Citate despre neplăcere și tristețe
citate despre neplăcere și tristețe (inclusiv în versuri).
Niște întrebări de copil
Când Unde Cum De ce niște întrebări niște destine
Dragă Kitty mai multe nu știu nici eu Deodată în toa
te încăperile lumii se face liniște O liniște care supu
rează Cicatrici pentru ziua de mâine Scriu torențial
urmărit(ă) parcă de niște ochi SS Indiscreția urcă și
coboară Un du-te-vino de neplăceri și tristeți Dragă
Kitty peste o sută de ani n-are niciun rost să-ți mai
fie milă
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (28 iunie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la neplăcere și tristețe, dar cu o relevanță mică.
Eutanasia [Euthanasia]
Când Timpu-aduce într-o clipă
Somn fără vis celui plecat,
Uitare! Blânda ta aripă
Tu să ți-o miști peste-al meu pat!
Să n-am la cap amici sau rude
Bocind sau nu că sunt lovit:
Nici fete-având genele ude
Părând c-au sufletul zdrobit.
Ci-n pace să mă-nghită glia,
Fără acești îndoliați:
N-aș vrea să tulbur veselia,
Să plângă-amicii înfiorați.
Oftatul de-ar putea Iubirea
Să-l curme blând, că nu-l suport,
Își va vădi la urmă firea
În ea că-i vie, în el că-i mort.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După plecarea blondului, se pregăti totuși de plecare, dar fără tragere de inimă; se mișca anevoios. Îmbrăcă totuși uniforma albastră. Se privi în oglindă. Deocamdată, pe reverul hainei lui încă străluceau șase buline mici, aurii; erau la locul lor. Comandantul misiunii... Până când oare?! Totul părea prea frumos pentru a fi și real; parcă trebuiau să apară și neplăcerile. De ce așa de curând și de ce pentru el?! Nu stărui prea mult cu privirea în oglindă. Oricum, chipul îi era tare trist și nu-și putea ascunde această tristețe, nici măcar față de blond.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeseori închidem ochii pentru a ne preface că nu vedem toate nedreptățile care ni le fac alții, alegând astfel să ne retragem într-o umbră a tristeții pentru a ne proteja de neplăcerile pe care ni le-ar aduce o înfruntare directă. Totuși, de aici până la a cădea de prost în orice situație e doar un mic pas... mare atenție la echilibru când te plimbi pe marginea acestei prăpăstii.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necazurile
Sunt nenorociri, belele,
Suferințe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeți, dureri,
Care, spun cu fermitate,
Toate vin și nechemate.
Iar când vin, eu vă asigur,
Că nu vine unul singur,
Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri
Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.
poezie de George Budoi din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Ființă naltă, lungă vedere,
Izvor puternic de mângâiere,
Pavăză sfântă astui pământ!
Dă ascultare, nu-ți fie silă,
Unui glas jalnic, ce cere milă,
Ce a se plânge are cuvânt.
Nu se cuvine a se răpune
În vânt ca fumul o rugăciune
Cu plâns făcută lângă altar,
Unde nădejde are oricine
Să dobândească cerând vrun bine
Sau lui să-ncete vrun ce amar,
Unde tot omul, când îți vorbește
Vorbe în taină, smerit privește
A ta ființă de față stând;
Unde tu însuți simți datorie,
S-arăți oricărui spre bucurie,
Că vrei fierbinte s-ajuți oricând!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Cârlova
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția negustorului plecat pe fluviu: O scrisoare
Atunci când părul îmi era încă tuns cu breton pe frunte
Mă jucam în fața porții, smulgând florile.
Ai venit călare pe o nuia de bambus calul tău
Și te-ai plimbat prin fața mea, jucându-te cu prunele sidefii.
Apoi ne-am mutat și-m trăit în Chōkan:
Doi oameni obișnuiți acceptați de toți, fără sau cu puține neplăceri.
La vârsta de cincisprezece ani m-am măritat cu tine, Stăpânul meu.
Eu nu am râs niciodată, fiind timidă.
Cu capul plecat, priveam mereu spre podele.
Strigată de o mie de ori, niciodată n-am întors privirea.
La cinsprezece ani am încetat să mă mai încrunt,
Am dorit ca pulberea mea să fie-amestecată cu a ta
Mereu și mereu, și întotdeauna.
De ce-ar trebui să mă-înalț pentru-a sta de veghe?
Când aveam șaisprezece tu ai plecat
Pentru cinci luni în îndepărtatul Ku-tō-en,
Pe fluviul cu vârtejuri primejdioase.
Deasupra capului maimuțele scot sunete pline de tristețe.
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul se pregătea să ia cuvântul, însă doar după ce va fi încetat imnul național, în timpul căruia se făcuse liniște, toți luând poziție de drepți. Înalt, cu capul aflat parcă deasupra tuturor, geograful cel lungan cercetă împrejurimile, căutând-o cu îngrijorare pe Adela, frumoasa lui prietenă, adolescenta cea bălaie; n-o zărea însă deloc, nici pe ea, nici pe părinții ei. Ce se întâmplase oare? De ce să nu fi venit? Își amintea doar perfect că-i dăduse Adelei o invitație, care ar fi scutit-o de orice piedici sau neplăceri (nu știa că Adela o pierduse, iar puștoaica de abia cu câteva clipe înainte de a pleca de acasă, în acea dimineață, remarcase acest lucru). Deși trist că nu reușea s-o zărească pe Adela, Nistor nu-și pierdu speranța; continua s-o caute cu privirea, poate totuși o va vedea (nu se putea ca ea să nu fi venit)... Însă oricât se străduia el, tot nu reușea s-o vadă. Iar în curând imnul național se termină. Prin urmare, directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, luă cuvântul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si sperantele dispar
Trec adesea pe aleea ce coboară înspre râu.
Tulburat de-atâtea gânduri, te aștept până târziu,
Să revii măcar o clipă, în lunca nemuritoare,
Unde ne-am jurat credință, într-o zi plină de soare.
Să-ți revăd mersul alene, cu privirea în pământ,
Chipul tău atât de sobru, părul legănat de vânt,
Apoi
să te strâng în brațe, răvășit de-atâta dor
Și să-ți spun vorbe frumoase de iubire și amor.
Să te-ntreb cu nostalgie: Ce mai faci? Și, cum o duci?
A trecut atâta vreme, îți mai amintește de-atunci?
Când destinul ne-a dus pașii la salcia din zăvoi,
Mai feriți de ochii lumii. Eram numai amândoi.
Eu te cuprindeam în brațe, sărutându-ți gura dulce
Și-ți spuneam: rămâi cu mine, luna plină să ne-apuce,
Și sub raza ei gălbuie să-ți văd fața-mbujorată,
Trupul tău ca o garoafă, stângăciile de fată,
Lacrimile de tristețe, și privirea-nvolburată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre neplăcere și tristețe, adresa este: