noapte şi săniuş

Câinele în noaptea de Crăciun

Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moş Ajun.
Copiii dorm cu toţii sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii şi brăduţul de Crăciun.

Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiş?
Să fie-un şoricel sau mâţa mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoţ cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.

Mârâi, latru,-l muşc de fund.
Hoţomanul ţipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudaţii cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gaşca de derbedei.

Acum în casă este iarăşi linişte şi pace.
Ciorapii sunt în siguranţă, cum se vede.
Cât de bucuroşi vor fi copiii dimineaţă
Când vor vedea cum am păzit brăduţul verde!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Crăciun

Îţi aud mâinile
cum pipăie conturul viselor
şi le aşază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane -
cu toate înfrângerile de până acum.
Cum te apropii, se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,
în tâmple parcă-mi bat clopote surde.

Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre;
Moş Crăciun cu sania nopţii,
Te înconjor cu daruri şi sunete de stele
aflate acum pe acoperiş;
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae, moş cu barbă

Nicolae, moş cu barbă
Vine noaptea şi se-ntreabă
Unde stau pruncii cuminţi?
Ce-i ascultă pe părinţi!
Ghetele le-au lustruit?
Că de mine au stăruit
Cu scrisori şi rugăminte
Multe, multe legăminte,
Le-am citit şi-am obosit
De atâta fandosit
Ca de ziua ce-aşteptată
Haina mea cea mult purtată
Strălucească mai o dată!

Sania cu zurgălăi
Zboară lin peste văi
Renii mândrii, iscusiţi
Trag de zori neobosiţi
Ca s-ajungem şi la tine
Chiar de nu mai crezi în mine

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iarnă

Requiem

Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde eşti, în ce gând?

Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna

Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu ţoatele, oarbe-n cautătură?

Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna", nr. 12, 22 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microunivers, omul

înăuntrul scoarţei
seminţe
dincoace doar o trecere -
un derdeluş spre o
iarnă lacomă
cu fulguiri (negre)
în care moartea
trage la sanie

umbrele
urcă şi coboară

între cele două capete

lutul
închide o rană

la noapte va ninge din nou

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

Sprijinit de pervazul ferestrei
aud chiar mişcarea pe calea lactee,
scârţâitul unei sănii de sticlă prin satul nordic,
aud cum întunericul se cerne pe emisfera cealaltă,
aud cum alături,
în casa toamnei însorite,
sufletul se scurge din trupul bătrânei femei.

Ştiu că din cele auzite,
din aceste fire lăptoase
s-ar putea desprinde un vers,
fluture negru,
prins cu acul de fila cărţii.

Dar această fereastră este adevărată
şi adevărată este această noapte
prin lâna vie a zăpezii,
şi adevărat este scrâşnetul axei pământului
când alunecă pe ea
cuţitul combinei în mina din apropiere.

poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e aşteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluţe mii şi mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuţe pe cărări
Şi bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile şi le dezgheaţă
Şi devin iar plini de viaţă.
Aşa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Cosmeşti

Atât de dor îmi e de satul meu, de casă,
S-aud căruţele cum trec domol pe drum,
Ori să privesc la oi ce pasc în iarba deasă,
Din horn să văd ieşind un caer alb de fum.

Îmi este tare dor de şcoala mea din sat,
De învăţători şi de colegii mei de clasă,
Şi de părinţii mei, ce singuri i-am lăsat,
Şi zi de zi aşteaptă să mă întorc acasă.

Îmi amintesc şi de priporul lung şi nins,
Unde cădeam grămadă iarna de pe sănii,
Şi de biserica cu policandrul auriu, aprins,
În care cu sfială făceam la Paşti mătănii.

Şi dor îmi este s-aud pe pod trecând,
Câte un tren ce fluieră în nopţi albastre,
Sirena fabricii aş vrea s-o mai aud sunând,
Din prispa casei să admir în noapte astre.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun...

Împleteşti şi sus, în ceruri,
Pentru sfinţi vreun cozonac?
Şi-i prepari gustoase feluri
Unui Domn cu sânge dac?

Azi, în casa ta-i lumină
Şi-n covata cea străveche,
Îngerii ţi-au pus făină
Să ne-o laşi nouă pecete.

Nişte fulgi se joacă-ntruna
Prin grădina ta muncită,
Iar în suflet zace huma
Şi te-aş vrea aici, bunică!

Sania zglobie zboară
Şi e noaptea de Crăciun,
Într-o strachină de ceară
Se coc amintiri-uium...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibristică pe sfoara vremii

- De prea mult timp întoarcerile-acasă
Îmi par mai lungi şi-atât îmi e de dor
Să stăm pierduţi sub cetina rămasă
Pe neaua neatinsă... Să-ţi strecor

Prin genele închise visul iernii
Ce ne-a unit odată, când pe zări
Călătoreau luceferii, eternii
Îndrăgostiţi de alte depărtări.

Mă mint meschin că nu contează anii,
Aliniez secunde ce se duc
Către apus... Nocturne spovedanii
Se-aud în cer şi ele mă seduc.

- M-aş îmbrăca în straie de-altădată,
La sanie aş înhăma doi murgi
Să spargă sub copite gheaţa mată
Şi timpul să-l disece... Doi chirurgi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge spre oameni de zăpada

Ninge spre oameni de zăpadă
Ni se oglindește chipul
Să fim iarăși copii, un vis realizat
Se bucură cerul,
Se bucura pământul de atâta zăpadă
Te bucuri și tu copila cu ochi purpurii
Să punem cărbune și morcov și aur
Şi în gura omului de zăpadă un spic de grâu,
Încolțit din glastra casei, ținută la geamuri
un pic de visare un pic și mama ta e copilă Şi tu ești copilă!
Sania trage timpul spre norii de argint
Se trezește noaptea în icoane și ninge un pic
fulgi colorați înfășurați în basmale în iele în cosânzene de poveste
Şi fulgul coboară și urcă la cerul albastru
La cerul stingher, la cerul senin al ochilor tăi, iubito
Ninsoare în ochii omului de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarna se grăbeşte

numai amândoi
aşteptăm iarna într-o căsuţă la ţară
să alunece peste măguri
avem lemnele pregatite
ţuică şi vin pentru fiert

şi iarna se grăbeşte

înnoptăm pe uliţe desfundate
să întîlnim ţărani dezlegaţi la limbă
cu povestiri haioase

din trei în trei zile vine şi pleacă autobuzul
la o răscruce de drumuri aşteaptă lumea
Acolo-i inima cătunului, magazinul alimentar, bodega
unde poţi vedea ţărani adevăraţi
mai des şi mai vorbăreţi ca deobicei

figuri necunoscute
preocupate de mersul lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu din ttp://agonia.ro/index.php/poetry/13925937/%AAi_iarna__se_gr%E3be%BAte (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada călătorului

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!

Sania coboară clinul de pădure.
Fug în urma noastră luminişuri sure
Şi-n singurătatea care ne petrece,
Peste vârf de arbori, asfinţitul rece
Străbătând podoaba crengilor subţiri
Luminează-n aer bolţi de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, creşte din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării
Pare că sporeşte liniştea-nserării...

Drum de vis! E clipa mutei agonii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi

Langa mare am facut cantarea asta
Ascultati sa i-o spuneti daca o s-o intalniti
E inalta, are ochi buni si linistiti
Si e blonda cum e iarba ce-a simtit fiorul coasei
O, te-ai dus, te-ai dus iubito intr-o iarna dupa masa
Si mi-e inima o floare ofilita
O hartie - poezie veche si demult mototolita
Si-aruncata in cutie sau sub masa
Tu ai vrut Marie sa-ti legi o franghie de gat
Fiindca mama ta te-a iubit
In haine de Duminica dansul a venit
Si ti-a sters de pe florile obrazului plansul.
- Luna e rosie Marie, noaptea cum sa fie - cenusie
Vino cu mine la mosie
O sa-ti plangi intai durerea toata, nesuparata
Intr-o odae veche si intunecoasa, intr-o odae linistita si curata.
Unde sa te poti desbraca in pielea goala
Ca sa dai suferintei desmierdari
Poate o sa vrei carti cu poezie pentru uitari
Sau papusa cu leagan si ingrijiri de boala.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ninge în lăuntrul meu
cu stele.

trase de îngeri
albastrele sănii
îmi lunecă stranii pe piele.

din coşul pieptului
bătaia inimii răbufneşte
ca o stirigie albă
peste copaci,
peste case.

începe simfonia nocturnă,
recviem pentru fluturi şi oase.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila nuntă

Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi

Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Aşa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc

Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă
Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi
Ţi-am adus, mireasă, munţii mei cu noapte
Nunţi de animale se petrec în munţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivitate

acolo unde muntele
sărută marea
e un regat
de trupuri captive
acoperite cu sare
eu înotam în apa
mai albă ca neaua
şi învăţam să mă
caţăr spre tine
cu unghii de flori
tu coborai pe sania
trasă de mirajul pădurii
ca fata morgana
totdeauna departe
de lumea captivă
ce ne ţinea
suflete albe în noapte

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i tai din gheare

Vezi, mâinile acestea muiate-n pământ
au rămas doar nişte arcuri care închid pieptul
şi, ce ai mai putea face acum toamna
decât să baţi aerul ca apa în scocurile morii
şi să-ţi respiri nisipul din clepsidrele debusolate
în palme se scurtează liniile şi degetele rămân încovoiate
cearcănele ochilor sunt cearcăne de stele din nopţi spălăcite
ai ridurile adâncite subtil pe frunte
şi în picioare o lipsă ascunsă de echilibru

nu-i nimic că moartea se apropie senilă
în ţipătul păsărilor de noapte deasupra casei
ori murmurul veşniciilor iernii care te cheamă
tu vrei să rămâi acasă departe de ceţurile care-ţi curg pe retină
poate să-ţi şuiere vântul la fereastră
să-ţi fie trase săniile de cai înaripaţi
e un semn ca nu trebuie să fii pe drumuri
să te găsească moartea plecat
mai degrabă să-i pui busuiocul sub nas
să-i tai din gheare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!