Citate despre noapte și păsările călătoare
citate despre noapte și păsările călătoare (inclusiv în versuri).
Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich
Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.
Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări călătoare
moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crește un copac in mine
contratimp al păsărilor migratoare
ascunzându-mă într-o femeie măritată
în fiecare noapte răstignesc în inima ta luna
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și păsările călătoare, dar cu o relevanță mică.
Ea era frumoasă
lui nichita stănescu și lui florin iaru
ea era înnebunitor de frumoasă și se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viață
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
și ceilalți credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără șanse
limuzinele cu jenți frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat și tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere și de întâmplare
visul revine la nesfârșit
coșmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migratii
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
și atâtea doruri plâng,
în nopți tomnatece,
fremătătoare.
Sub cer speriat
de șuier de cocori,
mă frâng
și ne-ncetat
renasc și mor
de mii de ori.
În crâng
e gol
și nimeni nu mai vine,
să-mi strângă pieptu
-năbușit,
când de răcori,
când de suspine.
Se duc spre miazăzi
atâtea păsări călătoare
[...] Citește tot
poezie de Gavril G. Gavris
Adăugat de Luiza Pintilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceilalți oameni din noi
mă primeai la tine
din ce în ce mai rar
tăcerile tale erau tot mai apăsătoare
din streșini de zinc picura nepăsătoare
o ploaie
numărându-mi pașii
dintr-o clepsidră
tot mai departe de tine
și mă întrebam
cum se mai întorc păsările călătoare
în același copac părăsit cândva
într-o zare
iar oamenii se închid
într-o uitare absconsă
neavând măcar curajul să facă
un semn de rămas bun
celorlalți oameni
în care s-au preschimbat
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas...
sunet strident caut în noapte
albatroșii sfâșie norii, obstacole în calea zborului
îi aud atât de tare și în depărtare
strigătul morții mânjește un cer cu pata de asfințit
coborâtă până în adâncul lanțurilor
aud trenul și șinele mă poartă spre depărtări
dorințele urlă în mine și strivesc sub tălpi macii
atât de goi de non-sens mi se par
pentru că vreau să-i modelez eu
cu mâini de olar cu lut de pe muntele cu zei
mă dor pulsurile inimii și mă înțeapă fiecare
lacrimă scursă, stoarsă până la neplângere
mă simt stafie înveșmântată în alb
chipul e-acoperit diform ca și cum oasele
ar fi fost topite
în lanțul inelului ce mă unea odată cu o icoană
s-a sfărmat atâta ființă
umilința a otrăvit fiecare fir de nisip
din care mă construise demiurgul
bucată cu bucată mă adun de pe câmpul ars de-atâta trăire
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă-n doliu
Tu, mireasa-n doliu, care
Ai rănit în drumul tău
Albe păsări călătoare,
Știi ceva de plânsul meu?!
Știi că-n univers, deodată,
Mi-am pierut identitatea?!
Înger Căilor Lactee,
Sunt de ani-lumină, noaptea.
Știi că sunt în carul mare
Struguri albi de lacrimi coapte?!
Oh, nu știi nici ce amare
Sunt gutuile de șoapte!
Nu știi mustul suferinței
Și nici gustul nucii verzi
Și nu vrei, mireasă-n doliu,
Suferința să mi-o crezi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu flori
Ninge cu flori de cais și flori de măr,
Ninge în taină, vis și adevăr,
Îmi bate-n geam, târziu, un ram de stele,
Alerg pe-un câmp de flori de viorele.
E fraged cer și fraged vis, cuvântul,
A-nmugurit în orice colț pământul,
Lumina ca o candelă mustește,
Un an de muncă nou se pregătește.
Se-ntorc la cuiburi păsări călătoare...
Pe câmpuri cântă roiuri de tractoare,
Cu flori în plete,-n marmuri ceruite,
Sculptez din nou aducerile-aminte.
Se-ntoarce la geneză libertatea
De-a renaște-o altă primăvară,
Îmi bate-n geam un ram de stele, noaptea,
Îmi bate-n geam în fiecare seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre seara vieții
Spre seara vieții miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.
În seara vieții noastre depărtarea crește,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are șa,
Umbra de sub noi, subțire, se topește.
Asta-i seara vieții searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munții au apus,
Doar adâncimea crește în brațele de urs
Ce-așteaptă-n sânul lui o căprioară.
Mă doare ceasul serii ce scârție în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai așteptăm vioi
Să dăruim viața pe-un mugure în schimb!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul despărțirii noastre
Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii și morții
însușindu-și tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subțiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea viețile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele și macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra brațelor se ridică eternitatea
peste noi plutește umbra lupului alb
la o distanță de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte și flori,
îmi strâng sarea gândurilor și plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă ușa morții...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm de vânturi măturat
O, știu că ne-am iubit cu-nverșunare,
fără s-avem vreo teamă că ar fi păcat!
A fost un zbor de păsări călătoare
spre un tărâm străin, de vânturi măturat.
O noapte cât un veac de nebunie,
așa a fost atunci, să ne iubim din plin,
nici nu știam că totul va să fie
doar vraja oazelor, umplute cu venin.
Un scurt popas, o clipă trecătoare,
în haosul uitării, care ne-a furat,
eu vraci de dulci speranțe-nșelătoare,
tu muză ludică a marelui păcat.
Și ce-a rămas apoi în urma noastră?
doar lungile regrete dintr-un jurământ,
pe malul râului cu apă-albastră,
unde credeam că le-am găsit mormânt.
Au dispărut de-acolo într-o seară,
pândind-ne acum din umbre de trădări,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai dispărut în zare
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei
mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi
și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub munții care nasc multe izvoare
Sub munții care nasc multe izvoare
Dorul meu aș vrea să îl îngrop,
Sub pașii mărunți de căprioare,
Sub iarba verde, la umbra unui plop.
Sub razele de soare atât de blânde,
Sub priviri de păsări migratoare,
Dorul meu aș vrea să-l pot ascunde,
Sub cerul nopții cu stele căzătoare.
Și dacă dorul meu ar prinde rădăcini
Acolo unde eu l-aș îngropa?!
Poate mai amar și mai plin de spini
S-ar întoarce și iubirea mi-ar stopa.
Ce să fac cu el, unde să-l trimit?
Să mă lase-n pace dorul greu,
S-o iau de la-nceput, să pot fi fericit,
Să-i pot face pe plac sufletului meu.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (2 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu-i știre.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Șomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am putut, cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e știre.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ape
era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
țineam în mâinii flacăra
o așezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelații între gene
eram neliniște, lacrimă și sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea și azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă și oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre șoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea și-o coboară
pășesc prin veacuri înghețate, veșnicia să o mângâi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pădurilor
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram, ades se pierde.
Petrolul verde îngenunche... Îngemănate cu tăceri,
Cu râuri de tristeți plâng ciute. Unde-s pădurile de ieri?!
Ducându-și trupu-n rugi de jad, precum un mort la-ngropăciune,
S-au dus pădurile de ieri. Conștiința unde ți-e, române?!
O rugă către ceruri ard și azi sunt lacrimă de ceară.
La trupul tău adesea cad cu mângâiere de fecioară.
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Se sting pădurile virgine și neamul românesc se pierde.
Căzând o lacrimă de jad, te-mbrățișez, copac și tată
Ne stingem ca un jurământ și-mpărtășim aceeași soartă.
Ne strâng însângerate răni, securi ne fulgeră-n privire,
La tâmpla noastră cad ninsori... Și frunze cad... cad nopți și zile.
Priviri mustind de catifea adăpostesc sub pleoape-plumb
Și lacrima care-a picat pentru-al pădurilor amurg.
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram ades se pierde.
Păduri de amintiri și vise, păduri de fagi, păduri de verde...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă glosselor
Glossă glosselor spre care
Plânsă, îmi îndrept privirea,
Căutând lumini, culoare,
Cuprinzând nemărginirea...
Lacrimă îmi e cuvântul,
Plânsul clopot, gândul frază,
Alergând spre cer cu vântul,
Toamna lin și blând valsează.
Glossă glosselor spre care
Îngenunchi - un vis de toamnă
Ce trezește din visare
Trup firav de amazoană.
Dantelate umbre, taină,
În crepusculul tăcerii,
Codrului ascunsă haină,
Dulce viers al mângâierii...
Plânsă îmi îndrept privirea,
Cununându-mă cu cerul,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa zborului spre stele...
Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.
Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.
Candelă pe drum de noapte...
Fulger lanț pentru furtună.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și păsările călătoare, adresa este: