noapte şi vârcolaci

noapte de toamnă
fantome şi vârcolaci –
e Halloweenul

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urla la lună frigul

În noaptea tot mai lungă
Salcia nemişcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.

Gâştele în stol grăbite
Liniştea o mai răscolesc,
Greieri şi-ascund viorile
Şi nopţile încet muţesc..

Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul muşcă surd, sunetul

Nopţilor calde din vară...
În urlet trist de vârcolac

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fior

Poate-am visat ceva rău şi-am uitat,
Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă
Mi-au picurat o otravă de gheaţă,
Ori poate e dimineaţă.

Cine eşti, ori ce eşti,
Abur ori duh străveziu de poveşti,
Care-ai pătruns şi îmi macini mereu
Trupul şi sufletul meu?

Privesc în oglindă – acelaşi mi-i chipul
Şi buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-şi pâlpâie albe chemări,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
şi nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în ţărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârţâie
în urzeala luminii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar vinde moartea...

Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar aşeza la coadă ciorchini sinucigaşii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliaşii

S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie şi altceva, ce dricuri
Ar meşteri rotarii ciuciţi sub sentimente

Groparii ar da orţii să-şi cumpere cazmale
Şi târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din ţări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere

Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Şi cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar creşte cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ode de amurg roşu

Ascultam glasul seri
Stelele ochilor
Scuturau genele
Adiind irişi hipnotizaţi
Demonic de luna
Vampirică răsărind
Trupului insetat
Chemări de buze sarcofag
Infingând tăruşi unghiilor
Pe spatele incordat
In struna buclelor
De răchită cu miros dezarmant
Grumazului sclav
Sărutului ce pătrunde
Adânc in vine
Cu trup tău suav de vârcolac
Inclestând castelele inimilor
Luminilor ce ne ard nopţile
Topindu-ne carnea malefic
Fiorilor imortali...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Medievală frumuseţe, palidă şi brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.

Iar galben spectru sub groteştii nori,
Luna tăcută îşi trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvaşi fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.

Şi-un visător zări-va frivolul moniţoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposaţii goi
Din luminat bostan ţâşni-va o himeră.

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Santinelă în tenebre

Cu arma încărcată, prin tenebre,
Ca santinelă-s gata să trag focuri,
(Aşa i-a dat şi mamei în ghiocuri
O ghicitoare, când prindeam vertebre).

Soldat, de strajă nopţii în agoră,
Îmi port mantaua grea de întuneric
Şi voi soma orice erou homeric
Să nu aducă-n iad vreo auroră.

Mă antrenez pe ţinte mişcătoare
Ce-ncearcă să mă muşte pe la spate
Şi trag, în serii, rime-mperecheate
De sperii şi borfaşii-n închisoare.

Născut soldat, sfidez până şi dracii
Cât am pe ţeavă ritmurile sfinte;
Eu am consemn să nu dorm în cuvinte
Şi să împuşc cu stele vârcolacii!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea în toamnă

I

Doamnă toamnă - viaţa mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aş putea
Să-l îmbăt de fericire?

Toamnă - cântec cenuşiu
Viu miroşi a despărţire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai ştie de iubire.

Doamnă toamnă – inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viaţa mea,
De ce n-are căutare?

II

Stau ferestrele pustii şi reci

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-acum

de-acum nu mai scriu niciun cuvânt pe frunze-n vânt
voi folosi numai icoane de emoţie şi bine-nţeles de proporţie
plăcut naşpa inimioară sălcioară pupic de mare cu solzul tare o mică ocheadă de-o limonadă
voi trânti şi câte-un motiv de ilaritate la ceas de noapte pentru toate minunile înşirate precum cele şapte canate şi de ce nu granate
apoi îmi voi alege nu oricum la drum florile viorile şi dalbe ninsorile de oferit
de prididit la toate minciunile care se spun ca pe-o ţeavă de tun
desigur nu vor lipsi la ceas de zi urările mustrările gonflările
piticii pe creier şi chitările chiar forme de înjurături asortate cu murături sau usturoi pentru strigoi
mai există şi diavoli şi epoleţi şi capete de profeţi
scorpioni raci broaşte şi melci codobelci tot felul de fructe de pădure şi lucruri trecute de liman
aş vrea ca peste-un an să sacrificaţi vârcolaci şi alte exemplare rudimentare
puneţi câte-o icoană virtuală şi pentru carul cu boi
aprideţi candele de tuş pentru eroi nimic nu mai e decât tastă şi fum
niciun vers nu mai scriu drag auditoriu oricum cuvintele se fac scrum

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihnea şi Baba (dupe o tradiţie)

I

Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reţine
În barbare lanţuri popolul gemând;
Când demoni şi spaime pe munţi se adună
De urlă la stele, la nori şi la lună,
Într-una din peşteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curagios.

II

În peşterea Carpaţilor
O oară şi mai bine
Vezi templul pacinaţilor
Ce cade în ruine.

Aci se fac misterele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru rănit

Genţiană, Genţiană, trage-ţi cerul să-ţi ajungă,
Când muşca-vor vârcolacii luna-n noaptea cea mai lungă!
Îţi va-ngenunchea albastrul şi pe glezna de fecioară
Vei simţi cum înfloreşte scâncetul întâia oară.
Nu te dezgoli întreagă, lasă-ţi gândul să mai zburde!
Trupul freamăte ca frunza, jurămintele sunt surde.
Când dorinţa te subjugă şi te risipeşti într-altul,
Îţi cresc aripi şi cu fruntea, ce uşor atingi înaltul!
E o clipă-nşelătoare, care doare cât să placă
Şi n-ai vrea să se sfârşească, să rămână, să nu treacă,
Ca o apă curgătoare, insensibilă stăpână
Peste pietrele ce-aşteaptă mângâierea ce se-amână.
Vei rămâne aşteptare, braţe goale, răni deschise,
Întrebări fără răspunsuri bat la uşi demult închise.
De-ai păstrat un gând sub gene, doar al tău, vei fi bogată-
Trage-ţi cerul, să-ţi mângâie, lacrima nevinovată!
Trag de cer, să prind albastrul în căuşul palmei mele
Şi nu-l vreau cu lună plină, nici cu soare, nici cu stele.
Doar curat fără glazură, cum mi-e gura fără miere,
Cu dulceaţa naturală a miresmei de muiere.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fazele iubirii

Dragoste nouă:
S-a pus lumina!
Aşa zicea mama
Când, spre apus, după asfinţit,
Năzărea un licăr de lumină, iar ea
Trebuia să aibă în buzunar, în mână
Bani. Să aibă toată luna, spunea.
Eu iubeam pe cineva care,
Fie nu a ştiut niciodată,
Fie a uitat de mult.

Primul pătrar:
Luna, plutea pe cerul amurgului,
Ca o bărcuţă de argint curat,
Asfinţind din ce în ce mai târziu,
În urma soarelui.
Eu iubeam aceeaşi fată.
Mama şi luna
Habar n-aveau.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocant

Crocant, crow, crow and nevermore,
Crocant şi arogant, vai, no,
Umil, abil, trotil. Să fii copil.
Nu cred în sfaturi, zbaturi, caturi
şi nici în cugetări pe ţări şi mări.
O lampă se aprinde, tu eşti a mea lampă,
O crampă, o stambă, ce naiba scrii, poete?
Aşa scria Ovidiu? Care?
Intram în camera iernii, arii, arpegii şi renii.
Ne iubim wireless, când ne iubim wireless,
Nu mai ştim stresul, mă simt tânăr şi curat
de la majorat, acum, iubito, eşti colonel,
mă arestezi sau îmi dai un căţel,
ai scris Odiseea, eşti Nausicaa,
eu sunt poetul orb ca şi floarea,
pot să iubesc şi în planul virtual,
wireless şi homeless pe-un prag de coral.
*************************************

Laba câinelui mort zăcea pe caldarâm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!