Citate despre noapte și sprâncene
citate despre noapte și sprâncene (inclusiv în versuri).
Nopți telurice
În haine negre cu trene
Ies nopțile din avene
Înnegrite la sprâncene
Asortate cu orgoliu
Învelite în lințoliu
Echipate ca de doliu
Urcă nopțile pe brânci
Din genunile adânci
Cățărându-se pe stânci
Vin nopțile din abisuri
Depășind grave suișuri
Evocând doruri și visuri.
Vin de multe generații
Cu sau fără invitații
Incitând la meditații.
poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În răsărit
Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.
Cu sprâncenele strivite și brațe de argint
Noaptea face semne soldaților muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpușilor.
Pustietate de spini încinge orașul.
Luna gonește de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbați s-au năputit pe poartă.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei (1969), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășește-n Frumusețe
Pășește-n Frumusețe, ca o noapte
Când nu sunt nori și ceru-i înstelat
Sclipirile și bezna fără șoapte
Pe chipul ei și-n ochi s-au adunat:
Și m-am mirat să văd lumini în noapte
Ce zilei sumbre Cerul nu le-a dat.
Mai multă umbră, raze mai puține
Au afectat necunoscutul har
Ce-i ondulează părul negru bine
Și chipul i-l aprinde ca un jar;
Pe care gânduri trec, pure și line,
Ce vin din locul lor originar.
Și pe acel obraz, și pe sprânceană,
Atât de blând, de calm, de elocvent,
Are un zâmbet, iar culoarea-i faină,
Căci binele îl face-n mod frecvent,
Și mintea îi este împăcată-n taină,
Iar inima iubește inocent!
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg
Sub tumultul nopții ce plânge
Te caut;
Răsare iubirea în sânge
De flaut;
Și vino, tu, înger din ceruri
De pene,
Să-mi arăți cale, în eseuri;
Sprâncene.
O! Și tu, a lumii minune,
Născută;
Te caut în Rai și-n genune.
Ascultă!!!
Ecoul, ce-n inimă-mi bate;
Trăiește!
Trăiește în tine... e carte...
Iubește!!!
Și frunza mă-ndeamnă la tine,
Și vântul,
Și cer înstelat de ruine,
Pământul.
[...] Citește tot
poezie de Marius Surleac
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Eu sunt acea mare Pisică divină,
Care a răsturnat Copacul sfânt de la Heliopolis în tină
În noaptea Distrugerii
Demonilor, acești dușmani ai lui Neberdjer.
..............................
O, Râ, scapă-mă de acest demon! Este cel
Cu fața ascunsă de un văl!
(Sprâncenele lui sunt cele două Brațe de Balanță
Din acea Noapte fatală, blestemată,
Și când, înainte de a fi absolvite,
Toate păcatele vor fi socotite).
Scapă-mă de acești Paznici-Spirite,
Înarmați cu cuțite lungi,
Și ale căror gheare îmi sfâșie carnea cu dureroase dungi!
Știu bine: chinuirea slujitorilor lui Osiris e singura lor bucurie...
Dar nu vor putea să mi-o facă mie,
Nu mă vor duce în cuptoarele lor!
Căci eu cunosc Numele vostru, zeilor,
Așa cum cunosc și divina ființă vie
[...] Citește tot
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul codrilor
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, și vesel arde focul.
El și-a încercat departe prin alte țări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie.
Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Și focul arde vesel, e noapte și tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcușul de iederă uscată
A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări și aproape-n urmă stând
Viteazului în față, ea lung la el privește,
Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea vorbită
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
gândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altadată
și-mi trec scântei șuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-una
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
și eu fac clădiri tot mai înalte și turle
ca să-l întâmpin din vârful lor
și cu același gest cu care-mi duc palma streașină
la sprâncene așteptându-l
gândurile mi le ridic în lume
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
primele lui valuri s-au și amestecat cu varul, cu nisipul
ca-ntr-o plajă verticală
le simt împietrindu-mi sub tălpi
la șirul de cărămizi încă roșii pe care stau înălțat
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
zi de zi,
noapte de noapte,
soare de soare,
stele de stele.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nopții
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pământeană,
Doar de stele-i luminată
Sub a bolții-nchisă geană.
Doarme-n codri, în poiană
Soarbe roua parfumtă,
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pămâmteană.
Trece Luna alungată
Peste-a munților sprânceană,
De nori negrii-ndoliată
Cade-n zarea apuseană...
Misterioasă-ntunecată...
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde Împărat
Verde Împărat,
rog să îmi scuzați cuvintele-mi încâlcite,
însă voiam să vă spun
că vi s-a agățat Luna în mantia de stele,
iar noaptea abia ce stă să se scufunde
în lagunele de sub sprâncene.
poezie de Raluca Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva ești tu
Cel cu care-am râs
Într-o viață,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi amintește de-o istorie
Modernă și contemporană.
Ochii aceștia i-am văzut, dacă nu mă înșel,
Mirându-se pe niște lucruri obișnuite,
Pe tristețe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam așa ceva,
În soare
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu cum s-a făcut
Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.
Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.
Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.
poezie clasică de Magda Isanos din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea teilor
să-mi dai
iubito
flori din teiul
de sub sprânceana ta...
cu tine
am să rămân și mâine noapte
iar cu polenul din stamine
îți fac o aripă
plâng porii
pe coapsa ca o pantă lină
când o cobor
văd norii
în jocul nostru
ce-o să vină
și-un strop din dulcea-ți sevă
sfios
și singur
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și sprâncene, dar cu o relevanță mică.
Allegretto
Se-nfige vârful ierbii în coatele-mi când tu mă
apuci de brațul vânăt - de vremuri necuprins -
și ochii tăi de rouă cu vrere îmi consumă
arzândele sprâncene ce gura-ți le-a încins.
Oboiul crește-n fală și cântă cu amor
un cântec alb în noaptea din cerul vocii tale,
când mă înalț din roze și-atunci când mai cobor
în mări voluptuoase de ronduri și petale.
Eu sunt copac - tu norul ce mi se-așază-n poală
și își revarsă ploaia pe trunchiu-mi lunecos...
Ia-mi scoarța și clătește-o în recea-ți nădușeală,
fă stropii să nu piară de sus și până jos,
iar de recazi pe umbra-mi să o păstrezi în tine
cu amintirea sfântă când îngânai suspine.
sonet de Ionuț Popa (12 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de noapte
mă pierd în miezul orelor târzii
visul e hoinar nu a venit la timp
dar mă scufund în val de poezii
însămânțez gânduri pe al nopții câmp.
bat bucuria în cui ca pe-o icoană
să mă închin la ea atunci când nu dorm
tremurul privirii se simte-n sprânceană
când aș vrea în lumină să mă transform.
nutresc iluminarea fără să mă sacrific
steaua mea e prezentă îmi dă imbold
să ating universul iubirii prolific
vibrația luminii coboară spre șold.
târziu în noapte am un gând specific
fluxul creației filigranat în gold.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenele dragostei
Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziș-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades și-ades un leac.
Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o șoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu și da.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Timpul este strivit
de trecerea anotimpurilor
în care fierb așteptările.
Stropii de zori cad din sprânceana cerului,
făcând să apară
o geană de lumină
peste cearcănul nopții.
Frânturi de mare
apar din valuri scânteind
în furtuni de sentimente.
Destinul înfrânt
se vede ca un felinar
pe umerii tristeții
roase de emoții.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
într-o coajă de rugăciune
suie în stele speranța,
chestia aceea despre umbră a tăcerii
învățând liniștea cu adjutant liric placebo,
bolnav de timp adorm sub sprâncenele tale
a întrebare se ridica una
interogându-mi duplicitatea dintre umbră și mâine
îngerul țipa multicolor,
curcubeu al esențelor diluate ridicând fusta nopții
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
XII
Dacă din dorința de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale și-ți va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoși se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul pașilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.
De trebuie să umpli ulciorul tău, vino vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie vrei să lași să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită și în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale vor părăsi adăpostul ochilor tăi ca și păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele ființei tale.
De n-ai nimic de făcut vino vino la lacul meu.
Dacă cu ochii plini de somn vrei să te cufunzi în apă limpede, vino vino la lacul meu.
Lasă-ți pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ți mângâie gâtul tău catifelat și să-ți șoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino vino la lacul meu.
Dacă nebună, alergi spre viața morții vino vino la lacul meu.
E rece și nemăsurat de adânc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina mea,femeie
Cât de frumoasă poți să fii femeie!
Umerii tăi sunt ca două bolți
fluturii rotesc cununa zilei
tu ai gustul strugurilor copți!
Ochii tăi cu stele ard în mine
și mă striga-n nopțile fierbinți
tălpile îmi ard de doruri grele
și renasc în mine triburi, ginți!
Sprânceana ta în tandră arcuire
îmi tremură emoția pe tâmplă
secundele danseaza enigmatic
si nu mai știu cu mine ce se-ntâmpla!
Și sânii tai ca sferele în cântec
trezesc în mine marile pulsații
atâta viața rascolești în mine
cu galaxii de unde și vibrații!
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și sprâncene, adresa este: