciorchinii de temeri în negru sobor.
E pleoapa cohortă de gânduri sinistre,
Se-aude de crime, de răni și dureri,
Iubirea și viața de-acum sunt doar vise,
S-au dus precum umbra trecutului ieri.
Pământul, sub umbre deodat' s-a-ngropat,
Sub temeri și pleoape-mpietrite de zgură.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre negru și tornade, adresa este: