Citate despre nerușinare și țări
citate despre nerușinare și țări (inclusiv în versuri).
Tupeu
Nu pot să-i înțeleg pe unii
Ce ne-au furat fără rușine,
Și-acum, în fruntea națiunii,
Ne fraieresc c-o ducem bine!
epigramă de Gavril Moisa din Nedumeriri, Carigrame și Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vasilica Dăncilă (Agramata din capul statului), premierul PSD-ist al României, a mințit cu nerușinare nu a avut telefonul la ea când a sunat-o președintele țării pentru că era la "Simfonia lalelelor", deși toate televiziunile au filmat-o cu telefonul în mână
Nu e numai agramată,
Este și nerușinată,
Și o mare mincinoasă.
Sper că nu-i și ticăloasă.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (20 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele amiciției ce ne leagă, te rog să inserezi în Jurnalul Național aceste rânduri adresate multor ziariști sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai puțin tineri, dar toți de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât și al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu și Ștefan Iordache, hărțuiți, ca și mine, cu nerușinare tenace, de niște condeie butucănoase.
Fănuș Neagu în Scrisoare către jurnalistul Marius Tucă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinism și nerușinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naționale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului și nerușinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale și a lui Constantin Brâncuși.
George Budoi în Dicționarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bronzat
Chiar de-acum, din primăvară,
Prin orașele din țară,
Cormoranii, în piscine,
Fac plajă... fără rușine!
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Escrocii (pamflet)
Sunt tot mai mulți în pușcării,
Sunt, nu puțini, în primării,
Dar, culme a nerușinării,
Rechinii mari-s la cârma țării.
pamflet de George Budoi din Dicționarul corupției (10 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nerușinare și țări, dar cu o relevanță mică.
Premierul plagiator Victor Ponta a introdus "taxa pe obrazul gros"
Știe-ntreaga națiune
C-ai obrazul cel mai gros,
Deci tu trebuie, pe bune,
Să plătești cel mai vârtos.
epigramă de George Budoi din Politică și politicieni (4 iunie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din puțul gândirii premierului plagiator Victor Ponta: DNA-ul e de vină că nu merge economia, pentru că-i arestează pe marii corupți (pamflet)
Tu, campion al defăimării,
Ești, vai, nefericirea țării!
Îți spun, dar fără simpatie,
Să spui asemenea prostie,
E-o culme a manipulării
Și una a... nerușinării.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (25 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce fac politrucele mioritice corupte ca să scape de pușcărie, după ce au furat milioane de euro și au fost condamnate la închisoare
După ce, la condamnare,
Iau ani mulți de închisoare,
Blonde, brune, curviștine,
Iute fug în țări străine,
Cer azil, nerușinate,
Mint că sunt persecutate,
Iar, ca ultimă rețetă,
Fac copii la eprubetă.
Să n-o-aducă înapoi,
Când e prinsă de copoi,
Știoalfa noastră, fals umilă,
De la juzi imploră milă.
pamflet de George Budoi din Dicționarul corupției (11 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen Dan (PSD), fostă secretară de școală la Videle, pusă ministru de Interne de infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului), refuză să-și dea demisia după abuzurile grave la protestul diasporei din 10 august 2018 și la alegerile europarlamentare din 2019
Această blondă PSD-istă
E-atât de mare tupeistă,
E-atâta de nerușinată,
Cum Terra n-a văzut vreodată.
E-acea ce-a pus Jandarmeria
Ca să gazeze-n România
Femei, copii, bâtrâni, bolnavi,
Diasporeni frumoși și bravi,
Bucureșteni, ce-au contestat
Ăst PSD ‒ partidul stat,
Și pe toți infractorii lui,
Ajunși în fruntea statului,
Pe infractorul cel mai mare,
Ce-n fine azi e la-nchisoare.
Femeia asta agramată
Pe-obrazul țării este-o pată.
poezie de George Budoi din Pamflete și satire (30 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Câinele și cățelul (fabulă)
"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte câteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Și eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăsește.
Cât pentru mine unul, fieștecine știe
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelul Samurache, ce ședea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Și că nu au mândrie, nici capricii deșarte,
[...] Citește tot
fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem ascuns în inimi un veac de la Unire
Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare și ceasuri de speranță.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanță,
Cu ani de nedreptate și-alți ani de lecuire.
Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Și-ngenunchind pe trepte de românești altare,
Vrând țara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.
Se zbat încă ținuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câți dintre frații noștri sunt trași pe-a vieții roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.
Năpârci fără coloană si pic de demnitate,
Lachei plătiți vremelnic, nerușinați prepuși,
Ce-ar vinde România și-avutul ei la ruși,
În litera de lege pun practici re-nviate.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reforma din învățământ în Țara lui Invers
Într-o lume ce-i diformă,
Ne vorbesc despre reformă,
Chiulangii ce iau chenzine,
Repetenți fără rușine!...
epigramă de George Budoi din În Țara lui Invers, Recunoașteți personajul? (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Un fotbalist
Era un jucător foarte talentat,
Dar cam singur s-a fentat.
Dumnezeu i-a dat imens dar
Însă l-a pierdut rapid prin bar,
Căci noaptea joacă pe masă,
La meci vrea s-o bage-n plasă.
Pe teren doarme, se dă de-a dura
Și-apoi invocă frigul sau căldura.
Își dorește fani, peluza plină,
Iar pe gazon rămâne smirnă.
Și-l vezi cum ușor se stinge
Când aleargă după minge.
Sincer, e un efort prea mare
Și-acasă... și-n deplasare.
Dar la interviuri, fără rușine
Vorbește cât gura îl ține.
Îi umilește pe-ai săi adversari
Și-i ceartă rău pe contestatari.
Crede că mereu are dreptate,
Iar după golurile marcate
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homo politicus
În aste vremuri, totul e pe dos;
Homo politicus vrea doar un os
Și de afaceri mari nu poa' să-nvârtă,
S-ar mulțumi, ce-i drept și c-o ciosvârtă.
Homo politicus e-un mincinos,
Dulpicitar, fudul, cu obraz gros.
Cameleon, culoarea își preschimbă,-
Dintr-un partid în alt partid se plimbă.
Mânat de-același interes meschin,
Să-și umple contul gras, să fie plin,
Migrează iar s-ajungă-n sfatul țării;
Rechin, ce-adulmecă sângele mării.
El trage precum musca la arat.
Din patru-n patru ani e exaltat.
După alegeri, de-i victorios,
Stă-n parlament, blazat și somnoros.
Și doarme patru ierni și patru veri
Îi scoate-alegătorului albi peri,
De bietul om, confuz și cam scârbit,
Merge la urne mai aghezmuit.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne "iubim" parlamentarii...
Îi urmărim aproape în fiecare zi pe sticlă,
Și neam obișnuit cu felul lor de a fi,
Din viața noastră, ei nu pot lipsi o clipă,
Mie teamă că așa va fii până-oi muri.
Nesuferiți, umflați și etalânduși morga,
Sfidând și bunul simț, dar mai ales pe noi,
Stau tolăniți în jilțuri, din piele de Cordoba,
Și dorm, nerușinații, de luni și până joi.
Salariile și le măresc după a lor dorință
Și anual, ca pe ciorapi mașinile își schimbă,
Vorbesc și despre legi atunci când au voință,
Dar rar, că ei dacă nu dorm, se plimbă.
Ne spun, că merg la muncă-în teritoriu,
Și neavând ce face, îi credem pe cuvânt,
Realizăm cum ei ne duc voit în derizoriu,
Iar nouă ne rămâne, să-i înjurăm în gând.
[...] Citește tot
poezie de Paul Constantin (8 octombrie 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au venit la rând alte puteri și continente și Tozgrec nu cruță pe nimeni, încât echilibrul se mai restabili oareșicât. Partea cea mai gravă o constituiau informațiile privind operațiunile ultrasecrete (inclusiv Operațiunea Pace), pe care Tozgrec le furniza în timpul vizitelor sale și de care ziariștii profitau fără rușine. Dezmințirile nu foloseau la nimic și trebuiau mereu schimbate niște planuri minuțios puse la punct. Autoritățile țării, cu sprijinul entuziast al Ivanovilor, au lansat o interdicție împotriva prezenței ziariștilor în Golful Smaraldelor; Smith s-a opus cu tărie, în numele principiilor democrației. O discuție la cel mai înalt nivel determină autoritățile să revină asupra deciziei, sub amenințarea infailibilă a sancțiunilor economice. Dar scandalul izbucni și mai puternic când Tozgrec dezvălui unele dintre cele mai bine păstrate secrete ale Mafiei și ale băncilor. Un val de asasinate, puse pe seama teroriștilor suedezi, zgudui cele două continente.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și n-aș mai vrea minciuni din alte ere
Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâția de ani se ține scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără rușine
Îmi calcă umbra peste tot și pare
Dacă te uiți din far că suntem unul
Cu aripi din țărână târâtoare
Având același înțeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămașa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări și țări nelămurite
Și m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Țigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună și chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranțe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranțe
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Complotul bubei
I
Era-ntr-o bătrână pădure,
Din care vrăjmașa secure
Nu smulse o creangă de brad:
P-o stâncă de fulger crăpată,
P-o râpă de șerpi îmbălată,
P-o beznă cu fundul în iad.
În cuibul acei văgăune
Precum într-o cronică spune
Din secolul patrusprezeci -
A fost o petrecere mare:
Leproșii din mii de hotare
Veniră pe mii de poteci.
Vedeai o icoană grozavă!
Tot bube, pocnind de otravă,
Pe brațe, pe coapse, pe frunți!
Otrepuri, de mult închegate,
Lipite pe răni destupate,
[...] Citește tot
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
De ținem la Pământ, de treișcinci de mii de ani, că ne aparține
Și țara, ce-o avem drept gazdă, ne-o credem nouă, a noastră, patrioți,
Cum, cine, poate, cu ce drept să ia pământ străbun... ce haite, hoți,
Pot din ședințe, hotărâri, să ia ce leagăn ai lăsat, din moși... Care jivine?
De unde vine atât nerușinat, ticăloșie, care-i mintea psihopată
Ce se transmite, cum mocirla, în "nespălați" judecători, ziși magistrați, demenți,
Ca să-și dea ifose de drept, fără de lege... narcisici, se umflând din ce fermenți,
Să poată ei rescrie peste timp... și spațiul, cum de pot să-l sfârtece... De când au mintea scăpătată?
Cum de se adună mâzga de la fund, mirositoare hâd, cum de plutește apoi
Și ea acoperă orice luciu, tulbură oglinda liniștei, voite a unui neam,
În cârdășii tâlhare prăduind pe săracii, făcuți săraci, le ștergând drept, ca praful de pe geam,
C-un număr dat, de inventar; că tot e-al lor, nu mai e casă, loc, nici car... Ce boi?!
E brazda răsturnată, lama înfiptă adânc în trup, se pierde pomenire,
În țara papurei, ce nici pe vodă nu-l mai are, nu-l mai recunoaște și minciuna-i cult... Uitată-i moștenire!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre nerușinare și țări, adresa este: