noapte şi romantism

Romantismul nobilului metal al nopţii este înlocuit cu realismul luminat al dispariţiei sale.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile albastre, pline de romantism, ne oferă idei geniale pentru viaţă.

aforism de Betty Marcovici (3 martie 2010)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Ziua plouă, noaptea plouă,
Dimineaţa plouă iară
Şi aşa de-o lună, două,
Romantismul mă omoară.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur ban de argint, al cerului nocturn, nu scapă de faliment romantismul. Chiar şi cu stelele toate.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio aventură alpină nu e mai pitorească şi mai romantică decât o noapte petrecută sub cerul liber ("à la belle etoile"). Eu îi gust întotdeauna frumuseţea aproape cu religiozitate.

citat din Guido Rey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anecdotică

Pornea, romantic, noaptea pe alei
La muza-i dulce, cu parfum de tei,
Şi ajungea, fireşte, Păstorel
La muza cu parfum de Ottonel.

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te gândeşti ce nerafinată e limba noastră! Dacă nu menţionezi corelativele fiziologice ale emoţiilor, eşti inexact în raport cu faptele. Dar dacă le menţionezi, sună de parcă ai fi scârbos şi cinic. Indiferent dacă-i vorba despre pasiune sau despre dorinţa fluturelui de noapte de a ajunge la stea, dacă-i tandreţe sau adoraţie sau dorul romantic - iubirea e întotdeauna acompaniată de eveimente la nivelul terminaţiilor nervoase, al pielii, al membranelor mucoase, al ţesuturilor glandulare şi erectile.

Aldous Huxley în Geniul şi zeiţa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columna viselor

Când într-o noapte romantică
visele dau buzna,
Tu adună-le
şi suprapune-le.
Construieşte columna viselor.
Imortalizează-le pe columnă.
Ele nu trebuie să se stingă
odată cu lumina ta.
Strălucirea lor
să rămână încrustată
în negura vremurilor.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul soarelui romantic

O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Ţâşnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulţumit,
Să-i vadă şi apusul, frumos ca o visare.

Îmi amintesc!... Departe, flori, holde şi izvoare
Palpită şi oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiţi spre asfinţit,
Să mai vedem o rază piezişă, trecătoare!

Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul şi-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloşi;

Pluteşte-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaştini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheaţă şi pe broscoi râioşi.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanticul e un braconier care nu prea ştie ce caută. Tânjeşte după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parţial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluţie sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacţii. Uneori, îşi distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înţelege. Şi iubeşte, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocoleşte copiii şi bătrânii. Nu circulă noaptea şi nu trece aproape niciodată prin dreptul unui spital.

Octavian Paler în Aventuri solitare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În schimb, eu ştiu ce caut, dar pentru că nu circul noaptea, ceea ce-mi doresc caut ziua (de pildă, în [...] | Citeşte tot comentariul

Când te gândeşti ce nerafinată e limba noastră! Dacă nu menţionezi corelativele fiziologice ale emoţiilor, eşti inexact în raport cu faptele. Dar dacă le menţionezi, sună de parcă ai fi scârbos şi cinic. Indiferent dacă-i vorba despre pasiune sau despre dorinţa fluturelui de noapte de a ajunge la stea, dacă-i tandreţe sau adoraţie sau dorul romantic - iubirea e întotdeauna acompaniată de evenimente la nivelul terminaţiilor nervoase, al pielii, al membranelor mucoase, al ţesuturilor glandulare şi erectile.

Aldous Huxley în Geniul şi zeiţa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember eminescian

REMEMBER EMINESCIAN

Peste vremuri încercate
străbate un dor de-un veac,
de Luceafărul din carte,
ce din Cer priveşte-n Lac.

Un incurabil romantic,
spre astre plecând grăbit,
şi-a lăsat dor singuratic
în Luceafăr din zenit.

Rapsozi pe ogorul gliei
i-au pus versurile-n cânt,
cu ecoul poeziei
de dor doinit la mormânt.

În clinchetul de izvoare
plânge Basarabia
şi caută alinare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarităţi nocturne

topesc dezamăgirea raiului răvăşit de furtună
în razele lunii iubitoare pline de magie
abisul uman piere în veghea duioasă nocturnă
blânda dezrobeşte visul prin nobilă regie.

armoniile nopţii sunt împletiri cu stele
lumini angelice în muzici se transpun divin
lumini care dansează cu gândurile mele
făcând să dispară orice urmă de chin.

trăiesc o conştiinţă dansantă graţioasă
mă ondulez pe fericirea de a fi visătoare
romantică târzie transcend melodioasă
spre lumea veşniciei dincolo de hotare.

slove de recunoştinţă le transcriu sfioasă
elogii pentru steaua mea eternă sfătuitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi în tandem

- Azi plouă-ncet cu stropi mărunţi şi calzi
Peste cireşii ninşi pe jumătate,
Meri'-nfloriţi privesc parcă-s heralzi
Ce-şi spală faţa albă de păcate.

Pe streaşina terasei, prinse-n joc,
Curg lacrimile ploi'-n rotocoale,
Eu le privesc şi trag cerneală-n toc,
Aş scrie versuri pe albastre coale,

Ţi le-aş trimite seara c-un poştaş,
Bătrân, dar să cunoască meserie,
Să-l ierţi când o să-ţi bată-n geam poznaş
Şi-o să recite-a noastră poezie.

- Pe-aici doar vântul bate, niciun strop
De ploaie n-a căzut... Pe-această vreme
Trec orele-n psihoticul galop,
Iar nopţile mă deapănă pe gheme.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nezidite

te vreau în fotoliul acela
între pereţii neplecaţi
între tăcerile rupându-se egal
pe partea mea de timp şi de spaţiu
dincoace de departe
dincoace de orice
zăbovind cu lumânări pe masa
romanticelor cine

nezidite cuvintele fug
absenţa ta se soarbe-n vinul roşu
pe ţărmul meu se face iarăşi noapte
şi duhurile ies să-ntunece luna
şi mă pândeşte iarăşi ora gri
coboară noaptea iar ca-ntotdeuna

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon (când ceasul bate miezul nopţii): Ai auzit?
Ninotchka: E ora 12.
Leon: E miezul nopţii, uită-te la ceas! S-au întâlnit cele două şi se sărută. Nu e minunat?
Ninotchka: Aşa funcţionează un ceas. Ce e aşa de grozav în asta?
Leon: Ninotchka, e miezul nopţii. O jumătate de Paris face dragoste cu cealaltă jumătate.
Ninotchka: Chiar e nevoie să devii romantic ca să te simţi bine, observ.
Leon: Nu mă pot gândi la alt motiv.
Ninotchka: Sentimentalisme!
Leon: Tu analizezi lucrurile în afara lor. Cu mine ai face la fel! Dar n-o să te las. Iubirea nu e simplă, Ninotchka. Ninotchka, de ce crezi că porumbeii se giugiulesc? Sau de ce melcii, printre cele mai reci creaturi, sfârşesc prin a fi lipiţi unul de altul? De ce crezi că fluturii zboară sute de kilometri pentru a-şi găsi perechea? De ce florile îşi deschid uşor petalele? Ah, Ninotchka, Ninotchka, eşti sigură că nu simţi măcar un simptom al pasiunii divine? O căldură în palme, o greutate ciudată în întregul corp, o sete dar nu de apă, ci de altceva, de mii de ori mai ispititor care te face să jubilezi?
Ninotchka: Eşti tare vorbăreţ. (O sărută.)
Leon: Vorbăreţ?
Ninotchka: Nu, ai fost chiar tăcut. Din nou. (Încurajat, Leon o sărută din nou.) Mulţumesc.
Leon: Ah, Ninotchka mea tiranică! Imposibilă, neromantică, raţională! (Îl sărută ea.) Din nou.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţiile nu sunt decât o iluzie la care privim cu toţii, pe cerul nopţilor de vară! Schimbând unghiul şi perspectiva, constelaţiile se destramă, devin evanescente şi se risipesc agale, precum fumul!
Constelaţiile există doar într-un Univers plan, iluzoriu, dar peste măsură
de romantic! Ori noi, fiinţe romantice, ne hrănim cu iluzii şi admirăm spendoarea unor sfere incandescente, sclipitoare şi foarte îndepărtate!

Mihail Mataringa (1 martie 2020)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biata doică

Rotindu-se, planeta
ne duce zile şi nopţi în braţe,
o doică iubitoare care face
greşeli înfricoşătoare. Suntem loviţi de vulcani,
tornade, cutremure.

Ruşinată, ea ne oferă buchete de flori
şi răzoare cu cântece de păsărele,
şi apusurile lui Turner.

Biata doică, doar atâta ştie...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeţ din spaţiu
şi conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?

... despre crizele de nervi ale plodurilor
şi singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanţă?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las Vegas

Tu iubeşti plaja, razele de soare
Şi vântul ce adie încetişor,
Plimbările-n apus la mal de mare
Şi dulce-al romantismului fior.

Eu beau pe Strip, whyskey cu gheaţă
Şi-mi pun viaţa pe un singur zar,
Buimac privesc apoi, întors la masă,
Vise spulberate într-un gol pahar.

Târziu în noapte, reflectând la toate,
Mă gândesc-Oare ce-am facut in viaţă?
Iubiri, trădari, iluzii deşarte...
Şi regrete-amare-n câte-o dimineaţă.

poezie de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.

curge noaptea prin sângele meu
şoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învăţat şi eu
îl fredonez mereu plină de încântare.

luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.

noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet şi până la os.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!