Citate despre noapte și nuditate
citate despre noapte și nuditate (inclusiv în versuri).
Cu lacrimi îngerii îți spală
sufletul tandră lumină
îmbrăcată-n pielea goală
noaptea asta ești regină
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (24 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de iarnă
În apartamentu-mi debranșat,
Am avut un vis frumos:
Că asudam chiar dezbrăcat.
Se făcea că-s eschimos.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Phoenix
O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenușa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală
Poemul rug în pielea goală
are chiar ieșire-n larg
lavă-a nopților de vară
ducând cerul la catarg
Are chiar ieșire-n larg
din cenușa unui manuscris
de țărm stele i se sparg
nopții exilate-n paradis
Poemul rug în pielea goală
din cenușa stelelor se scoală
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost zile și nopți pe care le-aș numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naștere, adică în dezarmarea și oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru și... mă mângâia. Cu palma la o mică distanță de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanația acelei mâini.
Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porci
La ceasul când mama mea era în dureri
au înconjurat casa și cartierul, toată țara
a fost arsă în foc, cum arde febra.
M-au urcat într-un camion ca pe atâția alții
dezbrăcați de viitor. N-am mai fost strigat niciodată
pe numele meu, nimeni nu m-a mai chemat,
aveam doar un număr lung, precum drumul
pe care mergeam, sau mai degrabă,
pe care eram duși: noi eram porci
cu un număr tatuat,
pe un drum întunecat în mijlocul nopții.
poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octogenarul văduv
Obosit a adormit,
Noaptea lângă o babușcă,
Cu pistolul ruginit
Și femeia goală pușcă.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Trecea nagoda peste râu,
din visul adormit plecată,
lăsând licornul fără frâu
să bea jăratec din covată.
Înaripat, precum era,
s-a ridicat la cer deodată,
părea un nor de mucava
întins pe cerul fără pată.
Ea l-aștepta sub un gorun,
descântec să-i așeze-n cale,
din mâțișorii de alun
să-i facă frâu pe nicovale.
Din ghindele căzute jos
potcoave noi să-i făurească,
s-ntoarcă râul tot pe dos,
mirată apa să descrească.
Mantaua din zefir, pe mal,
să o ascundă-ntr-o găoace
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul este un individ dubios: se naște în fiecare dimineață din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopții, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) și plânge, până a doua zi, amintindu-și cum și-a ratat copilăria pentru o păpușă!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umerii cuvintelor
Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?
Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.
Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
DRAGOSTE ÎN SOLSTIȚIUL DE VARĂ
În pat, cu totul dezbrăcați,
Întinși pe spate sau pe burtă,
Au observat mai mulți bărbați,
Că noaptea este mult mai scurtă
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urla la lună frigul
În noaptea tot mai lungă
Salcia nemișcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.
Gâștele în stol grăbite
Liniștea o mai răscolesc,
Greieri și-ascund viorile
Și nopțile încet muțesc..
Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul mușcă surd, sunetul
Nopților calde din vară...
În urlet trist de vârcolac
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada pețitorului
- Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat și m-am gândit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în pețit!
- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu' meu, să-ți zic
Că nu-s fată, mi-s muiere...
Nu vreu rostu' să ți-l stric!
S-ontâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din ștei.
Coborâm pe firul apei,
Când m-am pomenit cu trei...
M-au ajuns la Fundătură,
și m-au dezbrăcat pe loc,
și mi-au pus năframă-n gură,
și tăți tri 'și bătură joc...
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ionica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai fii tu!
Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa Ann: Nu pot să sufăr cămașa asta de noapte. Nu-mi place niciuna dintre cămășile mele de noapte și nu-mi place nici lenjeria mea intimă.
Contesa: Dar, draga mea, ai niște lucruri frumoase.
Prințesa Ann: Dar nu am 200 de ani. De ce nu pot să dorm în pijama?
Contesa: În pijama?
Prințesa Ann: Doar în bluză. Știai că unii oameni dorm complet dezbrăcați?
Contesa: Mă bucur să spun că nu.
replici din filmul artistic Vacanță la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n apus
sunetul soarelui se aude-n liniști de seară
zările se topesc în ușor abur
copacii dezbrăcați sunt nuduri de fum
plete de soare șoptesc târziu
raze ruginii le însoțesc
lemnul trosnește de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalță
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
șoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri și suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorința-n seri târzii tresare
ruginește pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriașe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul și-n cânt, ele dansează
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va urma
Ești aici în fiecare frunză care freamătă
Ești aici în odaia cu saltea de paie
Ești în apa Siretului
Din flori și girasol plăzmuită
Se aprind pupile ca focuri în inele
Se deschide noaptea ca o ladă cu jucării
Cu licurici
Așteaptă paradisul înscris în liniile din palmă
Iată merișorul râde printre dediței
Răvășit parfumul peste câmpul nud
Perzistă ca o dorință timidă
poezie clasică de Sașa Pană din Cuvântul talisman (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin maci de dor arzând
Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul fornicației
Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.
Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.
Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboară tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.
"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.
sonet de Ionuț Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și nuditate, adresa este: