Citate despre noapte de dragoste și poezie
citate despre noapte de dragoste și poezie (inclusiv în versuri).
Textele de mai jos conțin referiri la noapte de dragoste și poezie, dar cu o relevanță mică.
Altă doină
Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu maimuțăreala asta continuă?
Odioșii cititori te așteaptă ca la fiecare pagină
să fii cel puțin genial (pentru ei) să îi scoți
din mocirla cotidianului, să-i ridici în sfere înalte
"ia să vedem ce mai zice scriitorașul acesta"
după ce îți ia cartea în mână, cântărind-o din ochi.
În timp ce ei își odihnesc mădularele
după o noapte de dragoste tu alergi după rime
ca un disperat, scormonind prin amintirile lor,
dar bocceaua ta cu cântece nu-i satisface nici cât
un orgasm mai prelungit, uneori.
Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu îngereala asta continuă?
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de lumină
noapte visată și regăsită
printre semințele timpului
învăluită în patimi cu aromă de opium
și de poezie sângerândă precum amurgul
o astfel de noapte mă trezește
din așternutul de himere
din visul pietrei țărmului
din cetatea cu porumbei
rotindu-se prin Agora
într-o astfel de noapte
cresc ziduri de stele
tu îmi citești în palmă toată istoria
în ea sunt scrise caravanele
versetele străvechi
poemele de iubire
nopțile de amor
binecuvântarea sferelor
în palma mea tu îți citești nașterea
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (9 martie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărgăritar și crin
șoptește
curg râurile prin univers
în fiecare noapte de dragoste
asemeni vieților noastre fulgerate
spune-mi
cum dor cuvintele femeilor înșelate
la bursa lor deschisă continuu
pentru participanții nesiguri
floare pură de mărgăritar
mai albă decât albul pur
șoptește printre florile celeste de crin
arome de tărie poetică
prind să lăcrimeze silabele suferinței
înduioșător de nevinovate
ca o lumină care învie din morți
speranța în viață.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșeam pe punte
Ieșeam pe punte, un cântăreț celebru
Tocmai sărise în valuri, lume, țipete,
Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea
Cânta cu aceeași voce, lângă mine, prințesa X
Leșină în brațele mele, Doamne, ce noapte
De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin
mă poate-nțelege. Prea scurt preludiul,
dirijorul își rupse în dinți bagheta, o înghiți,
ce mai, o chintesență a rușinii, nimicul
nesecatei taine, Homer nu a fost și noi
tot îl citim, eu încercam să aprind un foc
cu frunze umede, moarte, am încercat
să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic,
ce ne pasă de focul vecinului?
Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru,
Cu abaterile de la morală, fumăm din ignoranță
Sau din eroism, acest poem este pentru câinele
Ce m-a descoperit în Alpi,
anonimii scriu cele mai bune poeme,
să mori asemenea unei ciocârlii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi predic starea de bine
după multă vreme am dat drumul câinilor din mine
le-am rupt lanțurile și le-am strigat alergați le-am pus hrană proaspătă
și apă chiar și celor care plângeau dincolo de gard le-am deschis în suflet
ne-am jucat i-am mângâiat mi-au lins obrajii vizibilele cearcăne
am decis să-mi pun cea mai frumoasă ținută să ies la o plimbare
aiurea pe străzi să întoarcă lumea privirile după mine să zâmbesc mult chiar dacă nu am vreun motiv
să-mi arăt caninii strălucitori ca în reclama de pastă de dinți
să salut pe toată lumea și să cumpăr fiecărui copil întâlnit măcar o acadea
să mă închin în fața oricărei biserici întâlnite chiar dacă unora nu le place asta și gesticulează în urma mea
să scriu pe toți pereții întâlniți versuri să scriu ce vreau eu să scriu că te iubesc și
că iubesc ploaia deși acoperișul vieții e spart pe alocuri fiindcă
iubesc vara cu soarele ei pripit cu marea dezlănțuită și noi pierzând noțiunea timpului
să urc și să cobor scări nu contează pe unde pe la casino sau poate în nu știu ce țară
e la modă să străbați lumea în lung și în lat
să pui poze pe facebook în modul cel mai liber cu putință
să escaladez munții în cascade să trec peste andrei pleșu cu îngerii lui
să fiu eu însămi prezentul cu aspirațiile
cu toate acele emoticoane prin care unii își arată emoția
deși nu este același lucru cu a te pupa pe buze și atinge sânii
după multă vreme dau cu timpul de pământ și-i spun că am trecut de evul mediu
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversarea celor 54
de ani ai mei a venit
cu poezie de amor bolnav
stau în camera cavou
fără marijuana și vodcă
iubita a șters-o în state
să se facă actriță celebră
aproape o sfârșești singur
fără țigări sau ketamină
o să citești în ziarele de mâine
moartea ta de azi
lângă soba de fier rece
ca o nordică scăpată
pe un sloi de gheață
o să afli că nimeni nu mai
vinde ziare tipărite
de zeci de ani lumină
fac bani dimineața
pornind propria matriță
cu trabucul în colțul gurii
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
mă stecor stingher printre nopți rebele
mă cheamă, mă dor amintirile
pășesc pe un peron de gară, de viață
gara e goală, viața absentă
nu am timp, timpul e gol
am ascuns în pământ pașii tăi, pașii mei
pașii noștrii i-am uitat într-un parc
unde am strâns la piept femeia, întâia oară
caut în ploaie chipul iubit
nu, nu pleca acasă
rămâi lângă mine o zi
mai scriu un poem pe sânul tău gol
te mai scriu într-o noapte de amor
te vreau și te chem pe drumul spre iad
să ardem, să ardem iubito în sărutul final
curg flăcări de iubire în noi
pe umeri gânduri
mi-e cald lângă tine și clipa e vie
foșnește în cameră o rochie purpurie
e vis, e trăire
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
s-a înpotmolit în cuvinte
într-o limbă
în care și-a iventat iubirea
și a tăcut apoi
cu privirea înfiptă-n cer
a rupt pe rând silabele
și a pornit să adauge consoane tari
între zidurile unde era inima închisă
ca într-o cetate medievală
pentru ca în final
cu ochii pironiți în tavan
să rupă oasele tăcerii între dinți
și să se furișeze în sine
scormonind fără zăbavă
în tot ce s-a bucurat întâmplător
pentru a descoperi fluviul albastru
care străbate câmpia dorințelor
pe această secetă
când ploile nu vin fără ofrande
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuminte, așa cum mă știi...
Mări și-oceane ne despart, însă-mi ești atât de-aproape!
Și cu nimeni nu te-mpart, când mi te așezi pe pleoape.
Tu aluneci între sâni, gura-ți freamătă flămândă
Și sărutul îl amâni și aștepți să-ți dau dobândă,
Buze dulci, oftat de dor și o noapte de iubire,
Eu cuminte te ador, tu mă-ndemni cu o privire,
Să-ndrăznesc să te ating, să te las pe trupu-mi moale,
Să navigi acum, când ning, peste noi, toamnele goale.
Și așa, prin vis pribegi, să ne mai gustăm o dată,
Cât mai suntem, încă-ntregi, cu iubirea nefardată.
Nu mă știi și nu te știu, ne cunoaștem de-o vecie,
Eu poemul tău târziu, tu eterna-mi elegie.
Hai, recită-mă, cum știi numai tu, cu palma stângă,
De cu zori, până-n chindii, dreapta ta să îmi ajungă,
Pe un umăr unde-ți port ultima promisiune,
Că vei acosta în port, pân' ce soarele apune...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin femeia pe care o iubesc
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit patria
prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă
și am un viitor
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit viața
și viața m-a răsplătit
cu încă o viață
cea a copilului meu
de ce toate acestea mi s-au întâmplat tocmai mie?
e simplu
pentru că nu am renunțat să cred și să sper
chiar și atunci când însetata veșnicie
mă îndemna să beau paharul cu amărăciune
până la fund
chiar și atunci când înfometatul necunoscut
se hrănea cu visele mele care nici măcar
nu dăduseră-n pârgul obrazului catifelat
al dimineții perfecte
prin femeia pe care o iubesc
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (19 septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul de după
Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste
Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori
Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă
Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme
Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrare justițiară
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni....
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu e nimic bătut în cuie
doar ideile noastre sunt fixe
și învechite
să ne imaginăm o lume paralelă
în care trecutul se scrie
pe ciorne
niște versuri despre amanți
și o ultimă noapte
de dragoste
nu te apropia prea mult
de acest adevăr
durerea poate fi molipsitoare
mama ei de viată
aș da cu ea de pământ
dar am călcâiele făcute praf
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și au numit-o Pământ
(Divorțul mondial) Varianta I
O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiași blestem,
Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forță, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,
Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înțelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut
Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbații lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte de dragoste și poezie, adresa este: